Dana Jalobeanu realizatoarea emisiunii Arena

În formă tipărită, s-a numit Noua Atlantidă, proiectul unei societăţi condusă de o misterioasă frăţie de exploratori ai naturii.

Acelaşi proiect a avut însă şi o altă formă.

Spectacol de măşti

În 1595, la Gray’s Inn, un loc pe care l-am mai vizitat săptămânile trecute, Crăciunul a fost sărbătorit prin 12 zile de carnaval.

Nu un carnaval oarecare. A fost aleasă o falsă curte şi un fals prinţ, The Prince of Purpoole.

	Grays Inn, curtea interioară

S-a jucat teatru. Curtea adevărată, în frunte cu regina Elisabeta, şi falsa curte, curtea în oglindă, au asistat la reprezentarea în premieră a Comediei Erorilor, de William Shakespeare.

Piesa nu le-a plăcut. Se pare chiar că eşecul ar fi fost atât de considerabil încât curtenii au început să se îngrijoreze pentru soarta sărbătorii. A fost chemat în ajutor Francis Bacon.

Ce a scris Bacon n-a fost o piesă de teatru ci un spectacol de măşti : un fel de eveniment multi-media construit pe un scenariu minimal, cu un text scris recitat de o serie de personaje care intră pe scenă unul câte unul şi declamă un monolog.

Cu muzică şi, la sfârşit, cu un carnaval propriu-zis. Aşa numita Gray’s Inn Masque a ajuns până la noi sub formă de manuscris. O putem încă găsi, la British Library, în sala de manuscrise.

În acest text, Francis Bacon dezvoltă, poate pentru prima oară, argumentul care avea să-l facă celebru : cunoaşterea este putere şi deci, trebuie preluată, administrată şi supervizată de către stat.

	Robert Boyle, unul dintre numele fondatoare al Societăţii Regale, cel care inventează şi impune sintagma Christian virtuoso

Buna administrare a cunoaşterii înseamnă organizarea de laboratoare şi biblioteci, reorganizarea învăţământului universitar pe baze competitive şi internaţionale, acordarea de fonduri pentru cercetare şi a unor subsidii pentru cercetătorii talentaţi.

Mai presus de toate, însă, reforma cunoaşterii depinde de un lucru : construirea unei frăţii. O frăţie a luminii, sau a iluminării.

Ea apare în toate scrierile lui Bacon şi este considerată condiţia necesară şi suficientă pentru progresul cunoaşterii.

Frăţia

Curios nu e că Bacon a imaginat aşa ceva. Nici că ideea a avut succes. Curios e că a fost pusă în practică.

	Frontispiciul Istoriei societăţii regale, publicate de Thomas Sprat, în 1665. În imagine : bustul lui Francis Bacon, patronul spiritual al societăţii, şi portretul primului preşedinte al Societăţii Regale, vicontele Charles Brounker

Vă invit să mergem împreună, în acest episod al serialului nostru, pe urma constituirii şi a istoriei timpurii a ceea ce a fost realizarea în practică a unui proiect utopic.

S-a numit, în Anglia, Societatea Regală pentru Progresul Cunoaşterii.

A fost un club select şi aristocratic de oameni curioşi, pasionaţi de cărţi şi de explorarea naturii, fascinaţi de visul baconian al unei frăţii în numele cunoaşterii, uneori avizi de putere, alteori remarcabil de clarvăzători în domeniul politic.

În câţiva ani de la înfiinţare, Societatea Regală ajunge o forţă culturală, politică şi chiar economică.

	Primul sediul al Societăţii Regale, Gresham College. Clădirea a ars în marele foc. Astăzi, pe locul fostului palat renascentist se ridică la fel de celebrul Tower 42, în City

Primeşte dreptul de a publica cărţi şi dreptul de a reorganiza corespondenţa într-un sistem poştal privat.

Devine instanţa supremă care certifică sau infirmă prestigiul ştiinţific al unor nume ca Descartes, Gassendi, Leibniz sau Newton.

De ce se întâmplă acest lucru?

Iată ce vom încerca să aflăm în plimbarea noastră prin Londra, explorând locurile în care s-a născut şi a evoluat Societatea Regală Britanică, şi astăzi cel mai important şi mai select dintre cluburile ştiinţifice ale Angliei.

Alchimie, religie, ştiinţă

Membrii Societăţii Regale s-au intitulat, chiar de la început virtuosi, un cuvânt preluat din italiană, care desemna, la Florenţa sau la Pisa, un pasionat al cercetării naturii cu statut de gentleman, venituri proprii şi timp liber pentru a-şi urma propria curiozitate.

	Somerset House, unul dintre sediile Societăţii Regale în secolul XVIII

Titlul complet, însă, mutat la Londra, era Christian Virtuoso.

Şi nu întâmplător, printre fondatori, se numără peste două duzini de feţe bisericeşti şi unii dintre cei mai influenţi episcopi ai Angliei.

Mai puţin cunoscută este însă faţa esoterică a frăţiei : interesul lor pentru alchimie, hermetism, magie sau vrăjitorie.

Cum se împacă toate aceste lucruri ? Cum văd pionierii ştiinţei moderne trecerea de la alchimistul singuratic la frăţia exploratorilor naturii ?

Şi cine sunt aceşti "exploratori ai naturii"? Cu ce se ocupă ei ? Unde îi găseai în Londra secolului al XVII-lea ? Cum arată azi cărţile lor ?

Ascultaţi episodul 3 din emisiunea Arena despre Londra - locul în care s-a născut ştiinţa modernă.