Oana Lungescu Corespondenta BBC pe lângă Uniunea Europeană

	Jose Manuel Barroso a venit la Bucureşti să stea de vorbă cu Premierul Tăriceanu imediat după publicarea raportului Comisiei Europene

I s-au părut foarte constructive, spre deseobire de linia adoptată iniţial de liderii bulgari, care îndemnaseră Comisia Europeană să nu-i "umilească". Un alt demnitar se arată însă surprins de atitudinea presei.

În timp ce la Sofia, spune el, ziariştii au pus întrebări mai curind precise şi tehnice, la Bucureşti, i s-a părut că ziariştii s-au concentrat excesiv pe faptul că România ar fi fost trasă în urmă de Bulgaria. La urma urmei, situaţia celor două ţări era total inversată acum un an...

Olli Rehn şi "butonul nuclear"

	Olli Rehn este amabil, dar nu face concesii

La o conferinţă la European Policy Centre (un centru de studii europene de la Bruxelles), îl intreb pe comisarul pentru extindere, Olli Rehn, dacă va avea într-adevar curajul să ceara amânarea uneia dintre cele două ţări.

E practic imposibil să obţină un vot unanim al celor 25 de guverne, iar majoritatea calificată se aplică pentru Romania doar în 11 puncte privind concurenţa şi justiţia şi afacerile interne, care par deja rezolvate. "Nu e doar un bluf?" îl intreb. La rândul sau mă întreabă, cu un aer nedumerit, "ce bluf?"

Dl Rehn pare sincer dispus să apese pe ceea ce oficialii de la Bruxelles numesc "butonul nuclear" dacă e nevoie. A făcut un gest similar la preluarea mandatului de comisar pentru extindere, când a acceptat încheierea negocierilor cu România, doar după ce a obţinut condiţii mai stricte, adică cele 11 puncte de mai sus.

Acum însă, definiţiile sunt mult mai vagi. România şi Bulgaria ar trebui să fie "evident nepregătite într-o serie de domenii". Comisarul îmi spune că pentru el, aceasta însemna funcţionarea statului de drept, reforma justiţiei şi rezultate tangibile în lupta împtoriva corupţiei şi crimei organizate.

Jose Manuel Barroso, Preşedintele Comisiei Europene, a declarat însă la Strasbourg ca "până la urma e o evaluare, o chestiune de judecată, nu de obiective cantitative. "La sfârşitul anului, va fi deci o decizie politică, dar asta nu înseamnă că România şi Bulgaria pot sta cu braţele încrucişate".

Trenul extinderii

Pentru mulţi însă, decizia e practic luata. La Strasbourg, în timp ce transmiteam alternativ în engleză şi română, mai fiecare funcţionar european sau ziarist care trecea prin apropiere mă felicita pentru România.

Nu mai e mult, mi-a spus un diplomat. Într-adevar, s-ar putea spune că România şi Bulgaria sunt ultimele doua vagoane din trenul care-a pornit spre Europa în 1989. Nu mai e mult şi vor intra în gara, să-i spunem Bruxelles Central. Dar după ele, trenul va încetini simţitor, iar locomotiva va trebui schimbată.

În discursul de la EPC, Olli Rehn spunea clar ca în următorii ani, Uniunea Europeană trebuie să-şi reformeze sistemul de luare a deciziilor (fie sub forma Constituţiei Europene, fie sub alta) şi cum îşi cheltuieşte banii (adică nu mai poate continua să plătească peste 40 % din buget pentru agricultură).

Discuţiile acestea vor dura probabil până în 2008-2009, spunea el, adică "evident înainte de următoarea extindere posibilă, cu Croaţia sau cu Islanda...". Deocamdată, islandezii nu se grăbesc, dar e clar că aderarea unei ţări mai bogate şi cu mai puţine probleme de corupţie, precum Islanda, Norvegia sau Elvetia, ar reface într-o oarecare măsura încrederea vest-europenilor în extindere.

Republica Moldova rămâne la categoria "vecini"

Un sondaj realizat săptămâna asta în Olanda arată că majoritatea ar vrea să închidă uşa Uniunii de tot: 50 % se opun aderării Croaţiei, 52 % se opun României, 54 % Bulgariei, peste 60 % se opun Albaniei, Serbiei sau Ucrainei şi 69 % nici nu vor s-audă de Turcia.

Olli Rehn nu e grăbit, dar e persistent. Turcia şi ţările din Balcani, spune el, sunt ca într-un personal cu destinaţie UE, nu merg în mare viteză ca trenul Eurostar între Londra şi Bruxelles. "Dar nici nu trebuie să le dam impresia că drumul nu duce nicăieri", şi-a încheiat dl Rehn pledoaria.

"Nu trebuie să mai tragem linii cu creionul pe harta Europei", spune comisarul finlandez, "graniţele sunt un concept politic, nu geografic." Olli Rehn

Despre Republica Moldova, a facut o referire în trecere, menţionând-o pe lista ţărilor cărora trebuie să li se ofere un acord de vecinătate cât mai atrăgător (alături de Ucraina şi, într-o bună zi, Belarus). Pe de alta parte, se opune celor care vor sa definească limpede unde stau graniţele Uniunii Europene. "Nu trebuie să mai tragem linii cu creionul pe harta Europei", spune comisarul finlandez, "graniţele sunt un concept politic, nu geografic."

Euro în zecimale

	Tecerea la euro din 2007: Slovenia da, Lituania ba.

E clar totuşi că în clubul european, condiţiile se înăspresc. Tot la Strasbourg, cu doar o oră înaintea raportului privind România şi Bulgaria, Comisia Europeană a adoptat o altă decizie. Slovenia a primit lumina verde să adopte moneda unică la 1 ianuarie 2007, devenind a 13-a ţară din zona euro, în timp ce Lituaniei i s-a spus să mai aştepte.

Motivul e rata inflaţiei: 2,7 % în Lituania, cu 0,1 % mai mare decât media celor trei ţări cu cea mai scăzută inflaţie din Uniunea Europeana, baremul stabilit de tratat.

Câţiva ziarişti sloveni au aplaudat, dar politicienii lituanieni s-au simtit vexaţi. Dalia Grybauskaite, comisarul european pentru buget, fost ministru de finanţe al Lituaniei, şi-a acuzat colegii de dogmatism. Presa lituaniana i-a oferit Comisiei lecţii de aritmetică, spunând că dacă ar fi rotunjit rata inflaţiei în sus, ar fi ajuns la 2.7%.

Majoritatea lituanienilor se opun însă adoptării monedei unice, temându-se de majorarea preţurilor. Sondajele arată rezultatul invers în Slovenia, unde majoritaea se mândreşte că o fostă republică iugoslavă va deveni primul stat fost comunist care intră în cel mai select club european.

Coşarul bulgar

Alaturi de câţiva colegi francofoni, particip la o dezbatere pentru radiodifuziunea belgiană despre raport. Cineva vorbeşte despre Logan ca un element care începe să schimbe imaginea României în Franţa. Prezentatorul citează la sfârşit un articol fascinant din presa belgiană.

E vorba de o firma flamandă care şi-a deschis un birou lângă Sofia, de unde zeci de tineri bulgari telefonează în Belgia de dimineaţă până seara pentru a oferi coşari la preţuri reduse. Totul, într-o perfectă flamandă şi franceză, chiar cu accente regionale.

Angajaţii au făcut cursuri intensive, unii chiar au vizitat Belgia. Câştigă între 200-250 de euro, mai mult decât un profesor de liceu. Mitul coşarului bulgar îl va înlocui oare pe cel al instalatorului polonez? Sau va purta noroc?

Aş vrea să ştiu despre ce "coşari bulgari" e vorba în articolul Oanei Lungescu? Cred că în cazul dat, fiind sensul 1 DEX de etimologie bulgară, pluralul ar trebui sa fie coşare; coşari fiind "hornarii". Nu credeţi?
Mi-ar placea sa ma luminati putin la acest capitol.
Sincere salutări,
Ludmila BULGAR

Care limba o numiti Dumnevoastră "flamandă"? Fiind în Belgia în Flandra de vest vorbesc olandeza. Aş crede că mai corectă ar fi combinaţia "flamandă şi valonă" sau "olandeză şi franceză".
Ionuţ, Belgia