|
Starea economiei şi poziţia preşedintelui Ahmadinejad | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
În timp ce Statele Unite cer sancţiuni internaţionale contra Iranului din cauza programului nuclear al Teheranului, guvernul iranian are probleme grave mai aproape de casă. Paradoxal, în pofida veniturilor record din petrol şi gaze, starea economiei iraniene e tot mai proastă. Acest uriaş producător de petrol a ajuns chiar să impună raţii la benzină. De ce a apărut această situaţie şi cum ar putea ea afecta poziţia preşedintelui Ahmadinejad? În Iran mulţi oameni se descurcă greu de la o zi la alta şi e de ajuns să mergi la piaţă ca să îi auzi plângându-se. "E foarte greu pentru mine să trăiesc în propria mea ţară, fiindcă nu prea ne dau bani. Şi nu ştiu de ce, fiindcă ţara are mult petrol şi gaze, iar noi nu avem destui bani să trăim", spune un bărbat aflat într-o piaţă din Teheran. "Cum conduc ei ţara, oamenii mai slabi sunt călcaţi în picioare", spune o femeie din piaţă. Iar dacă cineva se plânge, adaugă ea, li se spune că sunt împotriva revoluţiei şi pot ajunge la-nchisoare. La bursa din Teheran se pot vedea rezultatele politicii economice a guvernului. Bursa a căzut cu un sfert de când a venit la putere preşedintele Ahmadinejad. Miliarde de dolari s-au mutat dincolo de Golf, în Dubai. Şi toate într-o perioadă când banii din petrol au sosit din belşug. Fostul şef al bursei, Hossein Abdeh-Tabrizi spune că preşedintele Ahmadinejad duce o politică economică originală. "Dr Ahmadinejad consideră că are idei noi, chiar şi în domeniul economic. Noul guvern afirmă că trebuie găsite soluţii economice originale, iraniene", crede el. La uzina Iran Khodro, cel mai mare producător de maşini din ţară, se observă care sunt problemele. Aici este singura uzină de automobile cu producţie de masă din Orientul Mijlociu. Iranul produce peste un milion de vehicule pe an. Există bani pentru tehnologie modernă. Dar potrivit economistului Saeed Leylaz, fost director aici, există o mare problemă. Compania e condusă de politicieni nu de oameni de afaceri. "Managementul aparţine sută la sută guvernului şi se ascultă vocea politicienilor nu a acţionarilor", spune Saeed Leylaz. "Foarte multe din obiective sunt politice, nu financiare sau economice Şi astfel se risipesc foarte mulţi bani, iar producţia scade de la an la an." Iar pe acest fundal se adaugă şi problema sancţiunilor. Deja presiunile americanilor descurajează posibilele investiţii străine în sectorul petrolului şi gazelor, spune Hossein Abdeh. "Sancţiunile, chiar neoficializate, ne-au făcut să pierdem investiţii de miliarde de dolari în petrol şi gaze." "Multe conducte care ar fi putut trece prin Iran ne-au ocolit, trecând prin alte ţări, datorită problemelor politice", spune fostul şef al bursei din Teheran. Dar economistul Saeed Leylaz consideră că sancţiunile distrag de fapt atenţia de la adevăratele probleme, care s-ar datora mai ales guvernului iranian. "După mine, 99 la sută din problemele economice ale Iranului se datorează proastei conduceri şi structurii economiei. 65-70 la sută din economie aparţine statului - şi de aceea nu e productivitate, se risipesc bani, se risipeşte forţă de muncă, iar corupţia e o primă consecinţă a acestei situaţii", spune Saeed Leylaz. Pentru mulţi, efectul cel mai vizibil a fost introducerea de raţii la benzină într-o ţară care e al patrulea exportator de petrol din lume. Cu o lună în urmă s-au petrecut scene de haos când s-au introdus raţiile. S-a dat foc unor benzinării. Timp de decenii guvernul a păstrat subvenţiile la preţul benzinei, introduse încă pe vremea şahului. S-a temut să le elimine. Şi cu un preţ al benzinei sub zece cenţi litrul, costul pentru stat ajunge acum la miliarde de dolari anual. Era clar că economia are mari probleme şi preşedintele Ahmadinejad a fost ales cu doi în urmă cu promisiunea că va schimba repede situaţia. Saeed Leylaz crede că "majoritatea celor care au votat pentru el, au făcut-o fiindcă erau nemulţumiţi de situaţia economică." "Ahmadinejad le-a promis că va schimba el situaţia imediat. Şi de aceea e acum mult mai slab decât în urmă cu doi ani." Trebuie spus că preşedintele a moştenit multe din actualele probleme. De la revoluţia din 1979, guvernele iraniene au evitat deciziile nepopulare, cheltuind veniturile din petrol mai mult pe subvenţii decât pentru investiţii. Dar fără îndoială şi preşedintele Ahmadinejad a promis mult mai mult decât poate face. Iar acum, paradoxal, cea mai bună speranţă pentru supravieţuirea lui politică rezidă poate în noi sancţiuni economice - ca să poată da vina pe alţii pentru starea economică a ţării. |
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||