Lipsa informaţiilor a lăsat America vulnerabilă la Pearl Harbour

O istorie care porneşte, dacă vreţi, de la calul troian până la timpurile moderne- Stalin care a refuzat să creadă că Germania ar invada Uniunea Sovietică în 1941 sau convingerea britanicilor că urmau să fie avertizaţi în caz că Argentina invada insulele Falkland Islands, în 1982.

Nu e trecut cu vederea nici eşecul serviciilor secrete în a avertiza- nemaivorbind de a opri- cele două raiduri neaşteptate asupra Statelor Unite: Pearl Harbor, în 1941 şi 11 septembrie 2001.

Greşelile serviciilor secrete pot fi împărţite pe mai multe categorii:

Supraestimare

Este caracterizată de determinarea cu care se pune accent pe informaţiile obţinute, astfel că e foarte uşor să se ajungă la o concluzie greşită.

Comisia senatorială de anchetă a fost tot atât de convinsă de eşecul serviciilor secrete precum fuseseră acestea când spuneau că Irakul are arme de distrugere în masă.

Aşa s-a întâmplat în Irak, potrivit comisiei pentru servicii secrete din Senatul american.

Preşedintele Comisiei, senatorul Pat Roberts, a declarat că majoritatea evaluărilor cheie în problema programului de înarmare irakian au fost "fie exagerate, fie fără nici o bază în informaţiile existente".

Serviciile de informaţii au suferit, în opinia comisiei, de "idei preconcepute".

Analiştii au pornit de la ideea că în Irak se produceau arme de distrugere în masă şi au ajuns să interpreteze informaţii şubrede drept probe solide, a spus senatorul Roberts.

Şi mai există un exemplu asemănător-care aproape a dus la dezastru în timpul Războiului rece.

E cunoscut sub numele “Operaţiunea Ryan”, un acronim pentru cuvintele ruseşti raketno-yadernoye napadenie, care înseamnă atac cu rachete nucleare.

Ryan a fost o operaţiune a KGB, la începutul anilor 1980, când preşedinte al SUA era Ronald Reagan.

Se baza pe temerea că Statele Unite vor lansa un atac nuclear asupra Uniunii Sovietice.

Oleg Gordievsky a informat Occidentul despre neliniştea URSS

Agenţii KGB din toată lumea au primit ordin să fie atenţi la orice indicii privind o posibilă acţiune militară; cum era de aşteptat, agenţii au şi găsit aceste indicii sau, cel puţin, aşa au spus ei.

În cartea “KGB-The Inside story”, fostul agent sovietic Oleg Gordievsky, care s-a dat de partea Statelor Unite, şi scriitorul Christopher Andrew, specialist în spionaj, dezvăluie cu umor cum agenţii KBG ajunseseră să fie atenţi şi la cât de târziu se stinge lumina în locuri precum Ministerul de Externe britanic.

Din fericire, Occidentul a fost avertizat de agentul Gordievsky cu privire la temerea Uniunii Sovietice.

Vestul a trimis atunci semnale care au liniştit URSS iar pericolul a fost ocolit.

Subestimarea

Este ceea ce se întâmplă când serviciile secrete sau conducerea politică percepe complet greşit intenţiile inamicului.

Stalin a ignorat semnalele că Germania urma să invadeze Uniunea Sovietică

În 1941, Stalin părea convins că Hitler nu va invada Uniunea Sovietică, în pofida semnalelor militare care indicau contrariul şi a avertismentelor venite din Marea Britanie şi Statele Unite.

Însuşi Churchill informase- pe baza descifrării codului Enigma- că Germania trimisese noi trupe în sudul Poloniei.

Mai mult, un spion sovietic din Elveţia a informat Moscova şi care va fi data
exactă la care urma să înceapă invazia- 22 iunie.

Dat Stalin nici nu vroia să audă.

Nici până azi nu se ştie de ce.

Aceasta este subestimarea- o categorie strâns legată de următoarea.

Prea mare încredere

În acest caz, una dintre părţi este foarte încrezătoare în sine şi în propriile argumente încât începe să creadă că atâta timp cât nu va face ceva, nici partea cealaltă, inamicul, nu va face nimic.

Ziua în care Egiptul a preluat controlul Canalului Suez

Cazul clasic- războiul Yom Kippur din octombrie 1973.

Israelienii aveau următoarea “concepţie”- Egiptul nu poate câştiga un război, aşa că nici nu îl va porni.

De fapt, Egiptul avea un singur scop: să îşi consolideze poziţia pe canalul Suez şi astfel să obţină o victorie diplomatică. Ceea ce a şi făcut.

O comisie de anchetă din Israel a criticat dur acea “concepţie” iar premierul Golda Meir a demisionat.

Auto-liniştirea

Este ceea ce se întâmplă când ştii că duşmanul ar putea face ceva, nu ştii sigur ce şi când şi, cu toate astea, nu faci nici o mişcare.

Britanicii au trecut printr-o asemenea situaţie în 1982, în insulele Falkland.

Junta militară argentiniană dăduse clar de înţeles că doreşte suveranitatea.

Insulele Falklands au încă un statut incert din punctul de vedere al suveranităţii

Dar nici măcar când negocierile au rămas blocate, la începutul anului 1982, britanicii nu au luat nici o măsură să prevină invazia.

Ambasadorul britanic la Buenos Aires spunea că aceasta este strategia “Micawber”-numele unui caracter din romanele lui Charles Dickens care spera că ceva “tot se va ivi”.

S-a ivit atunci invazia din insulele Falkland şi un război extrem de sângeros.

A urmat o anchetă a cărei concluzie a fost însă că guvernul nu avea nici o răspundere, fiindcă argentinienii au acţionat într-un mod neaşteptat.

Un caz similar este cel al invaziei Kuweitului de către Saddam Hussein, în 1990.

Se bănuia că va face aşa ceva, dar toată lumea spera că nu va trece la acţiune aşa că nimeni nu a luat nici o măsură.

Ignoranţa

Când nu există nici un fel de spionaj, esti la mâna evenimentelor.

Deşi în 1941 existau semne agresive la adresa SUA din partea Japoniei, nici un înalt oficial american nu se aştepta la atacul de la Pearl Harbor.

A fost un atac surprinzător şi foarte precis.

Congresul american a publicat ulterior un raport extrem de critic, care arăta că nu au fost luate măsurile necesare pentru prevenirea atacului de la Pearl Harbor.

Radarele detectaseră aviaţia japoneză dar nimeni n-a ştiut să interpreteze semnele aşa că aviaţia americană nu a fost gata de apărare.

Când nu poţi face legături

Este marea problemă care apare când există informaţii dar nu pot fi puse cap la cap ca să aibă sens.

11 septembrie 2001- mii de persoane au fost ucise

Este una din acuzaţiile aduse CIA şi FBI după atacurile de la 11 septembrie-că nu şi-au dat seama ce urma să se întâmple deşi suspecţi cunoscuţi se aflau pe teritoriul american, tot mai mulţi bărbaţi din Orientul Apropiat luat lecţii de pilotaj şi era bine cunoscută deja tactica al Qaeda de a se folosi de avioane.

Şi, în fine, ceva despre calul troian.

Problema mare a fost că troienii nu au luat în seamă un avertisment venit de la fiica regelui Priam al Troiei, Cassandra.

Ea avea darul profeţiei dar, fiindcă la un moment dat l-a mâniat pe Zeul Apollo, el a blestemat-o ca profeţiile-i să nu mai fie crezute de nimeni.

Aşa că troienii nu au luat în seamă ce a spus ea.

Un mit, poate, dar o lecţie de care se poate ţine seamă.

Problema e că nu se ţine seamă de aceste lecţii aşa că lista greşelilor în sistemul de spionaj se tot lungeşte.