BBCRomanian.com | Ştiri | Sighişoara – ‘un oraş desfigurat’

Cetatea Medievală a Sighişoarei este singurul centru istoric românesc aflat pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO, fiind considerată cea mai bine păstrată cetate medievală locuită din Transilvania.

Întemeiată conform tradiţiei în jurul anului 1190, dar atestată documentar în secolul al 13-lea, cetatea fortificată a fost înfiinţată de coloniştii germani chemaţi de Regele Geza al Il-lea să păzească graniţele regatului maghiar.

Aici au convieţuit secole de-a rândul saşi, maghiari şi români, după cum o atestă cele trei nume ale sale: Schaessburg - numele german, Segesvar – cel maghiar şi Sighişoara – cel românesc.

Paradoxal, de când a fost primită pe lista UNESCO Sighişoara este supusă unui asalt continuu: asaltul intereselor financiare.

Mai întâi a fost aşa numitul proiect ‘Dracula Parc’ care ar fi pus în pericol pădurea seculară de stejari de pe platoul Breite, dar şi cetatea medievală.

Ca reacţie s-a născut, în anul 2002, Asociaţia ‘Sighişoara Durabilă’. Formată din 10 membri ea are scopul declarat de a reprezenta “interesele legitime ale sighişorenilor şi ale Sighişoarei”.

Cu alte cuvinte, se asigură că autorităţile locale nu încalcă legile şi că au în vedere interesele pe termen lung ale oraşului.

Degradarea cetăţii s-a facut treptat prin schimbarea unor elemente de detaliu care în final duc la distrugerea originalităţii

Ben Mehedin

Hans Hedrich – membru al asociaţiei – mi-a declarat că “Sighişoara la ora actuală e un oraş desfigurat”.

“E ca o femeie nobilă, dar în vârstă, care a fost bătută,” mi-a spus el.

După ce am petrecut patru zile în Sighişoara nu am putut să nu-i dau dreptate.

Deşi era luna februarie se făcuse brusc foarte cald şi zăpada se dezgheţase formând brazde de noroi.

Străzile erau pline de şanţuri şi gropi. Pe alocuri am văzut materiale de construcţie lăsate în drum.

Motivul? Primăria a scos pietrele de râu cu care erau pavate străzile cetăţii – vechi de peste 100 de ani – pentru a repara canalizarea şi conductele de gaze.

Lucrările au început însă de peste un an şi – îmi spune Hans Hedrich – “peste tot în oraş unde s-au înlocuit conductele de apă şi de gaze s-au repavat ulterior străzile, cu excepţia cetăţii unde primăria pare să aibă altă politică”.

Membrii Sighişoarei Durabile se tem că autorităţile locale vor să înlocuiască vechile dale din piatră de râu cu altele noi.

Mai mult: ei acuză primăria că ar distruge premeditat vechiul pavaj pentru a avea motive să pună unul nou.

Sighişoara la ora actuală e un oraş desfigurat. E ca o femeie nobilă, dar în vârstă, care a fost bătută.

Hans Hedrich

Pietrele vechi, îmi explică Hans Hedrich, “au fost scoase cu escavatorul, împreună cu pământul, amestecat. S-a încărcat totul în basculante – poate 50 de metri cubi de piatră originală - şi s-a scos din cetate”.

Hans Hedrich susţine că a mers să verifice dacă piatra mai există la gospodăria comunală şi ar fi constatat că nu mai este acolo.

“Inclusiv primarul a admis involuntar la o dezbatere publică”, susţine el, “că pavajul vechi nu mai poate fi pus la loc, nemaiexistând”.

“Asta se traduce în termeni legali în furt din avuţia publică,” spune domnul Hedrich asigurându-mă că ‘Sighişoara Durabilă’ se va adresa poliţiei.

Asociaţia a apelat deja în mai multe rânduri la justiţie: a iniţiat cinci acţiuni în contencios administrativ împotriva unor hotărâri ale Consiliului Local. Deocamdată nu s-a pronunţat nici o hotărâre definitivă.

Pe noi ne-a încurcat foarte tare această piatră de râu. Nu se poate mătura, nu se poate curăţa zăpada de pe ea. Şi în al doilea rând este foarte greu de mers pe ea

Primarul Sighişoarei

Pentru a mă asigura că lupta lor pentru salvarea pavajului original al cetăţii este legitimă, Hans Hedrich îmi aduce aminte că acesta este triplu protejat prin lege:

“Regulamentul local de urbanism pentru zona protejată prevede că pavajul original trebuie păstrat şi poate fi doar restaurat.”

“Conform dosarului UNESCO al Sighişoarei, pavajul este unul din punctele de unicitate şi autenticitate” şi ca urmare, spune el, trebuie păstrat.

“Altminteri, teoretic, există riscul să fim puşi pe lista roşie – lista siturilor în pericol - pentru ca apoi să fim chiar excluşi.”

“Argumentul trei: chiar şi fără statut UNESCO trebuie ştiut că întreg ansamblul cetăţii este un ansamblu de monument istoric, iar pavajul face parte din el,” explică Hans Hedrich.

Sighişoara se poate mândri cu câteva restaurări model: Biserica din Deal, unde lucrările au fost efectuate de Fundaţia Germană Messerschmitt, care a primit Marele Premiu ‘Europa Nostra’ pentru restaurarea făcută exclusiv cu materiale tradiţionale. Adică fără beton, geamuri termopan, sau ţigle din plastic.

Aceeaşi fundaţie germană a restaurat şi ‘Casa cu Cerb’ din Piaţa Cetăţii. La o aruncătură de băţ de ea însă şi-a făcut apariţia o construcţie modernă.

“Clădirea aceasta este ridicată pe un loc neconstruit – o fostă curte. Are fundaţie de beton pe care se ridică nişte ziduri foarte drepte care nu se potrivesc cu celelalte clădiri ale cetăţii. Zidurile sunt acoperite cu polistiren expandat, iar vopseaua folosită pentru a acoperi zidurile este modernă – din plastic.”

“Toate acestea sunt în contradicţie cu substanţa cetăţii”, îmi spune Ben Mehedin adăugând că “de fapt degradarea cetăţii s-a făcut treptat prin schimbarea unor elemente de detaliu care în final duc la distrugerea originalităţii”.

Este vorba de înlocuirea geamurilor din lemn cu unele de termopan, sau a ţiglelor vechi cu unele noi “care nu se mai încadrează în ansamblul cetăţii”.

“Ele merg şi în zona de conservare de 100 de metri în exteriorul monumentului înscris pe lista patrimoniului mondial, iar acolo modificările sunt mai drastice”.

Într-adevăr, intrând în Sighişoara dinspre Braşov te întâmpină o serie de benzinării şi un şir de construcţii noi, sau şantiere în lucru, de-a lungul Târnavei Mari, în zona de protecţie, construcţii a căror formă, volum şi culoare nu se potrivesc cu ansamblul cetăţii monument UNESCO.

“Cred că acei oameni care agresează clădirile schimbându-le forma, schimbând detaliile care dau autenticitate cetăţii sunt oameni care nu se respectă nici pe ei, nici pe sighişoreni şi nici moştenirea pe care saşii ne-au lăsat-o,” spune Ben Mehedin.

Deşi Sighişoara se află pe lista patrimoniului mondial UNESCO din 1999, Planul de Urbanism General – adoptat în 1997 – nu a fost modificat astfel încât să ia în calcul noul statut al cetăţii medievale.

Acum, pe pagina de internet a Primăriei Sighişoarei se anunţă că ar fi în curs de realizare un “proiect integrat privind reabilitarea cetăţii medievale Sighişoara”.

Primarul Ioan Dăneşan îmi spune că e vorba de “un proiect amplu care implică refacerea canalizării şi a conductelor de apă şi de gaze, precum şi repietruirea tuturor străzilor din cetate”.

În ce priveşte soarta dalelor de piatră - parte a sitului istoric protejat de UNESCO – mi-a răspuns sec:

Primarul respinge acuzaţiile Asociaţiei ‘Sighişoara Durabilă’ şi susţine că dalele vechi sunt depozitate “într-un loc sigur, la gospodăria primăriei”.

Avem înregistrate mai multe dosare de cercetare penală. Este vorba de infracţiuni de distrugere a monumentelor istorice şi de construire fără autorizaţie într-un sit UNESCO

Subinspector Bobelyi Marian Sabin

El nu neagă intenţia primăriei de a repava cetatea cu dale de granit, adăugând că “unele străzi” vor fi totuşi repavate cu vechii “bolovani de râu”.

Explicaţia primarului privind motivul acestei schimbări de material a fost că “pe noi ne-a încurcat foarte tare această piatră de râu - nu se poate mătura, nu se poate curăţa zăpada de pe ea - şi în al doilea rând este foarte greu de mers pe ea”.

Primarul mi-a explicat că se referă “la oameni mai în vârstă, la oameni care au poate şi unele handicapuri şi după normele internaţionale trebuie să asigur cale de acces la orice obiectiv cultural din cetate, precum Biserica din Deal”.

În ce priveşte clădirile noi din cetate şi din perimetrul de conservare Ioan Dăneşan susţine că:

“Nici o clădire din cetate nu s-a renovat, sau nu s-a construit fără avizul de la monumente istorice.”

De asemenea, “toate care sunt în zona protejată au avizul de la monumente istorice. Dacă ei au aprobat construcţia lor, noi nu am putut să nu le dăm autorizaţia de construcţie”, mi-a mai spus primarul.

În 2006 s-a înfiinţat o aşa numită ‘poliţie a monumentelor’. Mai precis, în cadrul fiecărui inspectorat judeţean al poliţiei s-a creat – în cadrul serviciului de investigaţii criminale - un compartiment pentru protejarea patrimoniului cultural naţional.

Subinspectorul Bobelyi Marian Sabin este unul din cei doi angajaţi ai proaspăt înfiinţatului compartiment pentru protejarea patrimoniului cultural naţional din Judeţul Mureş.

Cei doi angajaţi veghează asupra a peste o mie de monumente istorice şi două situri UNESCO – unul dintre ele fiind Sighişoara.

Certificatul de urbanism emis de primărie a omis nu ştim cum să menţioneze că e nevoie de avizul Direcţiei Judeţene Mureş pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural

Csortan Francisc

“Avem într-adevăr probleme în municipiul Sighişoara”, mi-a declarat subinspectorul Bobelyi Marian Sabin.

“Avem înregistrate mai multe dosare de cercetare penală – deci cauze penale care se află în faza actelor premergătoare. Cercetarea merge oarecum greu şi – din păcate – uneori autorităţile locale nu ne acordă tot sprijinul în soluţionarea legală a acestor situaţii.”

Autorităţile locale sunt de altfel implicate în dosarele în curs de cercetare.

Subinspectorul de poliţie nu mi-a putut da nume, fiind vorba de dosare pe rol, dar mi-a precizat că “este vorba de infracţiuni de distrugere a monumentelor istorice şi de construire fără autorizaţie într-un sit UNESCO”.

El a mai precizat că “vrând, nevrând persoanele care sunt cercetate au legătură cu autorităţile locale pentru că autorităţile locale sunt cele care ar trebui să controleze în primă instanţă legalitatea unor construcţii de pe raza de competenţă”.

Csortan Francisc, consilier în cadrul Direcţiei Judeţene Mureş pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural, îmi confirmă că autorităţile locale uită uneori să ceară avizele necesare de construcţie în zona protejată a Sighişoarei.

“Noi nu prea putem apăra oraşul împotriva conducătorilor oraşului dacă aceşti conducători nu înţeleg, sau nu vor să facă ceea ce considerăm noi că-i spre binele valorii specifice de monument a acestor imobile”.

Domnul Csortan mi-a dat un exemplu concret: “un imobil în imediata vecinătate a unui monument din Sighişoara, unde un nou proprietar a vrut să realizeze un obiectiv economic”.

“Certificatul de urbanism emis de primărie a omis nu ştim cum să menţioneze că e nevoie de avizul Direcţiei Judeţene Mureş pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural,” a precizat consilierul judeţean.

O lipsă foarte mare este faptul că nu există arhitecţi specializaţi în conservare în cadrul administraţiei orăşeneşti

Cristoph Machat

Omisiunea nu este singulară. În urma unei sesizări a Asociaţiei ‘Sighişoara Durabilă’, consilierul Francisc Csortan a verificat şi a confirmat un număr de 18 adrese – dintre care cel puţin şase din zona protejată – unde s-au efectuat lucrări fără “a fi fost solicitat şi emis avizul Direcţiei Judeţene Mureş pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural”, aşa cum cere legea.

“Noi am primit sesizarea Asociaţiei Sighişoara Durabilă, am verificat, am constatat că în majoritatea punctelor aceste sesizări sunt întemeiate şi am anunţat primăria să aibă în vedere corectarea situaţiei.”

Din păcate, susţine domnul Csortan, este tot ce poate face din poziţia sa actuală întrucât nu are prerogative să treacă la măsuri punitive.

Ea se plânge că în cazul celor două situri protejate de UNESCO în judeţ – Saschiz şi Sighişoara - se confruntă cu “o problemă majoră: lipsa planului de gestiune care – conform legii - ar trebui susţinut de o strategie a Ministerului Culturii şi Cultelor care până în prezent nu este finalizată”.

În lipsa strategiei ministerului, spune arhitectul şef al Judeţului Mureş, “sunt legată de mâini şi de picioare”.

Ca urmare nu a putut prevedea nici un fel de lucrări la cele două situri UNESCO în anul financiar 2008, “pentru că prevederile bugetare se fac la sfârşitul anului precedent”.

O altă problemă asupra căreia atrage atenţia doamna Csortan este “lipsa specialiştilor în administraţia publică. Din păcate lipsesc arhitecţii, sau specialiştii în monumente istorice. Salariile fiind destul de mici, nu sunt atraşi de acest domeniu”.

O critică similară formulează şi Christoph Machat, originar din Sighişoara şi expert în conservarea monumentelor.

El consideră “că o lipsă foarte mare este faptul că nu există arhitecţi specializaţi în conservare în cadrul administraţiei orăşeneşti”.

În opinia sa, Sighişoara ar trebui să aibă “ori un conservator al oraşului, ori un referend de zonă din partea Bucureştiului, din partea direcţiei monumentelor istorice, care să fie măcar o zi, două pe săptămână la Sighişoara”.

El este însă optimist în legătură cu viitorul cetăţii medievale şi spune că situaţia “s-a îmbunătăţit foarte mult”.

Christoph Machat crede că exemple pozitive ca restaurarea Bisericii din Deal şi a Casei cu Cerb au creat un model pe care au început să-l urmeze şi alţii.

În opinia sa discuţiile pe marginea nominalizării Sibiului drept candidat la lista Patrimoniului Universal UNESCO au scos la lumină şi problemele Sighişoarei care încep “să fie luate în serios”.

În ultimă instanţă însă, precizează expertul UNESCO, guvernul României – ca semnatar al convenţiei cu UNESCO - este răspunzător de soarta monumentelor Sighişoarei.