Dispariţia lui al-Zarqawi înseamnă, între altele, că se vor găsi curând doritori să-i ia locul

Înregistrări video au fost apoi răspândite pe Internet şi se pare că în cel puţin două cazuri Abu Musab Al-Zarqawi însuşi este cel care duce asasinatele la capăt. Pe seama lui este pus şi atacul din august 2003 asupra sediului din Bagdad al misiunii Naţiunilor Unite.

Când gruparea condusă de el şi-a început activitatea în Irak, unii au văzut-o drept o provocare la adresa al Qaeda, reţeaua condusă de Ossama bin Laden. Între cei doi s-a încheiat o înţelegere în noiembrie 2004.

Al-Zarqawi i-a jurat credinţă lui Bin Laden, iar acesta l-a recunoscut drept comandant al insurgenţei din Irak.

Se pare însă că Abu Musab al Zarqawi ar fi acţionat aproape întotdeauna pe cont propriu şi că tacticile lui i-ar fi pus pe gânduri chiar şi pe unii dintre liderii Al Qaeda.

Trecutul său respectă toate tiparele radicalismului islamist: în tinereţe, a luat parte la războiul din Afganistan, împotriva defunctei Uniuni Sovietice. Ca mulţi alţii, la întoarcerea în Iordania a fost trimis la închisoare, pentru radicalism.

Odată eliberat, s-a reîntors în Afganistan, unde a înfiinţat o tabără proprie de antrenament. Intervenţia militară americană soldată cu răsturnarea regimului talibanilor l-a mânat, în cele din urmă, în Irak.

Pe termen scurt, moartea lui s-ar putea dovedi folositoare noilor autorităţi de la Bagdad, ca şi militarilor străini.

Dar insurgenţa include acum mai degrabă foşti membri ai Partidului Baas al lui Saddam Hussein şi alţi cetăţeni ai Irakului, decât militanţi din străinătate.

Iar dispariţia lui Abu Musab al Zarqawi înseamnă, între altele, că se vor găsi curând doritori să-i ia locul.