Liliana Nicolae corespondenţă din Irak

E locul unde te temi pentru tine, dar şi pentru cel de cângă tine.

Simţi nevoia să-l iei de mână pe cel de lângă tine, cu gândul că nu eşti singur acolo unde se poate întâmpla orice, oricând.

Cu gândul că având grijă de celălalt uiţi de propriile tale temeri.

Te simţi mai puternic. Sau măcar te amăgeşti că eşti mai puternic. Deşi, experienţa câtorva zile în Irak te face să priveşti lumea cu alţi ochi.

Acum am ajuns acasă. Cu bine.

Silvia Vrânceanu, jurnalist:

Şi-a dorit să vină în Irak să scrie despre soldaţii din judeţul ei, Vrancea.

I-a găsit la Talil, la finalul unui stadiu de 6 luni, timp în care au făcut peste 1.500 de misiuni.

La sfârşitul fiecăreia au putut să spună:"misiune îndeplinită".

Cred că şi misiunea Silviei în Irak poate fi considerată la fel.

Bogdan Stamatin, fotoreporter:

Un coleg pe care te poţi baza.

Am împărţit apa în zilele cu peste 50 de grade, a făcut zeci de poze, încercând să surprindă viaţa din tabăra de la Talil.

Şi pe noi - colegele lui! - în diferite ipostaze.

Dacă veţi vedea fotografiile lui, veţi vedea că sunt poze care spun ceva, care transmit ceva, dincolo de ceea ce vezi cu ochiul liber.

Îl salut din acest colţ de pagină!

Cornel Mituţ, căpitan:

A fost ghidul şi prietenul nostru în tabăra din Irak. Fiu de sudor („bun sudor!" - adaugă de fiecare dată).

Pasionat de radio şi de televiziune.

Se află pentru prima oară în Irak.

Dar îmi este greu să-l cred, pentru că ştie multe despre locul acesta.

Va sta la Talil 6 luni de zile.

Toride şi lungi.

Paul Redai, caporal:

Şofer, ne-a purtat cu Aro-ul lui prăfuit pe toate străduţele taberei.

E pentru a doua oară în Irak şi se descurcă de minune cu italianii şi englezii.

Ştie strictul necesar, să nu vă gândiţi acum că ar fi un poliglot.

E doar un soldat român din Dej, care are acasă două fete şi o „armă" care îi e de mare folos - umorul.

Toate bune, tuturor!