Costel Bercuş

Romani CRISS (Centrul Romilor pentru Intervenţie Socială şi Studii) este o organizaţie fondată în 1993, care luptă împotriva discriminării romilor. Romani CRISS formulează programe şi militează pentru politici oficiale în beneficiul minorităţii rome.

Primul caz de segregare şcolară documentat cu atenţie de Romani CRISS este cel al unei şcoli din judeţul Sălaş, în localitatea Cehei-Şimleu Silvaniei. Şcoala a fost, de altfel, sancţionată pentru practici de segregare. Cazul Cehei a determinat şi o serie de politici guvernamentale apărute ulterior.

În aprilie 2004, Ministerul Educaţiei a emis o directivă prin care interzice segregarea, oricum nepermisă conform legii învăţământului.

Directorul organizaţiei Romani CRISS, Costel Bercuş, explică însă că în România segregarea este un factor generat de actorii locali - de primar, de directorii unor şcoli sau de comitetul de părinţi.

Clase separate

Şcoala generală de la Cehei era despărţită în două: clădirea principală şi o anexă, care în trecut fusese depozit de lemne. Anexa a fost reamenajată iniţial ca bibliotecă dar ulterior, directorul şcolii de la vremea respectivă, în 1998, a hotărât să facă acolo două clase în care să înveţe numai copiii de romi.

În cele două săli de curs erau aproximativ 90 de copii romi, în vreme ce în clădirea principală, unde numărul sălilor de curs era dublu, învăţau 60 de copii, numai români.

“Copiii se plângeau că veneau pe jos kilometri întregi de acasă (5-6 km, din localitatea Pusta Vale) iar la şcoală erau ţinuţi în frig, pentru ei nu se făcea focul; erau trataţi diferit, profesorii nu prea stăteau la ore”, explică Costel Bercuş.

Reprezentanţii Romani CRISS au cerut unui copil de clasa a V-a să spună ce doleanţe ar avea către Ministerul Educaţiei. Copilul a răspuns: “să ne dea căldură, să ne pună o uşă la clasă şi să ne lase să învăţăm cu copiii români.“

Cerc vicios

Costel Bercuş subliniază că nu s-a făcut decât un studiu privind frecvenţa cazurilor de segregare la nivel naţional.

Studiul cercetătorului Mihai Surdu de la Institutul pentru Calitatea Vieţii arată că în 80% din şcolile din mediul rural vizitate şi documentate ar exista segregare de facto.

Calitatea educaţiei într-o şcoală segregată este inferioară celei dintr-o şcoală mixtă.

Costel Bercuş povesteşte că o învăţătoare a încercat să explice cum ajung copiii romi să fie ţinuţi în clase ‘cu nevoi speciale’, după cum le numea ea.

“Delimitarea claselor se făcea pe baza unui test. Copiii erau puşi să deseneze o casă. Cine nu o desena ‘ca la carte’ era considerat un copil cu nevoi speciale. Dar nici eu personal nu sunt un bun desenator. Asta îl determină pe profesor să creadă că eu sunt mult mai slab din punct de vedere intelectual decât alţi copii?”

Testul era ilegal şi neautorizat, subliniază Costel Bercuş, iar evaluarea nu era făcută de persoane calificate.

Potrivit lui Costel Bercuş, aceeaşi învăţătoare a explicat şi că e nevoie de clase de romi astfel încât ea să îşi poată păstra slujba, fiindcă, de fapt, era educatoare şi nu avea pregătirea necesară pentru a preda la nivel de învăţământ primar.

Costel Bercuş atrage atenţia că s-a creat un cerc vicios.

“Lumea spune: romii sunt analfabeţi, nu merg la şcoală. Dar când merg la şcoală sunt ţinuţi în clase diferite şi primesc o educaţie neadecvată.”

El avertizează că fenomenul este extrem de periculos şi îi poate încuraja pe unii tinerii romi să renunţe la şcoală şi, finalmente, să ajungă în conflict cu legea.