Oana Lungescu Corespondenta BBC la Bruxelles

	Am sărbătorit Paştele - atât catolic cât şi ortodox - prin muncă

În timp ce domnul Ştefanescu interpreta delicate variaţiuni de Marin Marais sau o elegantă partită de Bach, scaunele noastre se zgâlţâiau pe cu totul alte ritmuri, venite de afară.

Era un aşa-zis concert organizat de ProFM la numai doi paşi de Ateneu, în piaţa numită - încă - George Enescu. Pe când va fi rebotezată Piaţa Eminem sau, de ce nu, Adi de Vito?

Doamna care mi-a vândut biletul se plângea de o teribilă durere de cap. Cât despre bietul flautist, n-am putut decât să-i admir concentrarea supra-omenească.

Afară, poliţiştii încercau să se ţină cât mai departe de difuzoare.

A trebuit să ţip ca să-l întreb pe unul dintre ei cum e posibil să permită o asemenea poluare sonoră. "Dacă le dă voie primăria, noi n-avem ce face."

"Dar vi se pare normal aşa ceva într-o capitală care se doreste europeană?", am insistat. "Ce e normal în ţara asta, doamnă?" a venit răpunsul dezarmant.

Cu naivitatea străinului, aş atrage doar atenţia că există o directivă europeană 2003/10/EC care limiteaza zgomotul la locul de muncă între 80-85 decibeli.

Poate că cineva ar trebui să verifice cum şi când se va aplica şi în România.

Şantiere

Următorul popas a fost la catedrala Sfântul Iosif, unde credincioşii se adunau pentru slujba de Paşti. Imediat în spatele catedralei, se lucra pe un şantier cu mult după ora zece seara.

	La Sibiu, pietrele de pavaj de pe strada principală sunt înlocuite

O hărnicie neobişnuită, dar nu şi binevenită.

Proiectul se numeşte - ironic parcă - Catholic Plaza şi, potrivit panoului, va implica ridicarea unui bloc care va lăsa catedrala în umbră. Biserica catolică s-a sesizat prea târziu, iar primăria susţine că nu poate retrage aprobarea.

Nu cred că sunt singura care ţine minte ce s-a întâmplat cu bisericile în timpul lui Ceauşescu. Se învârte oare roata istoriei, de această dată din motive financiare, nu ideologice?

Sibiul e şi el în şantier. Pregătirile pentru capitala culturală europeană sunt în toi. Se construiesc şapte hoteluri noi, vechile acoperişuri din centrul istoric sunt renovate, strada principală e ca o uliţă desfundată, dar lucrătorii înlocuiesc cu grijă pietrele de pavaj cu mâna, una câte una.

Mă întreb de unde vin pietrele.

Ziarele locale spun că în Piaţa Gării, firma Strabag va importa pavajul din China! Strabag a câştigat licitaţia pentru renovarea pieţei, deşi a oferit preţul cel mai ridicat - 15,7 milioane de euro.

E neobişnuit să câştige cea mai mare ofertă, chiar şi în România! Cornel Dănilă

Îi întâlnesc pe Augustin Mureşan şi Cornel Dănilă, reprezentanţii firmei britanice Scanmoor. Au participat la licitaţie cu o ofertă de 12,2 milioane, alaturi de o firmă ungară, care avea un proiect şi mai ieftin.

"E neobişnuit să câştige cea mai mare ofertă, chiar şi în România!" spune amărât domnul Dănilă.

Cei de la Scanmoor au fost informaţi de rezultatul licitaţiei din presa locală şi, când s-au interesat la Autoritatea Naţionala pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice, răspunsul a fost contradictoriu.

Dacă în prima scrisoare se vorbeşte despre neregularităţi, a doua susţine că totul s-a deşfasurat potrivit regulilor.

Investitorii britanici, aflaţi la primul proiect în România, au rămas nedumeriţi şi se gândesc să dea în judecată autorităţile locale.

	Multe locuri din Sibiu sunt în şantier

Scanmoor a vrut să se retragă din România. Între timp, a câştigat alte patru contracte şi s-a răzgândit - cel puţin deocamdată.

Primarul Klaus Johannis mă asigură totuşi că proiectul Pieţei Gării va începe la timp şi că nici un euro nu e irosit la Sibiu. Sibiul e un oraş curat, spune el, şi cei peste 100 de investitori străini care au venit aici în ultimii ani sunt mulţumiţi.

L-am intrebat şi pe procurorul naţional anti-corupţie Daniel Morar cât de curat e Sibiul.

Într-adevar, se pare că la DNA nu sunt prea multe dosare despre afacerile din oraş, dar domnul Morar nu e sigur dacă această situaţie reflectă realitatea, sau doar inactivitatea procurorilor locali.

"O să mă uit mai cu atenţie" promite el.

Mămăliga şi pâinea feliată

În acceleratul spre Sibiu (ultra-vetust, parcă acelaşi cu care făceam naveta acum 20 de ani), două bibliotecare se declară convinse că România nu e pregătită să intre în Uniunea Europeană şi nici nu va fi prea curând.

"Poate că politicienii noştri nu vor mai putea fura în halul ăsta, pentru că vor fi mai controlaţi, dar acum îşi fac plinul," spune una.

"Dar nici să n-ajungem slugi la Uniunea Europeană," exclamă cealaltă, "adică noi să nu mai putem face mămăliga noastră, ci să mâncăm pâine feliată, îmbrobodită în plastic şi cu ştampilă!"

	Liceenii sibieni de la grupul Harmony facând repetiţie pentru festivalul de jazz

O studentă la economie se revoltă, argumentând că italienii n-au încetat să mănânce polenta, făcută tot din mălai, chiar dacă sunt membri fondatori ai Uniunii Europene.

"Avem nevoie de standarde mai stricte, iar pentru noi tinerii, aderarea va fi ca venirea primăverii!" spune ea.

Acelaşi optimism şi la liceenii sibieni de la grupul Harmony, pe care i-am găsit facând repetiţie pentru festivalul de jazz.

Toţi vorbesc câteva limbi străine şi se bucură că vor avea mai multe posibilităţi să întâlnească tineri din alte părţi ale Europei şi să circule mai uşor.

Înapoi spre Bucureşti, luăm o Săgeată Albastră, cu sentimentul că ceva se schimbă totuşi şi în România.

În noaptea de Paşte mergem la biserica Sfântul Elefterie din Cotroceni. Colega mea britanică nu-şi închipuia că o se adune aşa de multă lume şi e mirată de câţi tineri vede.

Slujba e emoţionantă chiar şi pentru ea. România nu e chiar pregătită, dar undeva se pregăteşte totuşi o înviere....