Ion Antonescu dus spre locul execuţiei la 1 iunie 1946

Recursul a fost înaintat de fiul lui Gheorghe Alexianu, fostul guvernator al Transnistriei şi condamnat la moarte în acelaşi proces.

Decizia a fost luată de judecătorul Adrian Viorel Podar, care afirmă că Tribunalul Poporului care i-a condamnat pe Ion Antonescu şi pe apropiaţii săi la moarte sau la ani grei de închisoare nu ştia de actele adiţionale secrete din pactul Ribbentrop Molotov şi ca atare nu se poate face vinovat de crime împotriva păcii.

Ion Antonescu rămâne însă condamnat de crime împotriva umanităţii, comise de regimul său împotriva evreilor şi romilor, în Basarabia, Bucovina şi Transnistria.

Ce impact va avea această decizie asupra modului în care este evaluată personalitatea lui Ion Antonescu?

ATENŢIE! Potrivit Art. 5 al Ordonanţei de Urgenţă 31/2002, aprobată prin Legea 107/2006 "Promovarea cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unei infracţiuni contra păcii şi omenirii sau promovarea ideologiei fasciste, rasiste ori xenofobe, prin propagandă, săvârşită prin orice mijloace, în public, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani şi interzicerea unor drepturi".

Îmi permit să citez geniala declaraţie a reprezentantului ministerului rus de externe: "Exonerearea unui colaborator nazist, ale cărui crime împotriva populaţiei civile pe teritoriile ocupate ale URSS nu sunt uitate nici până astăzi, contravine şi documentelor finale ale procesului de la Nuremberg". Pot doar să spun că are întru totul dreptate! Într-adevăr, teritoriile pe care le pomeneşte erau ocupate de Uniunea Sovietică! Gura păcătosului adevăr grăieşte ... Cât despre sutele de mii de evrei exterminaţi în Transnistria ... E discutabil. Nu faptul că au fost exterminaţi, ci dacă erau sau nu localnici. Din câte cunoaştem, nu s-a făcut o statistică precisă a victimelor; în sensul că foarte multe dintre ele erau, de fapt, deportate din teritoriile de dincoace de Prut. Oricum, aducerea în discuţie a Holocaustului mi se pare deplasată, în condiţiile în care ştim - aproximativ, măcar - câţi evrei au pierit în lagărele de concentrare naziste, dar nici vorbă să bănuim măcar cîţi au pierit în lagărele de concentrare siberiene sovietice! Şi apoi ne e cam greu să luăm în serios declaraţiile reprezentanţilor unei ţări care încă îl mai expune pe Marele Criminal al Tuturor Timpurilor - V.I. LENIN - în cuşca lui de cristal, aidoma unui gândac monstruos într-un muzeu al atrocităţilor. Cînd îl vor reda ţărânei pe amărâtul ăla, acordându-i dreptul la liniştea veşnică, atunci vom putea vorbi despre o ţară care s-a întors spre valorile democraţiei şi care este gata să-şi vadă bârna din ochi, nu numai paiele din ochii altora...
Alexandru, Iaşi

Nu există nici o scuză morală sau legală pentru cei care decid moartea a mii de persoane. Antonescu a fost condamnat pentru responsabilitatea în moartea a sute de mii de evrei şi romi. Istoria de azi însă legitimează sau pretinde că ignoră culpabilitatea celor responsabili de moartea a peste un milion de vietnamezi, a câteva sute de mii de irakieni, a torturaţilor şi asasinaţilor din Kenia şi Algeria (să numim doar câteva colonii), a morţilor comuniste de la canal, a celor masacraţi la Sabra şi Shatila, a celor asasinaţi pe stadionul din Santiago de Chile, sau a celor mitraliaţi din Timor. Perpetuarea şi impunerea justiţiei celor puternici nu face însă decât să creeze şi să menţină focare de război, care a fost şi este înainte de toate o mare afacere. Hitler, Mao şi Stalin şi-au câştigat locul pe care şi-l merită în istorie. Pentru Nixon, Saddam Husein, Khomeini, Suharto, Pinochet şi Geroge W. Bush, omenirea va trebui să mai aştepte în a vedea verdictul.
Andrei Hâncu, Spania

Corpul diplomatic de la Chişinău este unul de păpuşă. Declaraţiile respective vin de la un singur om, iar ideile sunt fabricate la Moscova. Problema reabilitării lui Antonescu este o problemă internă a statului român. Rusia a reabilitat pe mai mulţi generali care au luptat contra lui Lenin, iar MAI de la Chişinău nu a comentat nimic. Autorităţile de la Bucureşti trebue să fie foarte atente şi să nu se implice în discursurile deşarte ale MAI. Timpul o să-i vindece pe toţi aceia care suferă de o maladie sau alta.
Ion Ciochină, Republica Moldova

Era timpul să se întâmple şi ceva bun legat de generalul Ion Antonescu! Dar oare faptul că a distrus ţara dânsului ţi a înrobit-o ruşilor, asta cine o mai judecă? Doar pentru faptul că îşi dăduse cuvântul Fuhrerului! De ce nu şi-a tras un glonţ în inimă ca generalul Vasile Milea? Şi să fi lăsat ţara asta să devină Elveţia la cub, aşa cum plastic a spus maestrul Gheorhe Zamfir despre posibila/probabila evoluţie a României, dacă ar fi rămas Monarhie Constituţională!
Gabriel, Bucureşti

Eu cred că istoricii trebuie să-şi spună părerea în mod serios asupra celor întâmplate în perioada tulbure şi complexă din anii 1939-1945. Majoritatea arhivelor s-au deschis, au trecut 60 de ani şi ar trebui ca intervalul de timp scurs de atunci să potolească rivalităţile, controversele şi polemicile. Antonescu e doar un caz printre atâtea altele; judecata asupra lui s-a pronunţat prin Tribunalul Poporului, ceea ce, din start, e de natură să inducă serioase rezerve. Este bine că s-a trecut la rejudecarea cazului; ar trebui rejudecate şi pogromul de la Iaşi, şi ultimatumul URSS, şi Dictatul de la Viena, şi pactul Ribbentrop-Molotov, deoarece ele au cauzat şi încă păstrează repercusiuni majore asupra românilor. De ce să nu cautăm adevărul? De ce sa ne mulţumim doar cu fragmente de adevăr? Cine se teme de adevăr?
Gabi, Constanţa

E trist pentru mine să regăsesc în unele din răspunsurile la acest subiect vechi şabloane verbale comuniste de la „lotul Antonescu“ la „pace şi înţelegere între popoare“ etc. Şi mai regăsesc în aceste răspunsuri tendinţa românului (incluzându-mă aici şi pe mine) de a complica răspunsuri simple la întrebări simple! Antonescu nu are cum fi acuzat de un război de cotropire pentru că a dus armata română pe teritoriul României luat cu forţa de către Uniunea Sovietică (până la Prut bineînţeles, Transnistria fiind o chestiune mai nuanţată dată fiind economia războiului). Celelalte crime ale lui Antonescu – indiscutabile azi – trebuiesc judecate în contextul epocii şi în comparaţie cu personalităţi similare din alte ţări. În plus, să nu uităm că mulţi evrei au scăpat din Transilvania ocupată de unguri fugind în Transilvania neocupată (şi guvernată de Antonescu)si supravieţuind războiului. Circumstanţe atenuante totuşi, nu scuze...
Emil, Canada

Naţionalismul are faţete multiple; "reabilitarea parţială" al lui Ion Antonescu, este unul din aspecte. Naţionaliştii spun că greşeala Generalului a fost că nu s-a oprit la Nistru. Naţionaliştii nu l-au acuzat nici o dată pe General de alte decizii "crime împotriva umanităţii". Românizarea din timpul Generalului cu tot ce a urmat - deportarea evreilor, romilor, comuniştilor în lagărele morţii nu au fost nici o dată acutate de naţionalişti. Actuala decizie a Curţii de Apel Bucureştene este o palmă dată tuturor.
George, Israel

Antonescu nu a fost un inocent, dar vinovăţia sa reală este cu totul alta decât aceea pe care i-au fabricat-o învingătorii Ion Varlam

Există români de a căror probitate politică şi competenţă istorică nu ne putem îndoi, care-l acuză c-a sacrificat în mod inutil 350-500 mii de ostaşi şi ofiţeri dincolo de Nistru pentru a-i "învăţa minte pe ruşi sau pe bolşevici". Şi există evrei la fel de cinstiţi şi de informaţi care scriu că fără cei 350 mii de români care au pierit la Cotul Donului şi în Stepa Kalmucă n-ar mai fi existat evrei în România la 23 August 1944. Trecerea timpului ne face să credem că au dreptate şi unii şi alţii, toate exagerările şi deformările propagandei estompându-se în favoarea Adevărului care întotdeauna sfârşeşte prin a triumfa. Antonescu nu a fost un inocent, dar vinovăţia sa reală este cu totul alta decât aceea pe care i-au fabricat-o învingătorii.
Ion Varlam

Ar fi corect să se stabilească vinile reale ale lotului Antonescu, şi anulate cele nesusţinute de probe, cel puţin pentru înscrierea lor în istorie. Una a fost condamnarea pentru vini reale, ca Holocaustul, şi alta este vina de a intra în război cu scopul eliberării Basarabiei, care se alipise la România în 1918, prin votul liber al Sfatului Ţării de la Chişinău.
Sorin Dimitriu, Bucureşti

În primul rând, Antonescu se face vinovat de înaltă trădare faţă de poporul şi statul român atât cât vor exista pe pamânt ca naţiune şi stat findcă a făcut din români criminali barbari desfiinţându-i demnitatea de popor civilizat iubitor de pace şi înţelegere între popoare, care nu atacase niciodată până atunci vreun alt popor, ci doar se apărase de năvălitori. Cum URSS nu declarase război Romaniei, aceasta, în frunte cu iresponsabilul trădător Antonescu, se face vinovată de crime împotriva păcii şi a umanităţii, iar acest neam nu-şi va recăpăta demnitatea decât recunoscându-şi vina şi cerând iertare pentru orbirea numită patriotism în numele căruia a acţionat ca un năvălitor şi apoi ca un vânător de oameni.
Silviana Lădaru, Constanţa

Există destule dovezi care-l incriminează pe Antonescu de dorinţa sa de a "elibera România de evrei şi ţigani" Petre Petre, Cluj

Există destule dovezi care-l incriminează pe Antonescu de dorinţa sa de a "elibera România de evrei şi ţigani". Astăzi se încearcă să fie scos nevinovat. Oare dacă trăia Hitler în România nu s-ar fi găsit cineva să îl scoată nevinovat, pe motiv că "nu a fost informat corect"? În justiţia românească nu mă mai miră absolut nimic.
Petre Petre, Cluj

Inutil. Istoria este cea care trebuie să aducă lumină în asemenea cazuri şi nu hotărârile unei instanţe judecătoreşti. Timpurile grele se judecă conform unei metodologii a conflictului. În asemenea cazuri există învigători şi învinşi. România a pierdut Războiul al II lea Mondial la fel de "uşor" cum l-a câştigat pe Primul. Mă întreb dacă nu cumva este mai bine să ne punem întrebări despre revoluţia din "decembrie `89" care, potrivit sintagmei de mai sus, ar fi durat... zece zile! De ce trebuie să rezolvăm problemele de acum cincizeci de ani câtă vreme au rămas probleme la fel de importante acum cincisprezece? Discuţiile despre istoria românilor ar trebui să înceapă cu această dezbatere în care cea mai documentată revoluţie din istoria ţării (a apărut la televizor, nu?) rămâne în "decembrie `89". Mă enervează foarte mult această sintagmă. Propun dezbaterii perioada 21-22 decembrie 1989 - 13-14 iunie 1990. Căderea unui regim este doar începutul oricărei mişcări sociale de asemenea amploare. Rămâne lupta dintre forţele reformatoare şi cele conservatoare, de fiecare dată.
Cosmin Popa, Buzău

Mareşalul Antonescu este una din cele mai controversate personalităţi după 1989. Multe dintre contradicţii au apărut mai ales din cauza cenzurii la care "perioada interbelică" a fost supusă în timpul regimului comunist, cu referire în special la actul de la 23 august şi consecinţele sale. Am 27 de ani şi după revoluţie am fost nespus de dornic de a afla adevărul despre această perioadă. Nu pot să spun că simpatizez extremele de orice parte a eşichierului ar fi, sâanga sau dreapta, dar eram la început destul de fascinat de personalitatea mareşalului. Încă am mai prins acea perioadă cu pionierii şi şoimii patriei şi cu acea istorie strunjită prin "seceră şi ciocan". După '89 ce aflam din unele cărţi de istorie intră într-o contradicţie directă cu ce învăţasem deja, şi am devenit foarte confuz. Interzicerea prin lege a cultului personalităţii mareşalului şi catalogarea acestuia drept "criminal de razboi" este justificată prin crimele şi pogromurile care au avut loc în acea perioadă, dar la fel s-a întâmplat şi în Ungaria hortystă, şi eu cel putin nu ştiu ca Horty să fie catalogat criminal de razboi şi cultul personalităţii acestuia să fie interzis prin lege.
Ferdinand Cvucs, Timişoara

Principala vină a mareşalului Ion Antonescu este aceea de a fi trimis în lagărele de concentrare evrei şi ţigani. Acest fapt este impardonabil şi suficient pentru a creiona un profil de criminal în serie. După părerea mea, nu putem discuta despre patriotism, reîntregire naţională, unitate, independenţă, atâta timp cât trimiţi spre camera de gazare mii sau poate chiar zeci de mii de oameni.
Paul Pascu, Suceava

Chiar dacă a comis anumite greşeli (mânat, ce-i drept, de curentele vremii), Antonescu a fost un rău necesar, probabil răul minim în acea perioadă Traian Onciu, Constanţa

Se face dreptate. Şi cel mai important este că se pune capăt unor controverse. Chiar dacă a comis anumite greşeli (mânat, ce-i drept, de curentele vremii), Antonescu a fost un rău necesar, probabil răul minim în acea perioadă. Nu trebuie nici glorificat, dar nici martirizat. Personal, sunt de părere că fără el ar fi fost şi mai rău. Atât! Şi orice hulire a lui în public nu face decât să dea apă la moară celor ce ar vrea să-i învie cultul. Cred că trebuie lăsat acolo unde-i este locul.
Traian Onciu, Constanţa

Sigur că Antonescu are vina lui pentru crimele comise împotriva evreilor şi romilor. Istoria va judeca.
Dragoş Cioranic, Canada

Sentinţa nuanţează imaginea Conducătorului. Ridică o piatră de pe inimă celor apropiaţi, trimite la reflecţie pe adversarii ireductibili, dă curaj celor care vor să cerceteze mai îndeaproape personalitatea sa. Şi, în timp, vom căpăta o imagine cât mai aproapiată de adevăr a omului care a avut la vremea lui acordul unei întregi naţiuni. Acest lucru se va întâmpla când va fi judecat cu acceaşi măsura ca toţi contemporanii săi.
Alexandru Jecu

Decizia este politică şi are ca scop albirea unor instituţii precum armata, guvernul, conducătorul de stat, conform sindromului naţional de perfecţiune al instituţiilor care trebuie să apară imaculate şi fără de greşeală, iar unele insuccese să fie puse pe seama marilor puteri. Este justificarea eternă să ne dăm după cum bate vântul. În fapt este un efort sistematic de a determina uitarea istoriei. Victimele "războiului sfânt", diviziile carne de tun, pogromul unor minorităţi, nu sunt greşeli ci crime. Cei mai în vârstă îşi aduc aminte de prada de război, de tramvaiele de la Odesa instalate în Constanţa, de transferul forţat de populaţie şi munca forţată, toate mimate după exemplul puterii dominante cu care trebuia să ne aliem în conformitate cu doctrina sa. Cel mai potrivit ar fi să se introducă obiectivitate în studierea istoriei.
Nicolae Muşat, Grecia

Ca orice personalitate politică, Ion Antonescu este un caracter prea complex pentru a putea fi judecat doar printr-o simplă etichetare grăbită Veronica Damian, Buzău

Ca orice personalitate politică, Ion Antonescu este un caracter prea complex pentru a putea fi judecat doar printr-o simplă etichetare grăbită. Aşadar, această achitare, fie ea şi parţială, este binevenită. Nu sunt, în nici un caz, o partizană a fascismului, dar a acuza un om este un fapt care presupune mai mult spirit critic din partea posterităţii.
Veronica Damian, Buzău

Sentinţa este o reparaţie pentru Mareşal, care nu a beneficiat de un proces corect, condamnarea sa la moarte şi execuţia fiind decise de ocupantul sovietic şi duse la îndeplinire de comunişti, instrumentele acestui ocupant. În opinia mea, Antonescu a fost o personalitate mult prea complexă pentru a avea faţă de el o atitudine unilaterală şi ireductibilă. Nu poţi numai să-l urăşti pentru excesele contra evreilor, nici nu te poţi doar abandona unei admiraţii absolute pentru dragostea lui înflăcărată faţă de ţară. Umbrele morţilor (evrei şi nu numai) regimului său mă împiedică să cedez pornirii de a-l venera pe Mareşal pentru patriotismul lui aproape mistic, pentru puternica sa personalitate, faţă de care politicienii actuali sunt nişte caricaturi. Aceşti politicieni sunt ultimii care au dreptul să-l judece pe Mareşal. Să-l lăsăm pe mâna istoricilor, doar ei au chemarea să decidă dacă îl trec sau nu în cartea marilor bărbaţi ai acestui neam.
Sorin Mihai Militaru, Cluj

Un popor fără istorie este un popor mort . Un popor care-şi mistifică istoria pentru câştiguri efemere este sortit uitării.
Romeo Ciocănea, Botoşani

Ion Antonescu rămâne condamnat doar pentru acele crime la care a participat. Decizia judecatorului Podar este corectă în raport cu istoria reală a României în Basarabia şi Bucovina. Se va putea arăta de acum şi rolul pozitiv al controversatului lider român: acela că a reuşit să facă România guvernabilă după perioada carlistă care aruncase societatea în arbitrariu, corupţie şi dezmăţ.
Adrian Ardelean, Bucureşti

În sfârşit s-a făcut dreptate... Trebuie reabilitat după toţi aceşti ani de minciuni Ionuţ Calotă, Turnu Severin

În sfârşit s-a făcut dreptate... Trebuie reabilitat după toţi aceşti ani de minciuni.
Ionuţ Calotă, Turnu Severin

Cred că această problemp a istoriei s-a rezolvat acum. Cazul Antonescu a iscat multe discuţii. Cred că acum s-a făcut dreptate: Antonescu a luptat eroic pentru reîntregirea neamului românesc şi merită toate onorurile pentru asta. A ştiut să moară, conştient că a readus Basarabia de sub jugul rusesc. Acelea au fost împrejurările, de neam aliat cu nemţii, cu cei mai puternici. Uitaţi-vă şi acum în politica internaţională, e valabil acest lucru pentru toate statele, dar trebuie condamnate şi morţile celor nevinovaţi (evrei etc). Antonescu, în opinia mea - pot să zic că am citit multă istorie în acest sens - este unul dintre cele mai importante personalităţi şi conducători din istoria românilor, nu trebuie uitat sondajul celor mai buni 10 români, unde Antonescu a fost printre primii. Ultimele cuvinte ale lui au fost: ,,trageţi, trageti că incă nu am murit'' (din timpul execuţiei din 1 iunie). Oare acestea nu denotă ca a fost mare?
Mihai Bolojan, Oradea

Filmul "Casablanca", care a caştigat trei Oscare în 1942, a fost deosebit pentru că a avut capacitatea de a prevedea un "happy end", trei ani înaintea terminării celui de-al doilea Război Mondial, când Germania încă era la apogeul militar. Azi, Curtea de Apel Bucureşti are capacitatea de a vedea cât mai obiectiv posibil în totalitate, istoria! La momentul dat (1940-1944) mareşalul Ion Antonescu a luat decizii foarte complicate, analizând situaţia politică şi militară a momentului respectiv. Orice om face greşeli, şi Ion Antonescu nu a avut o echipă de oameni cu care să lucreze, precum cei care au produs şi realizat filmul "Casablanca", căci realitatea era complicata pentru România din epoca menţionată. Când Nicolae Titulescu cerea înaintea începerii celui de-al doilea Război Mondial ca Franţa şi Marea Britanie să ofere ajutor şi protecţie militară zonei petroliere de la Ploieşti, aliaţii refuzând o asemenea intervenţie, sunt totuşi de acord cu decizia Curţii de Apel de la Bucureşti pentru că vinovaţi sunt mult mai mulţi de pe scena militară şi politică a timpului. A judeca azi, spre diferenţă de acum zeci de ani, e mult mai uşor! E vorba totuşi de o mică felicitare la adresa lui Ion Antonescu. Cine vede "Casablanca" azi, considerând psihologia şi circumstanţele timpului când s-a realizat acest film, va înţelege eventual cât de complicat e să judeci ce e bine sau ce e rău în cursul istoriei.
Antoniu Valentin, Mexic

Acum se face un început de reabilitare a Generalului Antonescu şi este foarte bine pentru naţia română Ion Nelu

Ion Antonescu, după părerea mea, este continuatorul regelui Carol I, care a făurit România modernă, iar generalul Antonescu a apărat-o de cotropirea trupelor sovietice. Datorită modului de a trata, de le egal la egal, cu Hitler, Antonescu a susţinut prestigiul armatei române şi a poporului român în al doilea Război Mondial. Dacă era lăsat de clasa politică, ar fi încheiat un acord de armistiţiu cu URSS să nu ne mai cotropeau bolşevicii, să ne aducă la sapă de lemn. Astăzi, dacă nu am fi fost subjugaţi de comuniştii sovietici şi români, eram în lume în poziţia privilegiată din momentul României Mari (leu valută, fixarea preţului grâului în România, nivel de trai ridicat etc.). Acum se face un început de reabilitare a Generalului Antonescu şi este foarte bine pentru naţia română. Cu timpul, sper să se ajungă şi la cunoaşterea marilor beneficii pe care le-a adus Generalul Antonescu acestui popor.
Ion Nelu

Consider că e bine să se lamurească anumite episoade din istoria României şi aflarea adevărului legat de personalităţi. Încă mai trăiesc oameni ai vremurilor respective ce pot da informaţii utile. E foarte importantă prezentarea adevărului istoric.
Nicolae, Sibiu

Mareşalul Ion Antonescu şi subalternii lui au făcut şi bine şi rău României. Au făcut bine pentru ca au eliberat (din păcate pentru puţin timp) Basarabia toată, Nordul Bucovinei şi ţinutul Herţa din mâinile sovieticilor, dar din păcate au făcut acest lucru folosindu-se de Germania hitleristă, care dăduse cu puţin timp în urmă aceleaşi teritorii URSS-ului, prin pactul mârşav şi nesimţit Ribentrop-Molotov. În consecinţă, toate acţiunile lui Antonescu au fost rele pentru că a luptat umăr la umăr cu răul absolut! Aşa că această reabilitare parţială este o prostie şi o autominţire a poporului român, care trebuie să îşi privească istoria aşa cum a fost.
Florian Munteanu, Craiova