Gazul rusesc reprezentă un sfert din importurile totale din UE

Raportul Uniunii Europene avertizează asupra potenţialelor probleme care pot apărea în cazul creşterii importurilor energetice din zone politic instabile. Autorii raportului menţionează problemele apărute deja în momentul în care furnizorii majori au folosit livrările de combustibili drept mecanism de intervenţie politică.

În limbaj diplomatic, autorii amintesc astfel de criza născută de întreruperea livrărilor de gaz rusesc către Ucraina din iarna trecută, criză care a dat fiori întregii Europe.

Iar Rusia este, în momentul de faţă, cel mai important furnizor de energie al Uniunii Europene, gazul rusesc de exemplu reprezentând un sfert din importurile totale de metan din UE.

Iar Rusia, pe de o parte, are nevoie de masive investiţii străine pentru explorarea şi prospectarea rezervelor sale de hidrocarburi.

Pe de altă parte însă, Rusia refuză să îşi deschidă pieţele energetice, în special cele legate de transportul hidrocarburilor, către investitorii străini.

Pentru a putea rezolva aceste probleme, în prezent Uniunea Europeană pregăteşte un amplu pact energetic pentru Rusia care ar trebui să reglementeze foarte clar relaţiile bilaterale viitoare în acest domeniu.

Fokion Fotiadis, oficial al Comisiei Europene care lucrează în probleme de politică externă spune că că Uniunea Europeană şi Rusia sunt şi vor rămâne interdependente.

"De aceea, în raportul pe care îl vom prezenta şefilor de state şi guverne, propunem drept cea mai bună cale negocierea directă cu ruşii a tuturor aspectelor legate de comerţul cu toate tipurile de produse energetice."

"Scopul acestor negocieri va trebui să fie găsirea unei soluţii care să mulţumească ambele părţi şi care să ofere o siguranţă pe termen lung atât statelor membre cât şi Rusiei", spune Fokion Fotiadis.

Raportul atrage însă atenţia asupra necesităţii găsirii unor surse alternative de combustibili. Astfel, ar fi necesare încheierea unor noi acorduri cu Norvegia, ţările caucaziene şi de la Marea Caspică, din Asia Centrală şi din nordul şi centrul Africii.

Domnul Fotiadis vede Turcia şi Ucraina drept puncte strategice importante în calitatea lor de zone de tranzit pentru combustibilii necesari Uniunii Europene.

"Ambele ţări sunt în aceeaşi situaţie, ambele sunt ţări de tranzit. Ucraina este deja în această situaţie, în timp ce Turcia va deveni curând o ţară de tranzit la fel de importantă. Şi asta datorită proiectelor aflate acum în lucru care vor aduce pe aici hidrocarburi din ţările caspice", spune Fokion Fotiadis.

"În nici un caz Turcia nu va lua locul Ucrainei, şi asta pentru că nevoia de energie a Europei este în continuă creştere. Trebuie, de aceea, să sprijinim dezvoltarea ambelor ţări, care să ajungă astfel la o stabilitate economică şi socială care să ne asigure şi nouă securitatea energetică".

Un rol mult mai mare îl va juca în viitor şi Algeria, al cărei import de gaze naturale se va dubla, conform proiectelor actuale.

Raportul avertizează asupra concurenţei din ce în ce mai crescânde pe piaţa energiei. Setea energetică a unor ţări precum China, India Brazilia şi Statele Unite nu trebuieşte exclusă din ecuaţia găsirii unor resurse sigure de hidrocarburi.

China de exemplu a achiziţionat producţia de hidrocarburi a Gabonului pentru următorii 15 ani, precum şi 80 la sută din producţia Sudanului.

Raportul Uniunii Europene va fi prezentat peste două săptămâni, la întâlnirea şefilor statelor membre.