BBC Romanian

"Melancolia extinderii": este felul în care descrie comisarul european pentru extindere, Ohli Rehn, situaţia creată după respingerea referendumurilor constituţionale de către Franţa şi Olanda.

Votul negativ al electoratului din cele două ţări se datorează parţial ostilităţii pe care o arată actualii membri ai UE faţă de o nouă extindere.

Mulţi cetăţeni ai celor 25 de ţări membre actuale cred că deja Uniunea - care are 450 de milioane de locuitori - e prea mare.

Institutul francez de sondare a opiniei publice CSA, relevă că pentru 14% dintre cei care au votat 'Non' în Franţa motivul principal al votului negativ a fost perspectiva aderării Turciei.

În Olanda, Institutul Maurice de Hond a constatat că 40% dintre olandezii care au votat 'Ne' se opun continuării extinderii UE.

Aceiaşi 40% dintre olandezi au mai spus că se tem că această constituţie ar deschide calea aderării primei naţiuni musulmane la UE, respectiv a Turciei.

UE nu poate ignora aceste sentimente puternice împotriva extinderii. Ministrul polonez de externe, Adam Rotfeld, spune că noua criză prin care trece Uniunea va îngreuna eforturile de aderare depuse de alte ţări.

Şi suntem de abia la început. Planurile de extindere a UE ar putea fi date peste cap de posibile conflicte între blocurile rivale din interiorul UE care văd în mod diferit viitorul acesteia.

România şi Bulgaria au semnat tratatele de aderare la UE şi se aşteaptă să adere la 1 ianuarie 2007, sau - cel mai târziu - la 1 ianuarie, 2008.

Turcia ar trebui să înceapă negocierile de aderare în octombrie 2005, dar nu a primit nici o garanţie din partea UE că acestea vor conduce în mod automat la aderare.

Croaţia se aştepta să înceapă negocierile de aderare în februarie 2005, dar a primit un cartonaş roşu pentru că nu cooperează suficient de bine cu Tribunalul Internaţional pentru Crime de Război de la Haga. Începerea negocierilor este condiţionată de această cooperare.

Altor patru ţări balcanice - Serbia-Muntenegru, Macedonia, Bosnia-Herţegovina şi Alobania - li s-a spus că se pot aştepta să adere în viitor, dar nici una nu este încă pregătită să înceapă negocieri. Dintre ele doar Macedonia a depus o cerere formală de aderare.

Alte ţări europene, între care Ukrania, REpublica Moldova şi Georgia, sunt nerăbdătoare să le fie luată în seamă dorinţa de aderare, dar nu au primit nici o promisiune în acest sens.

Chiar şi câteva ţări nord-Africane, precum Marocul şi Algeria sunt privite ca posibile viitoare membre ale UE.

Lista e lungă, dar şocul rezultatelor negative ale referendumurilor din două din statele fondatoare ale UE schimbă perspectivele acestor candidate.

Deja se prefigurează câteva posibile scenarii privind continuarea extinderii UE.

În primul rând, oferta făcută Turciei de a începe anul acesta negocierile de aderare ar putea fi pusă din nou sub semnul întrebării de unele state membre.

Şansele Croaţiei de a începe negocierile sunt tot mai mici. Dacă nu ia rapid măsuri să-l aresteze şi să-l predea Tribunalului de la Haga pe fostul general Ante Gotovina, ar putea deveni prima victimă a "melancoliei extinderii".

România şi Bulgaria - care au o dată fixată pentru aderare - se vor vedea examinate mult mai sever anul acesta. În funcţie de concluzia rapoartelor de ţară ce vor fi publicate în luna octombrie riscă să le fie amânată aderarea cu un an.

Noile tensiuni scot în evidenţă şi neânţelegerile privind bugetul pe termen lung al UE care ar trebui decis anul acesta. Extinderea UE e scumpă. În preţ intră şi ajutorul financiar acordat pentru pregătirea aderării şi cel ulterior aderării acordat membrelor sărace.

Liderii UE ar putea lua în calcul posibilitatea de a crea "un parteneriat privilegiat", sau "un statu special" pentru unele ţări de pe lista candidaţilor pentru a evita pentru moment să le ofere promisiuni ferme privind aderarea.

Un factor cheie în luarea deciziilor viitoare va fi culoarea guvernelor aflate la putere în ţările mari ale UE în perioada următoare.

Germania a divizată. Guvernul de la Berlin pare că se autoproclamă "cavalerul" vecinilor est-europeni.

Dar cancelarul Gerhardt Schroeder dă semnale divergente în legătură cu viitorul extinderii, în condiţiile în care ţara sa încă se află în criză economică şi se teme de competiţia venită din Est.

În plus, opoziţia conservatoare care se opune pe faţă aderării Turciei, are multe şanse să câştige alegerile din septembrie.

În Franţa, preşedintele Jacques Chirac a arătat până acum un oarecare sprijin personal la adresa extinderii, inclusiv a aderării Turciei.

Dar între politicienii francezi de toate culorile politice pare a se închega un consens tot mai adânc în favoarea închiderii uşii UE, cu mici excepţii.

Doar Marea Britanie, ţările Scandinave şi câteva membre noi din estul Europei încă mai cred în importanţa continuării extinderii Uniunii Europene.

Principalul argument privind extinderea este că statutul de membru are urmări benefice, indiferent dacă e vorba de o naţiune musulmană precum Turcia, sau de una instabilă precum Republica Moldova.

Criza constituţională pare să reânvine vechea dezbinare din rândurile UE între susţinătorii extinderii şi cei care cred că Uniunea trebuie consolidată.

Liderii Franţei şi Germaniei încearcă, după ultimul obstacol să arate că încă mai au ambiţii în sensul "constuirii Europei".

Candidaţii aflaţi în sala de aşteptare a UE speră că invitaţiile nu vor fi retrase din cauză că unele ţări membre au acum alte agende.