|
Reporter în Irak- a doua zi | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Ne trezim. Începe o nouă zi. Se anunţă 55 de grade. La umbră. E atât de cald, cum pentru mine n-a fost nicicând. Soldatii spun că ar fi 55 de grade la umbră, deşi aici umbra e greu de găsit. Îi privesc…au bocanci, uniformă… “Cât e azi? 55 ?! Eh! … e bine!” – glumeşte unul dintre ei. Iau exemplu de la ei şi când o italiancă de la centrul de presă al taberei îmi spune “Hot day!” îi raspund…”Oh, no! It is fine!”
Mă îmbărbătez singură. Şi beau multă, multă apă. Chiar dacă uneori e aproape fiartă. Frigiderele ARCTIC din unele corturi nu fac faţă. Cum se răceşte un pic un rând de sticle de apă, se bea imediat, iar urmatorul rând nu are timp să se răcească, şi tot aşa. Vorbesc despre căldură, pentru că este unul din lucrurile cel mai greu de suportat de militarii români în Irak. Indiferent dacă pleacă în misiune sau au activităţi în tabără. Iar dacă un atac sau vreun atentat au loc din când în când, căldura pare să fie un “inamic permanent”. Arde aerul, nisipul, minidiscul – aparatul meu de înregistrat se încinge în soare încat de-abia îl mai pot ţine în mână. Tortiţele de la cercei ard când se ating de piele. Arde şi apa cu care ai putea să faci un duş şi să te răcoreşti. Dar, pentru că ţevile sunt la suprafaţă, apa e fierbinte aproape tot timpul.
Când sunt în misiune, însă, soldaţilor le este dor de aerul sufocant de care vorbesc. Asta pentru că, de cele mai multe ori, în misiuni, fie ele de patrulare sau de escortă, se merge cu TAB-ul, unde temperatura e cu circa 10 grade mai mare decât afară. Dar – spun soldaţii – sunt şi unele dintre cele mai sigure şi mai rezistente maşini militare. Baroneasa Emma Nicholson a ales să se deplaseze cu un TAB românesc, la o vizită in Irak. La Talil este tabăra cu cei mai mulţi militari români: 400 din totalul de 800, câţi sunt acum în Irak. Pe lângă români, mai sunt italieni (sub comanda lor se afla tabăra), americani şi britanici. Românii sunt singurii care dorm în corturi de campanie. Cu aer condiţionat, ce-i drept!
Unii au pus pe acoperiş o prelată, ca să nu intre apa (atunci cand plouă! Adică rar, dar bine!), alţii au improvizat pereţi din lemn, ca să mai ţină răcoare. Ceilalţi stau în nişte barăci, numite “corimec”. Un corimec ar costa vreo 20.000 de euro. Adica aproape cât o garsonieră confort 3, acasă, în Bucureşti. Dar…investiţia ar fi oarecum tardivă, pentru că nimeni nu ştie cât vor mai sta soldaţii români în Irak. Dar, despre asta – mâine. | LEGĂTURI Reporter în Irak- prima zi02 August, 2006 | Ştiri Reporter în Irak- a treia zi02 August, 2006 | Ştiri Reporter în Irak- a patra zi02 August, 2006 | Ştiri Ultima filă a jurnalului călătoriei din Irak01 August, 2006 | Ştiri | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||