Anca Toader Realizatoarea serialului

	Centrul Sibiului a fost renovat

Saşii sunt colonişti de origine germanică ce au fost chemaţi începând cu secolul al 12-lea de Regele Geza al II-lea al Ungariei să păzească graniţele regatului.

Ascultaţi episodul al patrulea al serialului BBC: Distrugerea Bucureştiului

Ascultaţi episodul al treilea al serialului BBC: Iniţiative locale

Ascultaţi al doilea episod al serialului BBC: 'Transilvania saşilor'

Ascultaţi primul episod al serialului BBC: Bruges – Sighişoara – Sibiu.

Rapida expansiune a oraşelor populate de saşi a făcut ca Transilvania să fie cunoscută în limba germană cu numele de Siebenburgen, sau în latină Septem Castra – nume ce se referă la principalele şapte cetăţi fortificate create de aceştia.

Începând cu secolul al 12-lea, saşii au început să construiască aşezări fortificate pentru a se proteja de năvala tătarilor şi – mai târziu – a turcilor.

Siebenburgen - cele şapte oraşe Bistritz (Bistriţa, Beszterce) Hermannstadt (Sibiu, Nagyszeben) Klausenburg (Cluj-Napoca, Koloszvar) Kronstadt (Braşov, Brasso) Mediasch (Mediaş, Medgyes) Muhlbach (Sebeş, Szaszsebes) Schassburg (Sighişoara, Segesvar)

În cazul Sibiului, prima linie de fortificaţie a fost creată în secolul al 12-lea pentru a apăra o biserică ce se afla pe deal – pe locul unde se află acum Biserica Evanghelică din Piaţa Huet.

Fortificaţiile concentrice delimitează astăzi centrul istoric în care au supravieţuit clădiri din secolul al 13-lea, alături de altele construite, sau modificate în secolul al 20-lea.

Critici

	Unii experţi critică faptul că maşinile au acces în Piaţa Mică

Sibiul aspiră acum la statutul pe care-l deţine deja Sighişoara – de centru istoric aflat pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO.

În 2005 şi-a înaintat dosarul, dar şi l-a retras doi ani mai târziu în urma unui raport critic al ICOMOS (Consiliul Internaţional al Monumentelor şi Siturilor Istorice) care ar fi prefigurat probabila respingere a solicitării sale.

Principalele critici ale raportului ICOMOS

• Construirea unui hotel modern în viitorul perimetru de conservare al unui sit UNESCO. Hotelul este considerat a fi prea înalt şi în dizarmonie cu ‘substanţa centrului istoric’.
• Problemele privind reglementarea traficului în perimetrul centrului vechi.
• Lipsa unui plan de control a numărului de turişti.
• Problemele privind conservarea şi restaurarea clădirilor din perimetrul istoric.

În luna martie Ministerul Culturii şi Cultelor a organizat un seminar pentru a analiza situaţia actuală şi a lua o hotărâre privind viitorul aşa numitului dosar UNESCO al Sibiului.

În ultimii opt ani centrul istoric a fost supus unui program de reabilitare realizat în parteneriat de România şi Germania şi coordonat de Steffan Mildner.

Programul s-a încheiat în 2007 – anul când Sibiul a fost Capitală Culturală Europeană – dar este continuat prin crearea unei Fundaţii pentru Reabilitare Urbană, tot în parteneriat cu Germania.

	Nu toate clădirile monument istoric au fost restaurate

Din faţa Primăriei – cu sediul său proaspăt restaurat din Piaţa Mare – Sibiul arată impecabil.

Faţadele clădirilor sunt proaspăt restaurate. La fel şi acoperişurile cu celebrele ferestre în formă de ochi, sau pavajul din dale de granit.

Dar în spatele celor două pieţe principale se dezvăluie cu totul altă privelişte.

Curţile interioare sunt jerpelite, pe străzile laterale tencuiala multor ziduri e căzută, iar în unele cazuri clădirile sunt într-o stare avansată de degradare.

Proiectul de reabilitare a avut un buget de peste 60 de milioane de euro – bani proveniţi din bugetul public, subvenţii şi contribuţii private.

Principalul scop al proiectului a fost reabilitarea principalelor pieţe istorice – Piaţa Mare, Piaţa Mică şi Piaţa Huet – până în anul 2007.

În plus, s-a avut în vedere refacerea infrastructurii, educarea populaţiei în legătură cu patrimoniul cultural al oraşului, acordarea de consultanţă gratuită proprietarilor de clădiri de patrimoniu şi instruirea arhitecţilor şi a meşterilor locali privind lucrul într-un oraş istoric.

Întrebat cum răspunde criticilor că la Sibiu s-a efectuat doar o operaţie cosmetică în centru şi nu o reabilitare în profunzime a oraşului, Steffan Mildner mi-a răspuns:

“Noi – din partea germană - am avut întotdeauna o poziţie foarte clară, că nu putem finanţa doar renovarea faţadelor ignorând restul clădirilor, întrucât vorbim de un proiect de dezvoltare, nu de unul cosmetic.”

“Dar ministerul culturii a pus la dispoziţie 8 milioane de euro cu ocazia Sibiului 2007 – Capitală Culturală Europeană şi cred că era normal ca oraşul să se prezinte bine cu această ocazie.”

Responsabilităţile proprietarilor clădirilor de patrimoniu

	Multe clădiri de patrimoniu au mai mulţi proprietari

“Mai sunt însă multe de făcut şi de aici înainte rolul principal revine sectorului privat – proprietarilor de clădiri şi de apartamente," explică domnul Mildner.

Conform legii, proprietarii imobilelor de patrimoniu au responsabilitatea de a asigura lucrările de restaurare şi conservare a proprietăţilor lor.

În cele mai multe cazuri, însă, ei nu-şi pot permite să plătească sumele mari de bani necesare pentru astfel de intervenţii.

Steffan Mildner crede că statul român ar trebui să le acorde sprijin financiar.

El speră “ca legislaţia României să fie modificată în viitor pentru a face loc unor subvenţii”.

Legislaţia actuală prevede scutirea de impozite a proprietarilor de clădiri aflate pe lista monumentelor istorice şi chiar acordarea unor credite avantajoase celor care vin cu un proiect viabil de restaurare a clădirii.

În realitate aceste înlesniri financiare sunt rarisim aplicate şi sunt oricum departe de subvenţiile generoase care au condus la reabilitarea spectaculoasă a oraşului belgian Bruges, aflat în patrimoniul mondial UNESCO.

Dar cea mai mare piedică în calea restaurării unor centre istorice ca cel al Sibiului rămâne natura proprietăţii.

În Bruges, care a beneficiat de un program de reabilitare în anii ’70 – ‘80, dreptul de proprietate din întreaga zonă protejată de UNESCO se împarte între 10 – 15 familii.

În Sibiu în cele mai multe cazuri sunt mai mulţi proprietari ai unui singur imobil, ceea ce face deosebit de complicată împărţirea răspunderii legale pentru restaurarea şi conservarea clădirii.

	Sibiu - zidul cetăţii

Paul Niedermaier - Directorul Institutului de Cercetări Socio-Umane din Sibiu al Academiei Române, membru corespondent al Academiei Române şi autorul primului dosar pentru UNESCO al Sibiului – crede că „s-a făcut o mare greşeală vânzând apartamentele chiriaşilor”.

Astfel, spune el, „un imobil unitar a ajuns să aibă 10 – 20 de proprietari” ceea ce face foarte dificilă orice tentativă de restaurare şi „ne obligă să găsim soluţii de compromis”.

Conform domnului Niedermaier, au fost puţine cazuri în care a fost posibilă „restaurarea organică e întregii clădiri”.

Este vorba fie de cazuri în care s-a putut crea o proprietate unitară prin cumpărarea de către un singur beneficiar a tuturor apartamentelor dintr-o clădire, fie – în cazul unei clădiri aflată în proprietatea Bisericii Evanghelice –chiriaşii au fost mutaţi într-o altă clădire aparţinând bisericii.

Din cauza acestei situaţii, cele mai multe lucrări realizate în cadrul planului de reabilitare a Sibiului au fost de mică anvergură.

De exemplu, au fost renovate peste 65 de porţi ale unor clădiri din centrul istoric.

În paralel s-a dus o campanie de educare a populaţiei în legătură cu modalităţile corecte de intervenţie asupra unor clădiri de patrimoniu.

Astfel, a fost organizată o expoziţie privind materialele care pot fi folosite pentru reparaţii în centrul istoric.

În multe cazuri, li s-au furnizat gratuit proprietarilor materiale de construcţie.

Hotelul controversat

	Hotelul criticat de ICOMOS

Hotelul de care pomeneşte raportul critic al ICOMOS, se află pe Strada Andrei Şaguna, vis-à-vis de Piaţa Unirii şi peste drum de zidul de fortificaţie al centrului istoric.

Argumentul administraţiei locale este că a aprobat construirea Hotelului Ramada înainte de a trimite dosarul la UNESCO.

Şi Steffan Mildner, actualmente consilier la noua Fundaţie pentru Reabilitare Urbană, respinge criticile ICOMOS explicând că a “făcut o analiză care a demonstrat că hotelul nu este vizibil din aproape nici un punct din interiorul centrului istoric. Devine vizibil doar când ieşi din zona pietonală.”

Pentru expertul UNESCO, Werner Desimpelaere, acest argument nu este valabil.

El crede că această construcţie nouă, ridicată în ceea ce ar urma să fie perimetrul de conservare a unui sit UNESCO, strică armonia ansamblului arhitectural al Sibiului.

“Conservarea şi restaurarea unui centru istoric”, subliniază expertul UNESCO, “nu înseamnă transformarea locului respectiv într-un muzeu”.

Poţi adăuga clădiri moderne dacă respecţi spaţiul construit din jur.

“Arhitectura ar trebui să producă un obiect de artă socială în folosul comunităţii.”

“Fiecare societate evoluează, se dezvoltă, dar schimbarea nu trebuie să întrerupă continuitatea spaţiului construit,” crede arhitectul–urbanist Werner Desimpelaere.

	Pe străzile laterale multe clădiri sunt deteriorate

Absolut toţi cei cu care am stat de vorbă sunt de acord însă asupra unui punct – că indiferent de problemele punctuale pe care le are în acest moment Sibiul, “apartenenţa la patrimoniul mondial UNESCO va ajuta mult să oprească presiunile financiare” care conduc la distrugerea spiritului unui spaţiu atât de vulnerabil cum este centrul istoric al unui oraş vechi de secole.

În ce priveşte depunerea unui nou dosar la UNESCO – este o decizie ce urmează să fie luată de autorităţile române – locale şi centrale.

Statutul de oraş aflat în patrimoniul mondial UNESCO oferă într-adevăr prestigiu şi protecţie unei localităţi. El impune însă responsabilităţi şi cere viziune din partea autorităţilor locale.

Orice greşeală poate atragere pierderea sa – mai întâi prin plasarea sitului respectiv pe aşa numita “listă roşie” a monumentelor în pericol şi – finalmente – chiar prin retragerea de pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO.