Anca Toader

Elementul cheie al înţelegerii este vânzarea gazelor către Ucraina prin intermediul unei companii terţe - RosUkrEnergo - deţinută în proporţie de 50% de Gazprom.

Acesta din urmă îi va vinde gaze la un preţ de aproximativ 230 de dolari, adică preţul cerut iniţial Ucrainei.

Compania va cumpăra în acelaşi timp gaze din Turkmenistan, Kazahstan şi Uzbekistan la un preţ mult mai mic - de circa 60 de dolari pentru mia de metri cubi.

Ucraina va cumpăra acest amestec de gaze ruseşti şi din Asia Centrală la un preţ mediu de 95 de dolari pentru mia de metri cubi.

Acest preţ este aproape dublu faţă de cel plătit până acum de Kiev companiei ruse Gazprom, dar este mult mai mic decât cel cerut iniţial de Gazprom.

În acelaşi timp, Rusia va plăti bani gheaţă Ucrainei pentru folosirea conductelor de pe teritoriul său - până acum Rusia plătea în sistem barter - furnizând gaze.

Expertul BBC pe probleme economice, Andrew Walker, crede că ambele părţi au de câştigat din acest târg.

"Ucraina nu va plăti suma mare pe care i-o cerea Gazpromul. Acesta din urmă nu va primi chiar preţul pe care l-a cerut, dar va primi oricum un preţ mult mai mare decât cel de până acum. Unii analişti cred că va câştiga aproape 200 de dolari pe mia de metri cubi, deci indiscutabil va avea un profit", spune analistul BBC, Andrew Walker.

Substratul politic al târgului

Mai puţin clar este ce câştigă cele trei ţări din Asia Centrală care contribuie şi ele cu gaze la exporturile către Ucraina.

Jenny Norton, expertă BBC în fostul spaţiu sovietic, spune că ţări precum Turkmenistan nu au putere de negociere întrucât tot gazul pe care-l exportă traversează Rusia folosind conductele ruseşti.

În plus, Ucraina şi Rusia sunt singurii clienţi ai Turkmenistanului.

Pe de altă parte, chiar dacă vinde mult sub preţul pieţei, Turkmenistanul face totuşi un profit întrucât recent a negociat preţuri noi cu compania rusă Gazprom - mai mari decât cele de până acum.

Andrew Walker, expertul BBC pe probleme economice, precizează şi că Rusia continuă să fie puterea dominantă în Asia Centrală şi că ţările de acolo - spre deosebire de Ucraina - nu au deocamdată tendinţe de îndepărtare de sfera de influenţă a Moscovei, aşa că târgul are şi un puternic substrat politic.

"Nu cred că e corect să spunem că aceste ţări central asiatice pierd bani. Este clar însă că ar putea câştiga mult mai mult dacă ar fi insistat să vândă la un preţ mai apropiat de preţul internaţional al gazului".

Corespondentul BBC pe probleme ruseşti, Steven Eke, mai aminteşte şi faptul că - spre deosebire de Gazprom - companiile central asiatice nu sunt cotate pe piaţa bursieră internaţională şi deci nu trebuie să dea socoteală acţionarilor pentru preţurile practicate.