Petru Clej

Cum a ieşit, o ştie toată lumea: ieftin, lent şi căzând în pană foarte uşor.

Dar Trabantul mai poate fi văzut şi azi pe şoselele Germaniei, o relicvă a defunctului regim comunist.

Împătimiţii de "Trabi" se pregătesc să marcheze jubileul "celei mai proaste maşini din istorie", cum a fost uneori numită.

Scoate fum încecăcios care contravine legislaţiei anti-poluare, dar autorităţile germane au scutit automobilul de aceste regului, deoarece Trabant a ieşit din producţie încă din 1991.

Până atunci, uzina de la Zwickau a produs circa trei milioane de maşini, cu caroseria din Duroplast, un material plastic care învelea deşeuri de bumbac.

Bancuri cu Trabant-uri Cum dublezi valoarea unui Trabant? Îi umpli rezervorul De ce nu are Trabantul centuri de siguranţă? Să nu fie luat drept rucsac De ce are Trabantul geamul din spate încălzit? Să te încălzească când îl împingi

Prima maşină a ieşit de pe banda de montaj la 7 noiembrie 1957 - a 40-a aniversare a Revoluţiei Bolşevice - sărbătorită cu fast servil de impropriu numita Republică Democrată Germană, la fel ca şi ţara căreia îi datora existenţa - URSS.

Motorul în doi timpi al maşinii putea aduce Trabantul la ameţitoarea viteză maximă de 90 de kilometri la oră.

Împătimiţi de sunetul Trabantului

Sunetul "dang-dang, dang-dang" a devenit celebru pe străzile ţărilor din fostul lagăr comunist.

"Şi astăzi mulţi posesori ai maşinii sunt îndrăgostiţi de acest sunet", a declarat la BBC Helmuth Frauendorfer, ziarist la postul public de radio al Germaniei, care a trăit în fosta RDG între 1987 şi 1990, data reunificării germane.

"Trabi dispare şi acum se manifestă o nostalgie, nu neapărat politică. Oamenii tânjesc după atmosfera de dinainte de 1989. Cei mai mulţi posesori de Trabant au devenit colecţionari", spune Helmuth Frauendorfer.

Astăzi au mai rămas în uz 52432 de maşini Trabant, mai multe decât Jaguaruri, într-o ţară de 82 de milioane de oameni, cunoscuţi ca mari amatori de viteză.

Trabi-mania nu e specifică doar Germaniei, ea poate fi întâlnită şi în alte ţări foste comuniste, precum România şi Ungaria.

Şerban Pretor, Trabantul şi SPP-iştii

Şerban Pretor, care lucrează la Consiliul Naţional al Audiovizualului, e proprietarul a două maşini Trabant.

Cea pe care o conduce a fost cumpărată în 1978, iar cealaltă, achiziţionată 2 ani mai târziu, este obiect de colecţie, ţinut cu grijă în garaj.

	Şerban Pretor conduce acelaşi Trabant din 1978 încoace

Şerban Pretor a moştenit dragostea sa de Trabant de la tatăl său, fost pilot militar, care a devenit şofer de Trabant în 1972.

Domnul Pretor a devenit cunoscut în toată ţara în urma unui incident în care a fost implicat Trabantul său, relatat în întreaga presă din România.

În 2004 el a fost bruscat de doi agenţi ai Serviciului de Protecţie şi Pază, care l-au atacat atunci când maşina lor, aflată într-o coloană pe şosea în spatele Trabantului, a ieşit de pe drum.

Ce doi SPP-işti au invocat la procesul intentat de Şerban Pretor o depăşire pe care acesta încercase să o facă şi care i-ar fi derutat.

Proprietarul Trabantului neagă însă versiunea prezentată de aceştia.

Dar nimic nu-i poate umbri mândria de posesor de Trabant.

"Odată mergeam pe Valea prahovei şi mi-au cedat frânele. Am intrat într-o Dacie, care a avut port-bagajul făcut praf, iar Trabantul meu abia dacă a fost zgâriat", spune Şerban Pretor.

Trabantul dipare încetul cu încetul. Dar la 17 ani după dărâmarea zidului Berlinului, pe întreg cuprinsul Germaniei sunt 82 de cluburi de fani ai maşinii care se pregătesc de un an de petreceri şi raliuri.

Vor să arate că în pofida bancurilor şi băşcăliei pe seama Trabantului, cine râde la urmă, râde mai bine.

Sunteţi sau aţi fost posesor de Trabant? Povestiţi-ne din experienţa dumneavoastră la volanul acestei maşini pe adresa [email protected]. Vă rugăm de asemenea să ne trimiteţi fotografii, dacă aveţi, cu maşina Trabant al cărei proprietar aţi fost.

Am fost posesorul unui Trabant Combi timp de 17 ani, începând din 1979. A fost o maşină extrem de simplă, uşor de condus, căldură suficientp iarna - şi încă foarte repede - robustă, piese de schimb la discreţie; nu mi s-a întâmplat să rămân vreodată în pană cu ea. Am dus şi 800 kg cu ea; suspensia din "foi" ca la căruţă, îţi dădea voie să duci greutăţi pe care o maşină similara la capacitate - 600 cc - n-o putea face. Iarna, pe minus 20 grade C o simpla injecţie cu benzină în conducta care ducea la carburator, făcea ca Trabi să plece imediat spre gelozia celor cu Dacia. Consumul, în ciuda părerilor necunoscătorilor, era mare: 7-9 litri la100 de kilometri, n-o spun eu, o spunea fabricantul în cartea tehnică.Trabantul, a fost maşina omului sărac, este prima maşină care a urcat pe platoul Bucegilor. La înstrăinarea ei, în familia mea s-a plâns; colindasem 200.000 km prin ţară. Admir clubul doamnelor "trabantiste". Un detaliu: armata RDG avea în dotare Trabantul "de asalt" pe care l-am vazut într-o fotografie: maşina era decapotată, pe scaunul şoferului era aşezată o mitralieră de asalt , iar partea din spate era ocupată de trei servanţi, unul pentru mitralieră, ceilalţi probabil aveau post de radio etc. Nu cred că a fost folosit vreodată nici măcar pe câmpul de aplicaţii.
Tiberiu Georgescu, Bucureşti