Observatorul astronomic de la Greenwich

Cosmologi, fizicieni sau filosofi ai naturii interpretau mai literal sau mai metaforic Cartea Facerii, încercând să înţeleagă cum a făcut Dumnezeu lumea.

Erau mai mult sau mai puţin de acord asupra lui „când”.

Inventarea timpului

Revoluţia ştiinţifică n-a produs doar schimbarea imaginii asupra formei universului, ci şi schimbarea percepţiei asupra timpului.

Imaginaţi-vă cum ar fi să treceţi de la convingerea că lumea are 7000 de ani, la bănuiala că trăim într-un univers vechi de câteva miliarde de ani.

Cum s-a petrecut această schimbare? Probabil că ea a început cu apariţia şi dezvoltarea ştiinţelor vieţii şi cu descoperirea fosilelor: organisme de animale care nu mai există.

În secolul al XVII-lea, o parte dintre eroii poveştii noastre sunt angajaţi în dispute împrejurul naturii acestor descoperiri: Hooke, Leibniz, Leuvenhoek sunt doar câteva astfel de nume.

O a doua ştiinţă care începe să se dezvolte, tot în secolul al XVII-lea, este ştiinţa pământului.

Şi aici, lucrurile se petrec la Londra, în jurul Societăţii Regale Britanice.

În Philosophical transactions of the Royal Society apar tot mai multe relatări de descoperiri curioase: scoici şi animale marine descoperite în roci, în regiuni montane, schelete de animale curioase aduse de peste tot din lume.

La mijlocul secolului al XVII-lea, o parte dintre membrii Societăţii Regale încep să fie de părere că Pământul nu a fost creat în forma lui actuală, odată pentru totdeauna, ci a evoluat, de la un stadiu iniţial, şi, probabil, continuă să evolueze.

Un nume important în povestea noastră este Thomas Burnet: teolog, filosof al naturii şi, probabil, primul geolog.

Corespondent al lui Newton şi membru al Societăţii Regale.

La sfârşitul secolului al XVII-lea publică Sacra teorie a Pământului, o carte care avea să schimbe termenii discuţiei şi să stârnească un adevărat scandal.

Timpul şi descoperirea longitudinii

Primul mare concurs ştiinţific cu miză serioasă în bani s-a desfăşurat la Londra la începutul secolului al XVIII-lea şi avea ca miză rezolvarea unei mari probleme teoretice cu importante consecinţe practice: descoperirea longitudinii.

Isaac Newton, preşedintele Societăţii Regale şi o importantă comisie de oameni politici, reprezentanţi ai bisericii, savanţi şi comercianţi au anunţat că un important premiu în bani va fi acordat celui care va putea găsi o metodă sigură de a determina poziţia exactă pe mare.

Competiţia a antrenat savanţi, filosofi, pasionaţi de ştiinţă sau diletanţi şi a durat aproape jumătate de secol.

Câştigarea ei a presupus reforma modului de a construi ceasuri şi de a înţelege măsurarea timpului.

Despre ce este vorba vă aştept să aflăm împreună în ultimul episod al serialului nostru special „Londra – Locul unde s-a născut ştiinţa moderna”.

În plimbarea noastră imaginară vom vizita diferitele sedii ale Societăţii Regale şi vom deschide volumele vechi şi fascinante ale Philosophical transactions.

Vom urmări de departe cum s-au desfăşurat războaiele filosofice despre care vorbeam săptămâna trecută.

Vom vorbi despre Newton şi Leibniz, Burnet şi John Ray, John Harrison şi Charles Darwin cu cercetători şi istorici ai ştiinţei de pe mai multe continente, cei care încearcă să re-evalueze, în ultimii ani, modul în care construim, azi, istoria ştiinţei.

Ascultaţi episodul 5 din serialul "Londra - locul în care s-a născut ştiinţa modernă"