Cătălin Striblea

Parcă sunt mai mulţi "etrangeros" care caută magazinele de artizanat. Lipsesc orchestrele de seară, care de pe trotuar umplu strada de samba şi gălăgie veselă.

Lipsesc fetele dansând între mesele de la terasă şi băieţii care împart câte o sticlă de bere la litru. Şi nu e nici chelnerul care aseară m-a tras de urechi, sper eu într-un gest prietenesc.

În schimb la difuzoarele care înconjoară piaţa se aude muzica de chitară. Iar clădirea operei e strălucitoare în lumina puternica a soarelui.

Afişul de pe ea spune ca înca e festivalul de operă, care se termină la sfârşitul lui mai. Clădirea a fost şi este simbolul oraşului. Pare lucrul cel mai stabil de aici şi semnul că oraşul îsi recapătă strălucirea de acum o sută de ani, atunci când trăiau aici regii cauciucului.

Acum Manaus are alt fundament al dezvoltării economice. Zeci de companii internaţionale îşi mută sediul aici. Sunt atrase de zona de comerţ liber, de taxele mici dar şi de salariile mici. Locuitorii din sate sunt atraşi de oraş, de banii pe care-i pot câştiga aici, aşa că îşi dau pământurile cu usurinţă marilor fermieri. Tot aici vin mii de imigranţi din întreaga Brazilie în căutarea unei vieţi mai bune -dată fie de marile exploataţii agricole sau de lemn, fie de industria care începe să crească.

Pentru prima dată după mulţi ani, oamenii Amazonului încep sa câştige mai bine. Economia capătă viteză, iar mulţi specialişti spun că Brazilia se află într-un punct din care poate începe să aibă o creştere economică similară cu cea a Chinei.

Preţul este consumarea rapidă a resurselor zonei şi-n primul rând a pădurii. O suprafaţă egală cu cea a Franţei a fost rasă în ultimii zeci de ani, iar cercetătorilor le este teamă ca dacă se ajunge la 40 la sută, ar putea începe deşertificarea. Deja există semne care arată că procesele fireşti de funcţionare a pădurii s-au schimbat.

Ce e de făcut? Ce să alegi? Păstrarea pădurii sau bunăstarea oamenilor? Pot exista ele impreună? Ce efecte are situaţia de acum asupra viitorului?

Sunt întrebari care frământă societatea braziliană. Există tabere care vor o dezvoltare economica rapidă, sunt tabere care vor păstrarea pădurii aşa cum a existat ea de milenii. Se propun şi proiecte, care să împace altfel lucrurile: să existe un tip de economie care să protejeze resursele zonei sau să le exploateze fără a le distruge. Nici unul dintre proiecte nu are întâietate. Nici autorităţilor braziliene nu pare să le fie clară calea pe care să o aleagă. Există un proiect de "dezvoltare durabilă" de-abia lansat, dar al cărui principal scop este sa verifice companiile să nu sară calul. Iar ministrul mediului, o persoană inflexibilă care ar fi pus multe beţe în roate firmelor, tocmai a demisionat.

Întrebarile şi mai ales răspunsurile lor au fost motivul pentru care ne-am aflat şi noi aici timp de două săptămâni. Am încercat să înţelegem ce am relatat în trecut de la distanţă şi să aducem cât mai aproape de dumneavoastră oamenii, locurile şi întâmplările de aici. Nici noi nu am găsit un răspuns sau o soluţie clară. Într-un fel am impresia că plecăm cu mai multe întrebări decât atunci când am venit.

Un lucru l-am desluşit cu claritate. Ce se întâmplă în Amazon nu e doar problema celor de aici.

Ceea ce se întâmplă pădurii tropicale e o chestiune care ne priveşte pe toţi. Schimbările de aici se propagă în lanţ în întreaga lume. Un sistem complicat şi fascinant face să existe o legătură între căldura de la Bucureşti şi tăierea copacilor din Amazon, între ploile abundente din fiecare primăvară şi culturile de soia din SantaRem. Între aerul pe care-l respirăm şi graba de-a scoate profit dintr-un loc a cărui bogăţie este considerată inepuizabilă. Şi, chiar şi mai complicat, între uriaşele terenuri care se pregătesc pentru agricultura în Amazon şi preţul mâncării de la magazinul din colţ.

Evident că nu o să vedem mâine efectele. Poate generaţia noastră nu o să le vadă deloc. Dar cu siguranţă le vor simţi generaţiile viitoare. Primele semne deja există, iar timpul de rezolvare se scurtează considerabil.

Ceea ce-am încercat să facem în ultimele săptămâni este să vă fi pus puţin pe gânduri. Astfel încât să avem mai multe grijă de ce ne înconjoară. Dacă am reuşit sau nu o să decideţi dumneavoastră în următorii ani.

Despre noi

În ce priveste experienţa noastră personală, sper c-am reuşit să v-o prezentăm aşa cum a fost: cu bune şi rele, dar absolut extraordinară.

Am întâlnit oameni săraci şi bogaţi cu probleme diferite ca de la cer la pământ. Oameni înconjuraţi de ape şi oameni care au mii de hectare de pământ. Am văzut locuri unice, precum întâlnirea lui Rio Negro cu Solimoes sau casele ascunse în rezervaţia de la Uatuma, acolo unde oamenii au fugit de oraşe. Am prins piranha si am pus mâna pe un aligator.

I-am cunoscut pe cei care vor dezvoltare economică, am vorbit cu cei care spun că pădurea trebuie să rămână neschimbată şi i-am întâlnit pe cei care spun că pădurea e de mii de ani a lor.

Am încercat să înţelegem cât mai bine ce se întâmplă şi ni se întâmplă si sper ca relatările noastre sa fi lămurit cât mai multe lucruri.

O să adaug la sfârşit câteva date logistice despre amploarea proiectului nostru. Expediţia a durat două săptămâni şi a implicat peste 30 de jurnalişti si tehnicieni de la BBC World Service si BBC News. Lor li s-au adăugat corespondenţii din toate statele prin care trece Amazonul. Ziua de 15 mai a fost ziua Amazonului în BBC. World Service a transmis aproape neîntrerupt din Brazilia şi i s-au alăturat posturile de televiziune BBC. Transmisiile de joi au fost precedate însă de două săptămâni de radiografiere a Amazonului la radio, televiziune si pe internet. Au fost nu mai puţin de patru echipe în patru locuri diferite din Brazilia, doar pentru transmisiile in direct.

Eu am facut parte din echipa serviciilor în limbi straine a BBC, formata din 10 jurnalişti din ţări diferite: Brazilia, China, India, Pakistan, Indonezia, Vietnam, Argentina, Portugalia, Ucraina şi România. Fiecare dintre noi a prezentat expediţia pe mai multe canale media. În premieră pentru serviciul roman al BBC, pe lângă radio si internet am avut şi imagini de această dată, imagini pe care le găsiţi pe YouTube.

S-a adunat şi ceva oboseală. Din cauza programului, în ultimele două zile s-a dormit câte 3-4 ore pe noapte. E şi o parte bună în această situaţie. Cu mici excepţii aproape toţi reuşim sa dormim în orice mijloc de transport şi-n orice poziţie. Drept pentru care cred ca cercetătorii de la LBA ne-au găsit tare antipatici, de vreme ce s-a dormit şi la dus şi la întors. Sunt convins de asemenea că tehnicienii noştri au devenit mult mai inventivi, ultima ispravă presupunând legarea antenei satelit cu şireturi de un turn de 50 de metri.

Sper că aceasta pagină specială v-a făcut placere. E şi ea o premieră la BBC România şi a însemnat multe ore de muncă pentru colegii mei din redacţie.

BBC World Service pregateşte şi alte proiecte de acest gen. O să vă anunţăm lunile viitoare în ce vor consta ele. Aşteptam în continuare opiniile dumneavoastra cu privire la tot ce aţi citit aici.

Cu bine, pe curând la Bucureşti !