 | | | | | | | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
Ion Antonescu şi asumarea istoriei | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Pe parcursul lunii iunie, BBC a difuzat un serial consacrat regimului Antonescu. Acum a venit rândul ascultătorilor BBC să comenteze şi să pună întrebări. Militar de carieră, cu succese în timpul primului război mondial, om dur, roşcovan, de o excesivă severitate, poreclit Câinele roşu, Ion Antonescu a preluat puterea într-un context istoric dramatic. A dus România în război alături de Hitler, de la care a acceptat bucata din Ucraina dintre Nistru şi Bug numită Transnistria, unde au fost deportaţi şi exterminaţi majoritatea evreilor din Basarabia şi Bucovina, precum şi unii evrei şi romii nomazi din România. Pe de altă parte, a decis să nu pună în aplicare planurile de deportare a evreilor din Vechiul Regat în lagărele de exterminare naziste. Arestat la 23 august 1944, a fost deţinut în Rusia şi România, judecat pentru crime de război şi executat la Jilava, la 1 iunie 1946. Invitaţi - istorici, supravieţuitori ai Holocaustului, veterani de război dar şi dumneavoastră, ascultătorii BBC: după încheierea serialului, vom organiza o masă rotundă în care vom răspunde întrebărilor primite la redacţie, pe adresa [email protected]. Regimul Antonescu - contradicţii, megalomanie, tragedie: vă invităm să luaţi parte la începutul unei dezbateri de substanţă, interzise, evitate sau amânate vreme de decenii în societatea românească. Ion Antonescu rămâne până astăzi o personalitate cu care prezentul nu s-a împăcat. Istoriografia românească de astăzi nu reuşeşte să găsească o cale de mijloc în reconcilierea cu trecutul în acest caz. După 1990 a apărut un curent predispus la o reabilitare rapidă şi care e de înţeles în condiţiile în care trebuiau recuperaţi 50 de ani în care subiectul nu a putut fi tratat obiectiv, şi un contracurent care a fost generat chiar de excesele primului, lucru de asemenea natural. Pe termen mediu şi lung lucrurile se vor aşeza pe făgaşul normal dacă va avea loc o dezbatere liberă asupra subiectului. Situaţia actuală nu face decât să nemulţumească "ambele părţi" întrucât, conform legii, guvernarea lui Antonescu doar trebuie "înfierată", ceea ce nu seamănă deloc a dezbatere liberă. Acest lucru nu face decât să înverşuneze pe cei care au încercat să vadă doar "părţile bune" ale celui ce şi-a asumat conducerea Romaniei între 6 septembrie 1940, ora 4 dimineaţa şi ziua de 23 august 1944 la amiază… Antonescu s-a folosit de sentimente antisemite pentru a trage ţara in direcţia dorită de el. A fost un om afundat în cultura românească de la acea vreme; cultura în care antisemitismul se găsea la loc de cinste precum şi pe alte meleaguri şi în alte vremuri. Dacă comentariile pe marginea serialului, publicate aici, reflectă opiniile ascultătorilor şi, prin generalizare, ale poporului român, ajung la concluzia că românii, ca popor, nu şi-au însuşit învăţămintele pe care majoritatea popoarelor lumii le-au tras de pe urma evenimentelor demenţiale ale secolului trecut. 1. Fascismul, ca şi comunismul au fost curente ideologice ale vremilor respective, fiind primite cu braţele deschise de naţiuni mari ale lumii. De ce ar trebui tratat fascismul românesc altfel decât toate celelalte forme de fascism? Şi românii altfel decât ceilalţi adepţi ai fascismului. Sau poate consideraţi că Antonescu şi regimul lui nu a fost de factura fascistă?
Dacă – ferească Dumnezeu – vremuri precum cele de pe timpul lui Antonescu s-ar întoarce, am repeta aceleaşi greşeli...Pentru că noi, românii, nu acceptam să ne asumăm responsabilitatea pentru greşelile făcute, nu acceptam sa suportăm consecinţele lor ca o pedeapsă. Totdeauna "au fost vremurile peste noi"! Se vede bine asta şi din părerile exprimate şi – mai ales – se vede în viaţa de toate zilele. Va trebui umblat la educaţie, încă de la vârsta cea mai mică. Desigur, referirea la români are un caracterul statistic al oricărei aprecieri făcute la adresa unei mulţimi. Au fost, sunt şi vor fi mereu conaţionali care au curajul răspunderii. Tocmai de aceea ei greşesc mai puţin şi mai puţin grav. Din nefericire, ei sunt încă o minoritate puţin respectată! Ce reiese clar din cele mai multe comentarii de mai jos este faptul că ascunderea crimelor antonesciene în perioada comunistă şi în anii '90 îi face pe mulţi să îl considere pe Antonescu un erou. Dar un conducător care omoară 300 de mii dintre cetăţenii pe care ar trebui să îi apere nu este un erou. 1) Este veridică ipoteza avansată de Alex Mihai Stoenescu în cartea sa, "Armata, Mareşalul şi evreii", că Antonescu ar fi fost bolnav de sifilis?
Apreciez calitatea serialului care a încercat să fie în acelaşi timp obiectiv şi să trateze cât mai multe aspecte ale regimului Antonescu. Ma întreb CÂND românii vor învăţa din greşelile trecutului?! Lipsa unei dezbateri publice arată că românii nu-şi pun încă întrebări de ordin moral. Se pare că încă nu suntem pregătiţi pentru a ne confrunta cu propriul trecut. Vom fi noi oare capabili de-a ne înfrunta cu viitoarele dileme? De ce nu s-a oprit Antonescu la Nistru? De ce a fost judecat, condamnat la moarte şi executat Ion Antonescu, pe când Horthy nu? De ce aţi recurs, aproape exclusiv, la istorici compromişi de participarea lor activă, până la 22/12/1989, dar unii din ei şi după, la falsificarea un scopuri politice a istoriei? Şi, dacă aţi apelat la oameni care sunt structural anti-antonescieni, de ce n-aţi echilibrat această intervenţie "partizană" cu una simetrică, a celor structural pro-antonescieni? Aşa cum aţi dat-o pe unde, desbaterea pe care aţi avut meritul s-o deschideţi, este viciată din lipsă de obiectivitate şi prin orientare a priori. Sigur că Antonescu, în condiţiile de atunci nu putea să-şi evite soarta. Mă întreb de ce opinia publică, care în 1941 a fost alături de Antonescu, în 1946 foarte puţini îl mai sprijineau?
Mă refer la părerea unor foşti concetăţeni că Antonescu i-ar fi "apărat" pe evreii din Regat, încetând să-i mai trimită în Transnistria. Motivul încetării e clar: Bătălia de la Stalingrad a luminat soarta războiului inclusiv a "marelui" Conducător. Antonescu şi-a dat seama de răspunderile ce-i vor incumba şi nu numai pentru evrei, ci şi pentru sutele de mii de militari români morţi. În ceea ce priveşte persecuţiile pentru evreii din Regat, ele nu au încetat, ci dimpotrivă s-au înăsprit. Personal, în afara de faptul că mi s-au luat toate drepturile de cetăţean Român şi scos din şcolile de Stat la vârsta de numai 14 ani (Liceul Comercial din Bârlad, unde învăţam atunci) şi trimis la munca denumită "de folos obştesc", adică la măturatul străzilor din Bârlad. Mai târziu, când am mai crescut, am fost trimis la diferite şantiere, iar ultimul an de război l-am petrecut pe şantierul Grinzi-Beton Doaga, unde am îndurat cele mai mari mizerii. Şi toate acestea în situaţia de prizonierat în propria noastra Ţară. În aceste lagăre de muncă de "folos obştesc" au pierit sute de oameni din cauza condiţiilor de trai existente. Astfel i-a "apărat" Antonescu pe evrei. Perioada unei vieţi de om rezumată numai în câteva randuri nu poate fi o mărturie completă. De aceea o să vă adresez o întrebare generală cu privire la acest subiect: De ce? De ce eu şi toţi ceilalţi copii de evrei care am trăit în acea perioadă, a trebuit să îndurăm toate mizeriile ce se impuneau prin legi scrise şi nescrise şi care, într-un cuvânt, ne-au lăsat o traumă în suflet şi ne-au schimbat tot cursul vieţii? Şi ce ne mai aştepta să îndurăm dacă alianţa nazistă învingea în acest război absurd? Nu ştiu care vor fi câştigurile acestei dezbateri, dar de un lucru sunt sigur, că ea răscoleşte spaimele noastre istorice, de pierdere a libertăţii naţionale şi civice, de ratare a prosperităţii şi puterii, chiar de pierdere a identităţii etnice. A câta oară? Pentru ca aceleaşi probleme bântuie lumea românească acum, ca şi atunci. Atunci, se ştie, România a sfârşit în pustiire, dezonoare şi îngenunchere, urmată de o sfâşiere aproape de război civil. O rană în conştiinţa naţională pe care nu ştiu dacă vremurile tulburi ce vin ne vor da răgazul s-o vindecăm. Dar ceea ce este cel mai grav este faptul că şi de această dată, ca un blestem, în fruntea neamului ne-am pricopsit cu o adunătură de neispraviti şi incompetenţi. De aceea singura ratiune a acestei dezbateri, care poate merge până la cele mai abjecte şi groaznice dezvăluiri dacă este nevoie, este aceea de a afla unde am greşit şi ce trebuie să facem pentru a realiza puterea. Pentru că din putere izvorăşte totul. Şi puterea este de la Domnul! Întrebarea este: Unde am greşit atunci? De ce a aplicat Antonescu tratamente deosebite evreilor din Romania faţă de cei din Basarabia şi Bucovina? Poate că aici este cheia aşa zisului "Holocaust din România". În ceea ce-l priveşte pe Antonescu, este probabil că nu-şi putea evita soarta. Dar eu am o întrebare legată de soarta sutelor de mii de soldaţi români morţi pe frontul din est, dincolo de Nistru: chiar nu putea el să impiedice masacrul acelor oameni? Chiar trebuia să moară atâţia români departe de hotarele ţării, chiar nu ar fi putut ordona armatelor noastre să se opreasca la Nistru? Eu cred că a greşit profund atât politic (vezi generalul Mannerheim, din Finlanda, care în aceeaşi situaţie nu şi-a trimis armatele dincolo de Leningrad) cât şi militar (i-a subestimat pe ruşi şi a trimis sute de mii de români la moarte şi prizonierat). 1) De ce ungurilor li s-a permis (şi au făcut-o cu mare sârguinţă!) să-l reabiliteze (să-l păstreze, să-l reînhumeze, etc) pe Horthy (care a permis masacrarea evreilor în masă) şi Antonescu (care n-a pus în aplicare planurile de deportare din ţară, ba chiar i-a apărat!) a rămas "criminal de război"?
1. Ar fi fost mai bine ca România sa intre în cel de-al doilea Război Mondial de la început alaturi de Imperiul Sovietic ? Credeţi că am putea găsi vreun lider politic ce acţionează cu mănuşi albe în situaţie de război? De ce Hitler şi Mussolini sunt criminali, iar Iosif Stalin şi Harry Truman nu sunt? Ocuparea Irakului fără sanctiunea ONU, în pofida inexistenţei motivului ocupării (arme de distrugere în masă) şi folosirea armelor interzise nu este o crimă? Dacă soarta războiului era invers, domnilor istorici, tot aşa aţi fi vorbit? Pentru început aş vrea să ne punem o întrebare, dacă Antonescu a fost de vină pentru cele întâmplate în timpul celui de-al doilea război mondial, a fost doar el? De ce încercăm noi românii să dăm vina totdeauna pe o singura persoană. |
LEGĂTURI  Ion Antonescu şi asumarea istoriei 13 Iunie, 2006 | Forum Transnistria lui Antonescu: câteva date22 Iunie, 2006 | Ştiri Ion Antonescu - Aliatul uitat al lui Hitler 07 Iunie, 2006 | Ştiri | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Ascultaţi episodul 1 al serialului despre regimul Antonescu 
De ce ar trebui tratat fascismul românesc altfel decât toate celelalte forme de fascism? Şi românii altfel decât ceilalţi adepţi ai fascismului. Sau poate consideraţi că Antonescu şi regimul lui nu a fost de factura fascistă?
