Dana Jalobeanu Realizatoarea emisiunii Arena

	Catedrala St. Paul astăzi, văzută de pe Millenium Bridge, dinspre Tamisa

Când s-a născut ştiinţa modernă ? La întrebarea aceasta, cei mai mulţi istorici vor cădea de acord: “Revoluţia ştiinţifică” a avut loc în secolul al XVII-lea.

Unde s-a născut ştiinţa modernă? Primul episod al serialului nostru va începe pe locul în care se ridică astăzi catedrala St. Paul. În spatele catedralei, mai exact.

Aici, în fostul cimitir al vechii catedrale St. Paul, înainte de marele foc care a dus la distrugerea – şi reconstrucţia Londrei – în 1666, se găsea unul dintre centrele intelectuale ale capitalei : aici locuiau tipografii şi librarii.

De aici se puteau cumpăra tot felul de cărţi, inclusiv primele tratate care afirmau lucruri ciudate – că lumea locuită este doar o parte a unui univers imens, dacă nu chiar infinit. Că Pământul nu este centrul universului.

Cum arată Universul în care trăim?

La întrebarea Cum arată Universul nostru ? omul de astăzi, după ce îşi va aduce aminte de filmele sci-fi văzute de-a lungul vieţii şi va căuta pe internet fotografiile realizate de telescopul Hubble, ar avea, probabil, multe de spus.

Ar putea fi aduse în discuţie problemele legate de geometria spaţiului şi a timpului, s-ar putea vorbi despre galaxii, sisteme planetare sau mult discutata materie întunecată.

	Una din reprezentările grafice ale cosmosului închis, mărginit de cerurile divine, dintr-un tratat de secolul XV

Aţi putea însă desena universul în care ne găsim ?

Dacă am putea adresa aceeaşi întrebare unui om din Evul Mediu, din Renaştere sau chiar din primele secole ale modernităţii, răspunsul ar fi surprinzător de simplu.

Universul este o sferă sau, mai precis, o mulţime de sfere concentrice incluse unele în altele, perfecte, cristaline (dintr-un element nu întru totul material, numit uneori eter, alteori, pur şi simplu, al cincilea element).

Este ierarhic, mărginit (în sus, de Cerurile lui Dumnezeu, în jos, de Iadul Diavolului), închis, divizat în două regiuni distincte.

Geocentrism şi heliocentrism

În centrul lui se află Pământul nostru : fix, material, greu, punct de reper absolut, loc privilegiat în construcţia Creaţiei.

Imaginile cosmosului făceau parte, până în secolul al XVII-lea, din bagajul curent de reprezentări al oricărui om - şi se puteau vedea peste tot : pe pereţii bisericilor, în cărţi mai scumpe sau mai ieftine, în manuale de şcoală sau în pamflete.

	Universul lui Copernic aşa cum apare el într-o carte din secolul al XVI-lea

Cel puţin până la un moment dat.

Cercetătorii par să fie de acord ca ştiinţa modernă s-a născut în momentul în care filosofii au început să se certe cu privire la adevărata formă a universului, sau la locul în care se găseşte Pământul (şi omul) în acest univers.

În 1543, un călugăr polonez publică o carte în care propune o imagine alternativă a universului, schimbând locul central al Pământului…cu Soarele.

Dacă însă priviţi la reprezentarea grafică a universului propus de Copernic în celebra lui carte Despre revoluţiile sferelor cereşti, imaginea de ansamblu nu s-a schimbat prea mult.

Universul este tot închis, mărginit şi compus din sfere concentrice. Nu e de mirare, deci, că noua teorie despre lume n-a stârnit vâlvă imediat.

De la teorii despre lume la disoluţia lumii cunoscute

Discuţiile despre forma şi alcătuirea universului au început prin a fi dezbateri filosofice şi ştiinţifice.

	Giordano Bruno

Ele au ieşit însă curând din cărţi şi au ajuns centrul unor dezbateri politice majore.

În 1600, unul dintre cei mai entuziaşti copernicani este ars la Roma, în Campo del Fiori, în urma unui proces celebru ale cărui documente s-au pierdut (lucru care a dat naştere la tot felul de speculaţii).

Ce legătură există însă între Giordano Bruno, călugăr eretic, autor de succes, mare pamfletar şi creator al unei filosofii îndrăzneţe.. şi drumul nostru prin Londra?

Giordano Bruno la Londra

În 1584, Giordano Bruno ajunge la Londra cu scrisori de prezentare din partea regelui Franţei.

	Guido Giglioni, în faţa Warburg Institute, London, un institut de studii avansate consacrat studiilor asupra Renaşterii şi modernităţii timpurii

A petrecut aici câţiva dintre cei mai liniştiţi şi mai productivi ani ai unei vieţi zbuciumate.

Şi a publicat aşa numitele „dialoguri italiene”, prezentând, pe înţelesul publicului cultivat, o viziune asupra universului total diferită de cea cunoscută.

Vă invit să aflăm mai multe despre aceste începuturi ale ştiinţei moderne în decursul unei plimbări prin Londra.

Am încercat să refac drumul lui Giordano Bruno prin Londra secolului al XVII-lea, şi câteva dintre „urmele” sale, împreună cu un specialist: dr. Guido Giglioni, de la Warburg Institute.

Drumul nostru va duce prin una dintre cele mai vechi părţi a Londrei, Inns of the Temple, va ajunge pe malul Tamisei, până la St. Paul, va trece pe lângă reconstruitul Globe Theatre şi va ajunge până spre Whitehall.

Ascultaţi episodul 1 din serialul 'Londra - locul în care s-a născut ştiinţa modernă.

Câteva cărţi interesante :

• Giordano Bruno, Cina din miercurea cenuşii, traducere de Smaranda Bratu-Elian et.all. Humanitas, Bucureşti, 2002 (Opere italiene, vol. V)
• Francis Bacon, Noua Atlantidă, traducere de Dana Jalobeanu, Nemira, Bucureşti, 2007
• Alexandre Koyre, De la lumea închisă la universul infinit, Humanitas, 1996
• Stephen Gaukroger, Francis Bacon and the transformation of Early Modern Philosophy, Cambridge, 2001
• Francis Yates, Giordano Bruno and the Hermetic tradition, London, 1967 (Routledge)
• Horia Roman Patapievici, Ochii Beatricei, Humanitas, 2004