Turcia speră să adere la UE în 2012

De ce doreşte Turcia să devină membru al UE?

Turcia este o ţară săracă, cu un nivel de trai mult scăzut faţă de cel din ţările Uniunii Europene.

Ca membru al UE, Turcia va beneficia de avantajul comerţului între statele Uniunii şi restul lumii. În plus, ar primi şi finanţare de la bugetul central al Uniunii Europene.

Economia Turciei a devenit deja mai stabilă graţie reformelor cerute de Fondul Monetar Internaţional şi Uniunea Europeană.

Creşterea economică e estimată la 7.9% în 2004 iar inflaţia a fost mult redusă.

Potrivit sondajelor de opinie, aproximativ 70% din turci sunt în favoarea aderării ţării la UE.

De când încearcă?

Turcia a făcut primii paşi către Europa în 1963, când a semnat un acord de asociere care prevedea o eventuală aderare a ţării la UE.

Lucrurile au evoluat foarte încet până în 1999, când Turcia a fost oficial recunoscută drept stat-candidat la Uniunea Europeană.

În 2002, a fost ales prim-ministru Recep Erdogan, un politician care a venit la putere cu ambiţia de a aduce ţara în sânul UE- drept pentru care a trecut la grăbirea reformelor politice.

Recep Erdogan a declarat că Turcia ar putea deveni membră UE până în 2012.

Se crede însă că negocierile vor dura aproximativ 15 ani.

Care sunt criteriile de admitere?

Ca să adere la UE, o ţară trebuie să îndeplinească trei criterii principale:

Premierul Recep Erdogan a grăbit procesul de reformă

• Politic – să fie o democraţie, cu instituţii stabile în care domneşte legea. Trebuie să respecte drepturile omului şi ale minorităţilor

• Economic – să fie o economie de piaţă funcţională, capabilă să facă faţă pieţei unice europene

• Legal – să se conformeze obligaţiilor impuse de Uniunea Europeană, inclusiv privind adoptarea legislaţiei comunitare.

Cum îşi susţine candidatura?

Anul acesta, televiziunea de stat turcă a ridicat interdicţia privind emisiunile în limba kurdă, a minorităţilor.

Legea privind incriminarea adulterului a stârnit dezbateri aprinse în Parlamentul Turciei

Au fost, de asemenea, eliberaţi patru activişti de frunte kurzi.

Organizaţiile pentru apărarea drepturilor omului au lăudat aceste măsuri luate de guvernul de la Ankara.

În ultimele 18 luni, guvernul a adoptat nouă pachete de reforme, interzicând pedeapsa cu moartea, tortura şi reducând influenţa armatei.

Dar reforma Codului Penal a stârnit rumoare în Europa, dat fiind că Parlamentul încerca să incrimineze adulterul.

Uniunea Europeană a avertizat Turcia cu privire la această prevedere iar premierul Erdogan a precizat că clauza nu va mai fi inclusă în Codul Penal.

Cine susţine Turcia şi de ce?

Susţinătorii candidaturii Turciei sunt de părere că aderarea acestei ţări ar aduce UE creştere economică rapidă, forţă de muncă proaspătă şi o armată imensă.

Comisarul Verheugen pune accent pe avantajul poziţiei strategice a Turciei

Turcia democratică e văzută ca un zid de apărare împotriva fundamentalismului islamic.

Marea Britanie este unul din principalii susţinători iar Statele Unite au cerut şi ele UE să primească Turcia- un membru important al NATO.

Comisarul european pentru extindere, Guenter Verheugen, a declarat că Turcia are o poziţie strategică în Europa şi Orientul Apropiat, care ar fi un avantaj.

Preşedintele Franţei, Jacques Chirac şi cancelarul Germaniei, Gerhard Schroeder susţin, de asemenea, Turcia, în pofida opoziţiei din ambele ţări.

Cine se opune şi de ce?

Cea mai mare opoziţie faţă de aderarea Turciei vine din Austria, Germania, Franţa şi Spania.

Cancelarul Germaniei, Gerhard Schroeder, susţine Turcia, în pofida opoziţiei din ţară

Sunt voci care se opun ideii ca Europa să includă şi o naţiune musulmană, cu atât mai mult cu cât cea mai mare parte a teritoriului turcesc e în Asia.

În plus, spun cei care se opun, populaţia musulmană a UE va creşte de la 3% la 20% peste noapte.

Ei mai critică şi eventualitatea lărgirii graniţelor UE până la frontierele Irakului, Iranului şi Siriei, care ar putea aduce instabilitate.

O mare problemă ar mai fi mărimea Turciei şi sărăcia ţării care, spun criticii, vor determina formarea unui val de emigranţi în întreaga Europă.