BBCRomanian.comNews image
Rusă
Ucraineană
Albaneză
Sârbă
Ultima actualizare: 18 Ianuarie, 2007 - Published 10:55 GMT
Trimite unui prietenVersiune pentru tipărire
Cuplul preşedinte - premier după 1989

Tăriceanu Băsescu
Disputa Băsescu-Tăriceanu sau afacerea "Bileţelul" nu sunt o noutate în relaţia preşedinte-premier în România după 1989.

Cu unele excepţii, relaţia dintre şeful statului şi cel al guvernului a fost una de confruntare, uneori mocnită, alteori la lumina zilei.

Imediat după 1989, chiar şi în condiţiile unei majorităţi zdrobitoare a Frontului Salvării Naţionale, relaţiile dintre Ion Iliescu şi Petre Roman s-au deteriorat constant, culminând cu mineriada din septembrie 1991, care a dus la demisia - potrivit lui Ion Iliescu - şi demiterea - potrivit lui Petre Roman - a cabinetului FSN de la acea vreme.

A urmat instalarea unui guvern de tranziţie, condus de tehnocratul (la acea vreme) Theodor Stolojan care, neavând ambiţii politice imediate, nu i-a pus probleme lui Ion Iliescu.

După alegerile din 1992 şi instalarea lui Nicolae Văcăroiu (un înalt funcţionar la Ministerul Finanţelor, complet necunoscut publicului) în funcţia de premier, relaţia dintre Palatul Cotroceni şi Palatul Victoria a fost cea mai armonioasă din toată perioada de după 1989.

Asta şi pentru faptul că Nicolae Văcăroiu, care s-a transformat de atunci în politician, nu a exprimat niciodată în public o opinie diferită de a lui Ion Iliescu.

1996-2000: un preşedinte, trei premieri

Alegerile din 1996 şi victoria lui Emil Constantinescu au deschis o nouă perioadă: aceea a guvernării de coaliţie.

În mod inevitabil, primul premier al perioadei, Victor Ciorbea, personaj fără carismă şi fără bază de putere chiar în propriul partid - PNŢCD - a plătit preţul disensiunilor din coaliţie.

Cupluri preşedinte - premier după 1989
1989 - 1991 Iliescu - Roman
1991 - 1992 Iliescu - Stolojan
1992 - 1996 Iliescu - Văcăroiu
1996 - 1998 Constantinescu - Ciorbea
1998 - 1999 Constantinescu - Radu Vasile
1999 - 2000 Constantinescu - Isărescu
2000 - 2004 Iliescu - Năstase
2004 - ? Băsescu - Tăriceanu

Victor Ciorbea a demisionat, nu fără a-l blama pe Emil Constantinescu pentru eşecul guvernării sale.

Înlocuitorul său, Radu Vasile, unul dintre liderii PNŢCD, a sfârşit la fel de repede, antagonizânu-şi propriul partid şi fiind "demis" printr-o procedură discutabilă din punct de vedere constituţional.

În anul electoral 2000, Emil Constantinescu a făcut apel la guvernatorul Băncii Naţionale, Mugur Isărescu; chiar dacă nu avea ambiţii politice personale, Mugur Isărescu a fost convins de şeful statului, care-şi anunţase atunci retragerea, să candideze la preşedinţie.

Ceea ce a şi făcut, fără prea mare tragere de inimă, înregistrând un scor mediocru şi întorcându-se în cele din urmă la BNR unde-şi găsise în mod clar vocaţia: la ora actuală Mugur Isărescu a ajuns cel mai longeviv guvernator de bancă centrală din lume.

Tehnocrat de carieră, el a avut meritul, în calitate de prim ministru, de a iniţia reforme care au declanşat o creştere economică accelerată, care continuă şi astăzi.

Relaţia Iliescu - Năstase

Revenirea la putere a lui Ion Iliescu în 2000 şi numirea lui Adrian Năstase în funcţia de premier au deschis un alt capitol practic inedit: acela al premierului lider al partidului de guvernământ (cu excepţia unei scurte perioade în 1991 când Petre Roman a fost liderul FSN).

Adrian Năstase a fost probabil cel mai puternic premier al perioadei de după 1989, ceea ce l-a adus în mod inevitabil în conflict cu Ion Iliescu. La un moment dat preşedintele l-a acuzat chiar de aroganţă.

Anul 2004 şi rezultatul neconcludent al alegerilor parlamentare combinat cu victoria lui Traian Băsescu în alegerile prezidenţiale au accentuat sindromul "preşedintelui jucător", reamintind oarecum de experienţa anilor 1996-2000.

Numai că Traian Băsescu a reuşit mult mai bine decât Emil Constantinescu să-şi păstreze popularitatea, iar Călin Popescu Tăriceanu, spre deosebire de Victor Ciorbea, Radu Vasile sau Mugur Isărescu, este lider al unui partid aflat la guvernare şi prea puţin dispus să cedeze din prerogativele executive.

Aşadar asistăm la o dispută între persoane, dar una cu rădăcini în sistemul constituţional care nu delimitează, şi poate nici nu are cum, atribuţiile şefului statului de cele ale şefului guvernului.

Suprapus pe o dublă legitimitate directă, parlament - preşedinte, această relaţie conflictuală are toate şansele să continue şi în viitor.


Aşteptăm comentarii la [email protected] sau pe


LEGĂTURI
Afacerea 'Bileţelul' ia amploare
17 Ianuarie, 2007 | Ştiri
ULTIMELE ŞTIRI
Trimite unui prietenVersiune pentru tipărire
BBC © ^^ Sus
Arhivă|Lecţii de engleză|Seriale
BBC News >> | BBC Sport >> | BBC Weather >> | BBC World Service >> | BBC Languages >>