Anca Toader Realizatoarea emisiunii Arena

ESMA - centru clandestin de detenţie în perioada 1976 - 1983

Şcoala Tehnică a Marinei Militare (ESMA) este o unitate a marinei argentiniene unde a funcţionat un centru ilegal de detenţie în perioada regimului dictatorial militar dintre 1976 şi 1983.

	Una dintre celulele de la ESMA, unde se găseau paturi suprapuse

ESMA a fost cel mai mare centru de detenţie din perioada aşa numitului „război murdar”- represiunea organizată de junta militară împotriva forţelor de stânga.

Aproximativ 5000 de oameni au fost închişi la ESMA, majoritatea fiind executaţi - au supravieţuit doar circa 200 de foşti deţinuţi.

Printre instrumentele represiunii se numărau răpirile, tortura, execuţiile ilegale, separarea nou născuţilor de mamele aflate în detenţie, urmată de schimbarea identităţii şi adopţii ilegale. Bebeluşii erau adesea adoptaţi chiar de familiile militarilor.

Prizonierilor care urmau să fie executaţi li se spunea că vor fi transferaţi la alte închisori.

Erau duşi în beciuri, drogaţi şi apoi ucişi.

	Deţinuţii erau întinşi pe burtă unii lângă alţii, în spaţii delimitate, fiind ţinuţi aşa zile în şir

Unii erau trimişi în faţa plutonului de execuţie. Alţii erau trimişi în „zboruri ale morţii”, fiind aruncaţi din avioane în stare de inconştienţă.

ESMA urmează să fie transformată într-un muzeu care va fi deschis - în septembrie 2007 - sub numele de „Spaţiu al Memoriei şi Promovării Apărării Drepturilor Omului”.

Memoria Abierta, o organizaţie non-guvernamentală care militează pentru aflarea adevărului despre perioada juntei (1976 - 1983), spune că ESMA este un muzeu pe care Argentina şi-l datorează ei însăşi.

Maria Jose Guembe, subsecretar pentru drepturile omului în provincia Buenos Aires şi fostă activistă în organizaţii pentru apărarea drepturilor omului, spune că, în mod fundamental „datoria unui Muzeu este să arate că statul a făcut abuz de putere pentru a-şi impune voinţa asupra cetăţenilor”.

Maria Jose Guembe  Datoria unui muzeu este să arate că statul a făcut abuz de putere pentru a-şi impune voinţa asupra cetăţenilor

„Va mai arăta şi că cetăţenii au dreptul să reziste atunci când statul se foloseşte de violenţă împotriva lor. Pe de altă parte, trebuie să ne punem întrebarea dacă este just ca varii organizaţii armate neguvernamentale să folosească ele însele forţa. E teoria celor doi demoni: doar că ei nu sunt egali - întrucât folosirea violenţei de către de stat este mai gravă decât cea folosită de organizaţii armate clandestine împotriva statului”.

Lovitura de stat militară din 1976 a avut loc pe fondul unei serii de astfel de evenimente în întreaga Americă Latină unde militarii au preluat puterea ca reacţie faţă de pericolul global reprezentat la ora respectivă de comunişti.

„Între anii 1930 şi 1976 Argentina a suferit şase lovituri de stat militare," explică Maria Jose Guembe. "Deci nu e ceva nemaivăzut în istoria noastră ca militarii să preia puterea pentru a-şi impune voinţa."

"În Argentina era însă mai mic pericolul comunist cât poate cel reprezentat de peronişti. Dar indiferent cum ar interpreta militarii pericolul şi sursa lui - săracii, imigranţii sau comuniştii - nu justifică preluarea puterii prin forţă şi apoi folosirea violenţei împotriva societăţii pentru a-şi impune ideile şi voinţa. Militarii nu au permis niciodată statului să-şi folosească armele legale - ci au folosit direct forţa”, subliniază Maria Jose Guembe.