Petru Clej

	Franţa va alege cel mai tânăr preşedinte din ultimii 33 de ani

Alegerile prezidenţiale reprezintă cel mai important scrutin în Franţa, unde Constituţia celei de-a cincea republici, adoptată în 1958 şi croită după voinţa lui Charles de Gaulle, preşedinte între 1958 şi 1969, prevede atribuţiuni extrem de importante pentru şeful statului.

În Franţa, preşedintele Republicii numeşte şi revocă prim ministrul fără aprobarea parlamentului, prezidează şedinţele de guven, poate dizolva Adunarea Naţională, poate convoca referendumul, prezidează Consiliul Superior al Magistraturii, numeşte trei dintre cei nouă membri ai Consiliului Constituţional, este comandantul suprem al forţelor armate, ş.a.m.d.

Acest regim a fost denumit şi "monarhie republicană", iar Francois Mitterrand l-a denumit în 1964, regimul "loviturii de stat permanente", ceea ce nu l-a împiedicat să fie ales de două ori preşedinte şi să devină cel mai longeviv şef de stat al Franţei (1981 - 1995) după Napoleon al III-lea (1848 - 1870).

Este declarat ales preşedinte al Republicii Franceze candidatul care întruneşte cele mai multe voturi valabil exprimate.

În continuare, vă prezentăm scurte portrete ale candidaţilor.

Vă invităm să pronosticaţi rezultatul celui de-al doilea tur al prezidenţialelor

Nicolas Sarkozy

În vârstă de 52 de ani, Nicolas Sarkozy este liderul Uniunii pentru o Mişcare Populară (UMP), partid de centru dreapta, aflat la guvernare din 2002.

De formaţie jurist, a fost ministru al bugetului în guvernul Balladur, între 1993 şi 1995, iar apoi ministru de interne şi al economiei şi finanţelor între 2002 şi 2007.

Este fiul unui nobil ungur, Pal Sarkozy de Nagy Bocşa, refugiat în 1944 de Armata Roşie, şi nepot după mamă al unui evreu sefard din Salonic, Benedict Mallah, convertit la catolicism în 1917.

Jean Marie Le Pen, candidatul Frontului Naţional, partid considerat xenofob şi antisemit, a încercat să atace originea "străină" a lui Nicolas Sarkozy.

Electoratul nu numai că nu a fost deloc influenţat de acest atac, dar numeroşi votanţi Le Pen au votat cu Nicolas Sarkozy în primul tur, plasându-l în frunte cu peste 31% din voturi, în timp ce Jean Marie Le Pen a obţinut doar 10,5%, cel mai slab scor al său din 1974.

Nicolas Sarkozy este căsătorit de două ori şi are trei fii, doi din prima căsătorie şi un al treilea cu actuala nevastă, Cecilia Sarkozy.

Nicolas Sarkozy - carieră politică 1978 - 1983 consilier municipal, Neuilly 1983 - 2002 primar, Neuilly din 2002, presedinte la Consiliului general Hauts de Seine 1993 - 1995 ministru al bugetului 2002 - 2004 ministru de interne 2004 ministru al economiei si finantelor din 2004, lider UMP 2005 - 2007 ministru de interne

În 2005, în timpul revoltelor din suburbiile defavorizate, pe vremea când era ministru de interne, Nicolas Sarkozy i-a calificat pe cei se au provocat incidente "scursuri", ceea ce i-a atras numeroase antipatii în mediile imigranţilor, în special a celor proveniţi din nordul Africii.

Propunerile sale din campanie privind o imigraţie mult mai strict controlată, precum şi întărirea măsurilor de ordine publică şi pedepsirea mai aspră a recidiviştilor s-au bucurat de un mare succes.

În domeniul economiei, Nicolas Sarkozy doreşte flexibilizarea săptămânii de lucru de 35 de ore, prin scutirea de impozite a veniturilor din orele suplimentare şi plafonarea fiscalităţii individuale la un maximum de 50%.

În domeniul energiei se dovedeşte un partizan al nuclearului, iar în politică externă este un adept al limitelor extinderii Uniunii Europene şi mai ales se opune aderării Turciei.

Pe ansamblu, în privinţa politicii economice, este unul dintre cei mai liberali candidaţi la preşedinţie din istoria celei de-a cincea republici, promiţând însă să-i protejeze pe acei care sunt loviţi de efectele globalizării.

Toate cele 25 de sondaje de opinie realizate între cele două tururi de scrutin l-au indicat câştigător, cu intenţii de vot cuprinse între 51 şi 55%.

Segolene Royal

Segolene Royal este candidata Partidului Socialist, prima femeie cu şanse de a deveni şef de stat din istoria Franţei.

În vârstă de 53 de ani, ea a fost o colaboratoare apropiată a fostului preşedinte Francois Mitterrand şi ministru în mai multe rânduri în guvernele socialiste.

Segolene Royal este fiica unui ofiţer de artilerie, năcută la Dakkar în Senegal, pe vremea când ţara era colonie franceză.

Este mamă a patru copii, tatăl fiind liderul Partidului Socialist, Francois Hollande, cu care coabitează de foarte mulţi ani.

Fiul ei cel mai mare, Thomas Hollande, student în drept la Sorbona, în vârstă de 21 de ani, a înfiinţat pagina de internet Segosphere, menită să atragă votul tinerilor pentru mama sa.

Candidata socialistă are un program clasic de stânga, de intervenţie a statului pentru crearea de locuri de muncă şi reducerea inegalităţilor sociale, deşi s-a declarat o admiratoare a "celei de-a treia căi", promovate de liderul Laburist britanic, Tony Blair.

Segolene Royal - carieră politică din 1988 aleasă deputată în departamentul Deux Sevres 1992 - 1992 ministru al mediului 1997 - 2000 ministru al învăţământului şcolar 2000 - 2002 ministru al familiei şi persoanelor cu handicap din 2004 preşedinte la Consiliului Regional Poitou Charentes

Segolene Royal a promis ridicarea salariului minim lunar pe economie la 1500 de euro şi majorarea impozitelor pentru persoanele cele mai bogate.

În domeniul energiei promite dezvoltarea surselor alternative şi regenerabile şi îngheţarea surselor bazate pe energie nucleară.

Spre deosebire de Nicolas Sarkozy care consideră "moartă" Constituţia europeană, respinsă prin referendum de francezi în 2005, Segolene Royal doreşte un tratat renegociat, care să fie supus din nou referendumului.

Toate sondajele de opinie dintre cele două tururi de scrutin au dat-o perdantă pe Segolene Royal, cu intenţii de vot cuprinse între 45 şi 49%.