Principalele teme de discuţie:

- România prinsă între Rusia şi Germania, în timpul celui de-al doilea Război Mondial

- trecerea Nistrului – cauze şi consecinţe

- Holocaustul şi tratamentul diferit aplicat evreilor din Basarabia, Bucovina de Nord şi Transnistria şi evreilor din Vechiul Regat

- comparaţia Antonescu-Horthy

- comparaţia Antonescu-Mannerheim

- reacţia viscerală - după cum o numeşte un ascultător - a multora faţă de relatarea faptelor regimului Antonescu

Invitaţii BBC sunt istoricii Şerban Rădulescu Zoner, Dennis Deletant şi Radu Ioanid.

Antonescu şi asumarea istoriei episodul 4

De asemenea puteţi asculta şi primele 3 episoade.

Ascultaţi episodul 1 al serialului despre regimul Antonescu

Ascultaţi episodul 2 al serialului despre regimul Antonescu

Ascultaţi episodul 3 al serialului despre regimul Antonescu

Vi s-a părut echilibrată seria BBC despre regimul Antonescu?

Aţi aflat lucruri pe care nu le cunoşteaţi despre Antonescu?

S-a schimbat ceva în părerile Dumneavoastră despre Ion Antonescu ca urmare a ascultării serialului BBC?

Aşteptăm răspunsurile Dumneavoastră pe adresa [email protected]

"Serialul" dumneavoastră cu Antonescu mi-a dovedit odată în plus că noi românii nu trebuie să ne îmbătăm cu apă rece şi că nu trebuie să ne bazăm decât pe noi.
Oricâte crime ar fi comis ruşii, ucrainienii şi ceilalţi împotriva românilor, ele nu contează în optica [email protected]. Când călăii istorici ucid, nu prea este o problemă. Dacă victimele ripostează, "istoria" intervine. Masacrul de la Fântâna Albă este un incident îndepărtat, deportările nu trebuie dramatizate, iar iadul comunist pe care ni l-au construit bunicii şi taţii unora care astăzi ne dau lecţii în direct pe calea undelor, nici nu a existat. Ce mai contau tramvaiele de la Odesa, când învăţătorii ruşi şi de alte naţionalităţi îi momeau pe copiii români înfometaţi cu bomboane, ca să-şi denunţe părinţii care au ascuns ceva grâu? Cum se poate justifica asemenea barbarie? Un participant la discuţia BBC spunea că Antonescu a fost luat "mai tare" la un interogatoriu de către Abakumov şi mi s-a părut că avea o atitudine expert-relaxată în chestiunea luatului tare. Câţi români au fost luaţi tare la vremea aceea, victime anonime ale unor călăi sălbatici? Masacrul de la Fântâna Albă a fost văzut de grănicerii români, şi a aflat o ţară întreagă; subsolul KGB din Chişinău era de notorietate publică; atacurile de la Cernăuţi din iunie '40 , au fost relatate până şi de radio Monte Carlo ; iar acestea erau doar pugatoriul către infernul anilor '50. Trebuie să recunosc un merit redacţiei de limbă română a BBC: involuntar probabil, a reamintit românilor de anii de ură şi de suferinţă; dar ca de obicei un lucru împins la extrem se transformă în contrariul său (unde am citit asta, în Anti-Duhring?)
Ileana Constantin

Spre deosebire de alte precedente prestaţii, D-l Radu Ioanid a fost de o corectitudine şi de o seriozitate absolut exemplare la ultima desbatere despre Antonescu. Nu pot decât să salut profesionalismul său jurnalistic şi rigoarea de care a dat dovadă pe planul strict istoric. Ceilalţi 2 au fost, din păcate, mediocri.
Ion Varlam

Serialul a fost binevenit în contextul în care se tot încearcă falsificarea istoriei de multe ori din necunoaştere şi dintr-o analiză care nu este imparţială.
Sandu Mihail, Bucureşti

Constituţia R.F.Germania (ţară în care trăiesc de circa 19 ani) la articolul 1, aliniatul 1 spune: DEMNITATEA OMULUI ESTE INTANGIBILĂ, INALIENABILĂ. Este ştiut că în anul 1949, când în zona de vest a răposatului Reich nazist a fost creată REPUBLICA FEDERALĂ GERMANIA (reîntregită prin reunificarea cu R.D.G. din oct.1990) poporul german a hotărât ca pe primul loc al priorităţilor dezvoltării viitorului stat sa se situeze DEMNITATEA OMULUI, DREPTURILE OMULUI. Este ştiut că cumplitul dictator ADOLF HITLER (care îl considera pe Antonescu printre cei mai buni prieteni, alături de Mussolini) şi partidul său naţional-socialist au facut în primii ani până la începerea războiului şi lucruri bune pentru poporul german, cum ar fi eradicarea şomajului de masă, construcţia de autostrăzi, de maşini populare (Volkswagen), de radiouri pentru populaţie, revigorarea economiei germane şi câte altele. Insă relele aduse de nazişti germanilor şi omenirii sunt de mii de ori mai mari ca cele bune. Şi în primul rând, călcarea în picioare a demnităţii omului. Şi Stalin a făcut lucruri bune pentru URSS, şi Ceauşescu a făcut lucruri bune pentru România, şi Antonescu în măsura posibilităţilor şi a conjuncturii existente a făcut şi lucruri bune pentru România. Dar toţi cei de mai sus sunt egali (mai mult sau mai puţin, dar sunt) în faţa istoriei prin faptul că au călcat în picioare demnitatea umană, OMUL. Indiferent de culoare, de rasă, de religie, de convingeri politice. Şi de aceea nu au ce căuta între "Cei mai mari germani" sau "Cei mai mari ruşi" sau"Cei mai mari români".
Adrian Constantinescu, Germania

Emisiunea sintetizează evenimentele groaznice ale perioadei vizate şi prezentate şi analizate în emisiuni anterioare, în care s-au subliniat cauzele tragediei umane.
Încercarea de distrugere totală a evreilor trebuie văzută ca o tragedie a omenirii şi umanismului, nu este o chestiune care priveşte numai pe făptaşi şi victime
şi ceilalţi oameni trebuie să înţeleagă şi să tragă concluzii şi mai ales să nu permită alunecarea în barbarie.
În final, concluzia domnului Ioanid privitoare la fenomenul istoric al mitului conducătorului providenţial este esenţială. Ne-am putea întreba de ce şi poporul vrea şi se lasă minţit de câte ori se repetă aceeaşi gogomănie. Răspunsul ar consta în pasivitatea gândirii şi lipsei de iniţiativa a omului de rând cât şi a tradiţiei şi exerciţiului democratic.
Concluziile acestea privesc şi epoca de după căderea comunismului când se serveşte aceeaşi minciună: am tot auzit că Iliescu este lider luminat sau că Vadim Tudor este salvatorul sau noul Vlad Ţepeş, sau că Băsescu ne va scăpa de structurile ticăloşite.
Atâta vreme cât societatea va fi pasivă, dezorganizată de Securitate şi exerciţiul democratic va lipsi, iar conştiinţa cetăţeanului va spune, mai bine să fiu eu bine şi liniştit şi să nu mă implic că are grijă "...escu" de mine, că de aceea este providenţial, lucrurile vor ramâne aşa sau chiar mai rău, există exemplu trecut.
Apoi când se ajunge în dictatură tot cetăţeanul spune, hai să mă dau cu ei că am familie şi să mă fac că nu văd ce este în jur şi că există victime. Nu strică şi puţin realism şi să nu ne credem imaculaţi. Din cauza micilor greşeli s-a ajuns la tragedie, s-au distrus oameni. Ce au spus constănţenii atunci când a fost instalat tramvaiul adus de la Odesa ca pradă de război? Absolut nimic. Altfel vedem toate lucrurile în roz şi ne credem şi buricul pământului.
Nicolae Muşat, Atena

1. Este de apreciat efortul BBC de a elucida acest episod al istoriei românilor, dar consider că trebuia făcut cu mult mai amănunţit din toate punctele de vedere. Personal nu am înţeles cum a avut loc incidentul de la Odesa, în schimb despre consecinţele lui s-a vorbit în detaliu. Şi acesta nu este singurul aspect neclar. Ar fi fost corect să se analizeze şi cauzele antisemitismului de la acea vreme. Respectiv consider că unele aspecte au fost minimalizate. Ar fi corect ca cei care abordează problema Holocaustului antisemit să încadreze în termenul de "Holocaust" şi teroarea bolşevica, si genocidul armenilor, şi alte crime săvârşite împotriva umanităţii pe parcursul secolului XX.
2. Cât priveşte istoricii invitaţi la această dezbatere, aş putea face o paralelă cu nişte exemple: cum ar fi ca despre conflictul transnistrean să i se ceară numai părerrea lui Igor Smirnov sau Vladimir Putin, sau să-l întrebăm pe Ion Iliescu despre mineriade?
Vasile Bancu, Republica Moldova