Anca Toader Realizatoarea serialului

	Centrul istoric al oraşului flamand Bruges

Oraşul oferă de la plimbări cu barca pe canale - de unde pot fi admirate cel mai bine splendidele faţade neogotice, sau moderne – şi până la vizite la Biserica Sf. Maria, unde se află una din rarele sculpturi de Michelangelo din afara Italiei.

Ascultaţi episodul al patrulea al serialului BBC: Distrugerea Bucureştiului

Ascultaţi episodul al treilea al serialului BBC: Iniţiative locale

Ascultaţi al doilea episod al serialului BBC: 'Transilvania saşilor'

Ascultaţi primul episod al serialului BBC: Bruges – Sighişoara – Sibiu.

Din anul 2000 centrul istoric al oraşului Bruges se află pe lista patrimoniului mondial UNESCO.

Acum 40 de ani însă oraşul era într-o situaţie critică: din canale se ridicau mirosuri pestilenţiale, iar oraşul se depopula rapid – anual plecau între 500 şi 700 de locuitori.

Viziune şi curaj politic

	Unul din punctele de atracţie ale oraşului - Mânăstirea Beguinage

Arhitectul urbanist, Werner Desimpelaere, a jucat un rol principal în miraculoasa transformare a oraşului.

La începutul anilor ‘70 el a coordonat proiectul de reabilitare a Bruges-ului.

Astăzi, este unul din experţii UNESCO pentru România. El crede că din experienţa Bruges-ul ar putea învăţa lecţii importante oraşe ca Sighişoara, sau Sibiu.

Oraşe care sunt, sau vor să devină parte a patrimoniului mondial UNESCO, dar nu reuşesc să găsească echilibrul corect între păstrarea patrimoniului istoric şi dezvoltarea modernă.

Pentru Werner Desimpelaere reţeta succesului e simplă: “În primul rând este necesară o viziune pe termen lung care să ţină cont de adevăratele valori şi interese ale societăţii şi ale locuitorilor.”

“Pe lângă viziune mai trebuie curaj politic şi un sistem de subvenţii”. Cu aceste trei elemente, crede Werner Desimpelaere “poţi face minuni”.

“Când mă uit la Transilvania, la România şi la Europa de Est în general”, adaugă expertul UNESCO, “îmi dau seama că problema esenţială este definirea unei viziuni pe termen lung”.

“Apoi trebuie găsite modalităţile de a o pune în practică. Şi să sperăm că se va găsi curaj politic şi se va renunţa la bacşiş.”

În acelaşi timp, crede domnul Desimpelaere, Uniunea Europeană are datoria să sprijine financiar “într-un mod inteligent” reconstruirea acestei “societăţi fantastice”.

Arhitectură modernă într-un centru istoric

	Una dintre cele patru faţade originale ale clădirii proiectate de Werner Desimpelaere

Pentru a-mi explica etica sa de lucru – ca arhitect urbanist - Werner Desimpelaere mi-a arătat o clădire proiectată de el în urmă cu 33 de ani şi situată în centrul istoric al oraşului.

Ocupă spaţiul pe care se aflau patru clădiri vechi ce au fost demolate.

Astăzi Comisia Monumentelor are în vedere clasarea sa ca monument de arhitectură modernă.

“Am păstrat doar faţadele neo-gotice”, mi-a explicat arhitectul, “restul este construit de la zero”.

Dar noul imobil “menţine scara şi spiritul vechilor clădiri demolate”.

Aceasta – în viziunea lui Werner Desimpelaere – este regula cea mai importantă “când propui un nou obiect de arhitectură într-un oraş istoric”.

“Trebuie să respecţi înainte de toate spaţiul construit din jur şi să nu te gândeşti doar la propriul profit, ci şi la contribuţia pe care o poţi aduce vecinătăţii.”

“Dacă respecţi această regulă atunci poţi insera armonios clădiri moderne între clădiri vechi de secole,” crede arhitectul.

Clădirea construită în urmă cu 33 de ani aparţine unei asociaţii creştine din care fac parte 60% din locuitorii Bruges-ului.

Când s-a aşezat la planşetă arhitectul-urbanist ştia că trebuie să proiecteze o clădire funcţională care urma să joace un foarte important rol social, pentru că aici se acordă consultanţă în domenii mergând de la sănătate şi până la pensii.

Rezultatul este un spaţiu construit în jurul a şapte curţi interioare, cu birouri şi săli de aşteptare.

Unele săli sunt deschise privirii, altele sunt semi-ascunse pentru a oferi intimitate celor care doresc ca vizita lor să rămână strict privată.

Cele şapte curţi interioare au teme vegetale şi culori diferite, ajutându-i pe vizitatori să se orienteze şi stabilind totodată o atmosferă de calm, lumină şi frumuseţe în întreaga clădire.

Arhitectul a luat în calcul şi posibilitatea ca într-o bună zi să se schimbe destinaţia clădirii.

El a proiectat imobilul astfel încât să poată fi foarte uşor transformat într-o clădire de apartamente, fără a fi necesare modificări substanţiale.

Reţeta succesului

	Fereastră modernă în acoperişul unei clădiri din centrul istoric

Centrul social creştin construit de Werner Desimpelaere acum 33 de ani a fost prima clădire modernă ridicată în centrul istoric al Bruges-ului în cadrul proiectului de reabilitare aprobat de primărie la începutul anilor ’70.

Autorităţile locale au luat atunci o serie de măsuri drastice: de la refacerea sistemului de canalizare şi până la refacerea infrastructurii locuinţelor care aveau nevoie de băi, toalete şi bucătării moderne.

Cea mai vizionară măsură – care este în vigoare şi astăzi – a fost acordarea de subvenţii generoase familiilor care doreau să cumpere o locuinţă în oraşul istoric, indiferent dacă aceasta se afla sau nu pe lista monumentelor istorice.

Subvenţiile acoperă costul refacerii infrastructurii interioare a locuinţelor, a faţadelor şi acoperişurilor, dar cu condiţia de a se respecta stilul original.

Pentru a-i împiedică însă pe beneficiari să folosească aceste ajutoare financiare în folos propriu este interzisă vânzarea imobilului timp de 25 de ani de la primirea subvenţiei.

Werner Desimpelaere mi-a explicat că una dintre primele acţiuni ale echipei sale a fost să facă o evaluare a problemelor fiecăreia din cele aproximativ 8.000 de clădiri din centrul istoric.

Trebuia să ştim, îşi aminteşte el, dacă imobilul mai este recuperabil pentru că “fiecare a patra casă se afla într-o situaţie gravă. Unele erau pur şi simplu în stare de ruină din cauza neglijenţei”.

Etapa următoare a fost restaurarea clădirilor “esenţiale şi simbolice” din oraş - aşa numita “arhitectură majoră”.

Conform arhitectului Desimpelaere “cele mai multe clădiri din Bruges sunt exemple de arhitectură minoră”.

“Ansamblul arhitectural din centrul istoric are valoare ca tot unitar”, spune el.

Pentru protejarea acestei valori culturale, sunt angajaţi circa 20 de inspectori care fac zilnic turul oraşului pentru a se asigura că nu se fac nici un fel de modificări, sau construcţii ilegale în zona protejată.

În plus, sunt reguli foarte stricte privind fiecare detaliu – de la organizarea vitrinelor magazinelor şi până la interdicţia de a se folosi lumini de neon pe faţadele clădirilor pentru că lumina este prea agresivă.

Traficul în centrul istoric

	Una din cele şapte curţi interioare proiectate de Werner Desimpelaere

O componentă importantă a planului de reabilitare a oraşului a fost reglementarea traficului.

S-au introdus sensuri unice pe majoritatea străzilor şi a fost interzis traficul în centru, cu excepţia taxiurilor şi a transportului în comun.

În schimb localnicii au fost încurajaţi să folosească bicicletele prin introducerea unor reguli în favoarea bicicliştilor.

Astfel aceştia au dreptul să circule în ambele sensuri pe orice stradă, au prioritate oriunde faţă de autovehicule şi sunt protejaţi prin impunerea unor limite foarte stricte de viteză a maşinilor.

Astăzi aceste regulamente sunt acceptate şi respectate de toată lumea.

La început însă – îşi aminteşte Werner Desimpelaere – ele au provocat protestele comercianţilor care se temeau că vor rămâne fără clienţi dacă aceştia nu vor mai putea veni cu maşina până în faţa magazinului, sau a restaurantului.

Zile în şir comercianţii locali au arborat drapele negre în faţa magazinelor şi restaurantelor în semn de protest.

“Curajul politic” al primarului de atunci – care nu a dat nici un pas înapoi – a făcut însă ca noile reguli să fie impuse, iar timpul a demonstrat că ele sunt în avantajul comunităţii.

Turismul: binefacere sau blestem?

	În centrul istoric se vinde doar ciocolată şi dantelă

Pentru Werner Desimpelaere reversul medaliei este turismul.

De la începutul anilor ’80 – când planul de reabilitare dăduse deja primele roade – Bruges-ul este asaltat literalmente de turişti.

Problemele, din punctul de vedere al arhitectului Desimpelaere, sunt de două feluri.

În primul rând, zgomotul îi deranjează pe cei care locuiesc în centrul vechi.

De exemplu pe proprietarii caselor aflate de-a lungul canalelor pe care – în timpul sezonului turistic - circulă până seara târziu bărci din care se aud continuu megafoanele ghizilor dând explicaţii vizitatorilor.

O a doua problemă ţine de degradarea standardului de viaţă al comunităţii locale.

De-a lungul principalelor străzi din centrul vechi se găsesc doar magazine de ciocolată şi de dantele.

“Nu poţi cumpăra un măr, o pâine, sau un cartof pe aceste străzi”, îmi spune arhitectul. “Peste tot doar ciocolată, ciocolată, ciocolată şi dantele, dantele, dantele!”.

Oraşul încearcă totuşi să controleze numărul de turişti prin interdicţia de a se construi hoteluri noi.

Controlul este însă parţial, întrucât circa 70% dintre vizitatori vin pentru excursii de o zi fără a rămâne peste noapte.

Bruges – model pentru Sibiu

Să sperăm că în Transilvania, şi în general în Europa de Est, se va găsi curaj politic şi se va renunţa la bacşiş Werner Desimpelaere, expert UNESCO

Werner Desimpelaere lucrează de 20 de ani ca expert în domeniul arhitecturii şi urbanismului pentru UNESCO şi Consiliul Europei.

El a întocmit un raport despre Sibiu atunci când acesta a solicitat – în anul 2005 – să fie acceptat pe lista patrimoniului mondial UNESCO.

Din punctul său de vedere, una din problemele principale ale Sibiului este traficul, inclusiv faptul că se permite accesul maşinilor în Piaţa Mică din centrul istoric, unde s-a amenajat o parcare.

“Sunt nemulţumit,” mi-a spus el, “pentru că acum aproximativ 10 ani am propus autorităţilor locale de la acea vreme un plan de reglementare a traficului în oraş şi – în particular – în cele două pieţe istorice”.

Proiectul ar fi fost finanţat parţial de guvernul regiunii flamande a Belgiei.

Dar, spune domnul Desimpelaere, “arhitectul şef al oraşului, Szabolcs Guttman, şi politicienii cu care am vorbit au fost complet dezinteresaţi de propunere”.

El este convins că dacă autorităţile de astăzi ale Sibiului ar urma modelul Bruges-ului în privinţa reglementării traficului şi a turismului ar avea la rândul lor succes.

Un alt model demn de urmat este efectuarea unui recensământ al situaţiei imobilelor din zona istorică.

Protecţie UNESCO

	Canal în centrul istoric al oraşului Bruges

Cea mai mare nemulţumire a sa în privinţa Sibiului este lipsa de viziune a autorităţilor locale care au acordat autorizaţia de construire a unui hotel modern şi înalt peste drum de zidul vechi al cetăţii.

În opinia sa, această construcţie contravine “spiritului centrului vechi” şi strică ansamblul arhitectural al Sibiului istoric.

Indiferent de problemele punctuale ale oraşului, Werner Desimpelaere nu are nici un dubiu că “Sibiul – la fel ca Bruges-ul – are toate motivele să aparţină patrimoniului mondial UNESCO”.

“Sunt chiar uimit” – mi-a mărturisit el – “că Sighişoara se află pe listă şi Sibiul nu, întrucât acesta din urmă este mult mai bine întreţinut decât Sighişoara”.

“Apartenenţa la lista UNESCO este extrem de importantă chiar şi pentru a evita corupţia şi a face posibil un fel de control internaţional asupra a ceea ce se întâmplă cu oraşul”, susţine Werner Desimpelaere.

Cu aceleaşi argumente – mi-a explicat el – a pledat şi cauza oraşului Mostar.

Deşi a constatat că moschei preţioase din secolele 16 – 17 fuseseră prost restaurate, a susţinut acceptarea Mostarului pe lista UNESCO tocmai pentru a asigura protecţia viitoare a acestora.