Adunarea Parlamentară este de părere că opinia publică nu cunoaşte amploarea crimelor totalitarismului comunist

Adunarea parlamentară este de părere că opinia publică este prea puţin conştientă de amploarea crimelor comise de regimurile totalitare comuniste şi le cere tuturor partidelor comuniste sau postcomuniste din statele membre, care nu şi-au reevaluat istoria, s-o facă.

Adică, să condamne fără rezerve şi ambiguităţi şi să se distanţeze de aceste practici. Motivele sunt simple, se spune într-un capitol separat al rezoluţiei, semnat de Goran Lindblad, raportor al comitetului de politică externă al Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei, şi ţin nu doar de ideologia monopartitismului şi a practicilor dictatoriale ci, în primul rând, de statisticile negre ale comunismului.

Estimări prudente

Conform unor estimări prudente, se spune în rezoluţie, comunismul a produs în Uniunea Sovietică circa 20 de milioane de victime, în China-65 de milioane, în Vietnam un milion, în Europa de Est un million, în Africa aproape două milioane şi în Afganistan circa un milion şi jumătate.

	Crimele comuniste au fost rareori condamnate de tribunale şi mulţi dintre făptuitori nici măcar nu au fost chemaţi în judecată

În spatele acestor cifre, se spune în rezoluţie, se află nu doar execuţii individuale, ci şi colective, victimele lagărelor de concentrare, victimele foametei şi cele ale deportărilor. Aceste cifre sunt cele asupra cărora există probe şi documente, se subliniază în rezoluţie, dar rămân doar nişte estimări întrucât există suspiciuni întemeiate că ar fi vorba despre mult mai multe victime.

De asemenea, ţinta represiunilor comuniste s-a îndreptat constant către acele categorii sociale resimţite ca minoritare - chiaburii, nobilii, burghezii, cazacii, ucrainenii sau alte grupuri etnice şi sociale. Aceştia ar fi fost lichidaţi programatic, conform unei cote pe care poliţia politică trebuia s-o furnizeze.

Inventarul ororilor

Pe lista celor mai importante crime ale comunismului inventariate de rezoluţie se numără, printre altele:
- execuţiile individuale şi colective ale celor consideraţi drept adversari politici; execuţiile aveau loc, de cele mai multe ori, sumar, fără judecată sau în urma unor judecăţi arbitrare;
- înfometarea populaţiei a produs cinci milioane de victime, în urma rechiziţiilor de alimente, în special în Ucraina, între anii 1921-1923. Înfometarea, se spune în rezoluţie, a fost o redutabilă armă politică nu doar în Uniunea Sovietică, ci şi în alte state comuniste. În anii '30, şase milioane de ucraineni au fost omorâţi prin înfometare;
- deportările au fost şi ele o metodă eficientă de eliminare a sute de mii de polonezi, ucraineni, germani, lituanieni, moldoveni sau basarabeni.

Cu toate acestea, se spune în capitolul de concluzii al rezoluţiei, în vreme ce crimele şi caracterul condamnabil al ideologiei naziste sunt unanim condamnate, regimul comunist şi ideologia lui nu au determinat o reacţie similară.

Comuniştii, încă la putere

Crimele comuniste au fost rareori condamnate de tribunale şi mulţi dintre făptuitori nici măcar nu au fost chemaţi în judecată. Partidele comuniste sunt active încă în câteva state fără ca măcar să se fi distanţat de trecut, pe vremea când sprijineau şi colaborau cu regimurile criminale comuniste. Adunarea Parlamentară ar trebui să recomande Comitetului de Miniştri organizarea unui comitet care să investigheze amploarea crimelor comuniste în fiecare stat-membru al Consiliul Europei.

De asemenea, statele membre ar trebui să organizeze asemenea comitete la nivel naţional. Ţelul acestor comitete ar fi ca atât comitetul Consiliului Europei, cît şi comitetele naţionale să adune informaţiile, să stabilească faptele şi să propună măsuri concrete care să aducă o judecată rapidă a acestor acte, precum şi compensaţii pentru victime şi rude şi să cinstească memoria victimelor crimelor comuniste.

Aici nu e vorba de revanşă istorică sau doctrinară, ci de demnitatea umană Vlad Cubreacov, deputat PPCD

Vlad Cubreacov, deputat al Partidului Popular Creştin Democrat (PPCD) din Republica Moldova, a declarat la BBC că pentru prima oară există suficientă voinţă politică în sânul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei. Deputatul PPCD a indicat de unde vine opoziţia la adoptarea proiectului de rezoluţie iniţiat de deputatul Goran Lindblad, din Suedia:

"Am observat o opoziţie în bloc doar din partea grupului Stângii Europene (comunist) şi a unei părţi a Partidului Socialiştilor Europeni. Există probabil o fascinaţie intelectuală a unor deputaţi de stânga faţă de marxism şi ideologia comunistă. Este vorba în special de persoane care provin din ţări care nu au cunoscut dictatura comunistă.

Colega mea din Republica Moldova, Maria Postoico, deputată a Partidului Comuniştilor şi Vicepreşedintă a APCE condamnă de principiu crimele comuniste, dar nu şi ideologia comunistă, ceea ce este greşit, deoarece memoria victimelor comunismului ne obligă la o muncă de salubrizare intelectuală şi morală permanentă.

Aici nu e vorba de revanşă istorică sau doctrinară, ci de demnitatea umană, care trebuie să fie respectată şi restaurată pe deplin.

De asemenea, ne confruntăm cu opoziţia cvasiunanimă a deputaţilor din Federaţia Rusă, indiferent de orientare, care fac dovada unor reflexe istorice care ar fi trebuit depăşite, confunând Rusia de azi, cu fosta Uniune Sovietică", a declarat Vlad Cubreacov.