 | | | | | | | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
Tăriceanu contra Băsescu - cine are dreptate? | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Premierul Călin Popescu Tăriceanu i-a cerut ministrului de externe, Mihai Răzvan Ungureanu, să-şi dea demisia, ca urmare a faptului că nu l-a informat despre arestarea în Irak a doi muncitori români. Mihai Răzvan Ungureanu a acceptat responsabilitatea şi a anunţat că îşi va înainta în scris demisia. Cei doi, care erau subcontractori la o bază militară americană, fuseseră arestaţi pe 31 octombrie 2006, fiind acuzaţi că au fotografiat fără permisiune şi au fost eliberaţi pe 2 februarie. Premierul a declarat că a aflat din presă, pe 31 ianuarie de reţinerea celor doi, spre deosebire de Preşedintele Traian Băsescu, care fusese informat de MAE încă din data de 13 noiembrie. Cine are dreptate în această afacere? Ce atitudine ar trebui să adopte Traian Băsescu în privinţa solicitării de demisie a lui Mihai Răzvan Ungureanu pe care trebuie să o confirme prin decret? Care vor fi efectele demisiei lui Mihai Răzvan Ungureanu? După părerea mea, preşedintele a greşit aici, făcându-l pe Tăriceanu mincinos şi astfel forţându-l să-i ceară demisia lui Răzvan Ungureanu. Consider că nu e treaba nici a preşedintelui şi nici a premierului să se ocupe de doi cetăţeni care au încălcat o regulă elementară din prostie "ca să se laude copiilor că au fost într-o bază militară". Nici în unităţile militare de la noi înainte de 1989 nu era voie să fotografiezi...aveau semn.....cei doi nu au făcut armata? Era treaba numai şi numai a Ministerului de Externe să solicite eliberarea lor, iar in extremis să-l roage pe preşedinte "să puna o pilă" la Administraţia americană, dacă şi numai dacă demersurile ministerului se dovedeau în zader, iar cei doi clar nu erau spioni...Păcat, am pierdut un ministru de Externe bun...Ar trebui ca Băsescu să se corecteze şi să nu confirme demisia.. dar nu se va întâmpla aşa. Alte efecte ale demisiei nu văd... Evident, ministrul Ungureanu. Mă miră grija suspectă a lui Călin Popescu pentru cei doi români din Irak, în timp ce puţin îi pasă de soarta milioanelor de români ce trăiesc în sărăcie în ţară. Este normal ca un om serios să părăsească un guvern condus după ureche de un prim ministru gen Tăriceanu. Preşedintele Băsescu ar trebui să confirme demisia ministrului Ungureanu, care este prea bun pentru guvernul Tăriceanu. Efectul demisiei lui Mihai Răzvan Ungureanu va fi nul într-o ţară în care în ultimii 60 de ani au fost distruse elitele şi s-a creat omul nou (vezi Tăriceanu, Voiculescu, Iliescu, Geoană sau C.V.Tudor). Poate în vestul Europei să reacţioneze cineva la un semn de demnitate politică. M.R.Ungureanu a fost tras pe o linie moartă, la Institutul de Studii Liberale pe unde nu a trecut nimeni din actuala conducere a PNL. În doi ani PNL-iştii din judeţe au furat cât au putut prin intermediul supuşilor PSD-işti, care aveau experienţă. Apoi cei mai isteţi s-au refugiat la Stolojan, ca să nu existe un partid neinfestat. Postarea d-lui Ioniţă din Marea Britanie îmi readuce în minte o viziune, vis a vis de realităţile româneşti, care mă preocupă de mult timp. Aceea a realităţilor paralele şi capacitatea de disimulare a autorilor acestor realităţi, care, împreună, transformă spaţiul public într-o uriaşă sală a oglinzilor în care până şi iniţiatorii trucurilor se rătăcesc. O fragmentare aberantă a spaţiului public. Pe astfel de premise nu se poate construi nimic! Este nevoie imperioasă de un element integrator! Cred că totul ar trebui să înceapă cu o definire riguroasă şi unanim acceptată a termenilor, într-o discuţie care să antreneze întreaga suflare! Mie, ca un liberal convins ce mă aflu, îmi pare nespus de rău pentru tot ce se întâmplă pe scena politică românească. MR Ungureanu era unul dintre cei mai capabili miniştri, iar Tăriceanu se comportă ca un copil mic. Guvernul nu este o jucărie, domnule Tăriceanu! Nu cred că dl prim-ministru Tăriceanu să aibă dreptate:1. A decis la ferbinţeală ce aseamană cu o răzbunare. 2.Dacă la fiecare arestare a românilor de peste hotare ar demisiona miniştrii de externe, apoi degrabă vine şi rândul meu la ministru de externe. 3.Dacă primului ministru îi va fi raportat despre fiecare arest în străinătate, credeţi-mă că nu s-ar vedea din rapoarte. PNL va plăti scump la următoarele alegeri preţul renunţării cu atât de multă uşurinţă la domnul Răzvan Ungureanu, care NU îşi merită soarta. Faţă de câte lucruri bune a făcut domnul Ungureanu pentru politica externă a României, această greşeală este minoră, cu atât mai mult cu cât cei doi români au fost deja eliberaţi de autorităţile americane, chiar şi FĂRĂ a fi fost informat domnul Tăriceanu ... Nu cred că se va întâmpla, dar dacă se va întâmpla, înseamnă că acest premier are nevoie de o consultaţie medicală la psihiatrie, de cercetare a comportării sale în guvern. După cum se vede, gândeşte la fel cum gândea Ceauşescu .Eu aş propune mai bine să îşi dea el demisia, că şi aşa nu se întelege cu preşedintele şi poate cu nici unul din partidul său. Cu alte cuvinte, nu este politică pentu el. Ar face bine să se ia de mână cu Vadim, Iliescu, Bombonel, Geoană şi toţi comuniştii să se lase de politică. Păcat mare PNL. Pierdeţi un om mare.Ungureanu e un om de viitor pentru România. Nu ştiţi ce pierdeţi. Doar dacă nu vă pasă de această ţară care se numeşte România. Am adus în discuţia cu o fostă colegă aflată la Londra la Doctorat, subiectul demisiei ministrului de externe al României şi îmi exprimam dezamăgirea faţă de politica guvernului Tăriceanu. Colega, participase însă cu o lună sau două la o întâlnire organizată de Centrul Cultural Roman la Londra, cu Domnul Ministru Răzvan Ungureanu, întâlnire în care, pe un ton colocvial le-a spus celor câţiva participanţi că intenţionează să renunţe la portofoliul ministerial pentru un post de parlamentar european. Citiţi vă rog acest fragment în contextul în care se vorbeşte de un gest de onoare al ministrului, de o atitudine prea dura a primului ministru, etc. Sper ca demisia dlui Mihai Răzvan Ungureanu să nu fie acceptată. Nu cred că vom mai avea prea curând o asemenea capacitate ministru. Referitor la a treia întrebare: pentru foarte mulţi va fi un moment de bucurie şi vom asista la o luptă acerbă de ocupare a postului. Cred că unii îşi freacă mâine de pe acum şi care mai de care au "vise" ca să nu mai zic de care... Ministrul are dreptate. Sunt 3 milioane de români plecaţi din ţară. 1 din 10 are probleme, şi din aceştia, 1 din 10 necesită asistenţă MAE. Tăriceanu vrea 30000 de dosare pe masa lui de prim-ministru, să le analizeze? Nu are destul de lucru? Traian Băsescu ar trebui să refuze demisia ministrului, căci sunt sigur că în fişa postului de ministru de externe nu se prevede informarea automată a prim-ministrului despre cazurile de români din afară cu probleme ce solicită asistenţă MAE. Efectele demisiei lui Ungureanu vor fi negative pentru Alianţa DA şi pozitive pentru Alianţa NU, ca să denumesc mai pe scurt opoziţia.
M.R.Ungureanu a procedat corect. A greşit grav şi trebuia să-şi depună demisia. Greşeala lui Ungureanu n-ar fi fost o atât de mare, dacă n-ar fi exagerările lui Băsescu. Prin recunoaşterea neinformării premierului, Ungureanu dovedeşte că Băsescu şi-a pierdut controlul, aducând acuzaţii mincinoase şi lipsite de temei. Ungureanu, este clar că nu ştie ce înseamnă diplomaţia şi faptul că şi-a pierdut funcţia nu este nici o pierdere şi trebuia demis demult. Probabil că PNL va arăta mai curat dacă va pleca la PLD. Poziţia recentă a lui Tăriceanu faţă de Băsescu este lăudabilă într-o ţară normală. Întrebarea este cine o să fie următorul perdant în această luptă fratricidă. Dacă lui Ungureanu nu i se oferă ceva în schimb foarte rapid, în câteva zile va fi înrolat în PLD. Să ne gândim fiecare cum ne-am simţi dacă un subordonat de-al nostru ar proceda ca Ungureanu. Vor mai fi situaţii de acest fel dacă Băsescu se mai amesteca în treburile guvernului. Şi o va face. Mi se pare mie sau d-l Preşedinte invocă un "viciu de procedură" în cazul MAE. Ieri la Parchet, azi la MAE. Unde or mai fi astfel de "vicii"? Domnii politicieni se duelează în subtilităţi constituţionale! Nu cumva este acesta un "viciu" de abordare a problematicii politicii româneşti? Câtă cazuistică pentru doi indivizi, probabil bine remuneraţi de americani şi o totală ignoranţă faţă de raţiunile pentru care milioane de români şi-au luat lumea-n cap! Nici nu ştii ce să blamezi mai întâi! Prostia, făţărnicia sau nesimţirea mai marilor politicii noastre?
Păcat că "gâlceava" dintre Preşedinte şi Prim-Ministrul României se încheie cu demisia Ministrului de externe! Totodată, îl consider pe Dl Ungureanu un om de onoare, de vreme ce nu a stat la îndoială şi şi-a depus imediat demisia. Asta arată, cât de diferit este de ceilalţi miniştri din Guvernul României. Un om discret şi rafinat, situat departe de scandalul fără sfârşit din lumea politică românească. Îmi pare rău că a trebuit să demisioneze, dar mă bucur că există şi astfel de oameni! Bineînţeles că Ungureanu (Băsescu) are toată dreptatea de partea lui şi că Tăriceanu face încă o mare greşeală eliminanând încă o valoare din guvern şi din PNL. De PNL nu-mi pare rău, că va muri curând şi oficial (neoficial e deja mort); aştept ca guvernul să fie preluat de Theodor Stolojan ca să aiba valori între ai săi membri. Bicefalismul constituţional a făcut ca cel care are mai mult timp liber să se impună în simpatia publicului elector. Ministrul de externe este vădit depăşit de fantezia diletantă a Cotrocenilor. Paradoxul situaţiei constă în faptul că "mazilirea " excelentului tehnician s-a facut la cererea (sugestia) preşedintelui prin mâna premierului. Cei doi au fost într-un anume fel de acord. Bâlbâiala preşedintelui este dovada că de fapt nimeni nu l-a informat nici pe el, iar recunoaşterea domnului Ungureanu este un gest corect, dar va căpăta semnificaţie doar dacă nu părăseşte PNL.
Un ministru de externe ar trebui să fie diplomat din toate punctele de vedere, dar, cu regret, domnul Ungureanu nu a demonstrat nimic. Ce a făcut concret el pentru românii de afară? Când au luat voturile lor, nu au întrebat dacă sunt infractori sau nu cei 7000 de români, iar acum îi lasă de izbelişte. Bun sau rău, trebuie să-l apăraţi că de aia vă plătim, domnule Ministru de Externe. Demisiile de onoare, trebuie să revină în cotidianul politic românesc. Nimeni dintre cei care-şi dau cu presupusul nu este interesat de răspunsul d-lui ministru Ungureanu. Nimeni nu ia în consideraţie măcar răspunsul oficial al MAE prin purtătorul lui de cuvânt. Există proceduri standard ce se aplică în situaţii de genul acesta în orice instituţie similară din ţările civilizate. Scuzaţi-mă, dar nu e o situaţie în care să se aplice regula bunului simţ: Primul ministru trebuie în mod automat anunţat în cazuri de acest gen. D-nul Tăriceanu a afirmat că a aflat din presă de acest caz. Cred că PNL nu ar trebui să aibă de suferit. Băsescu nu trebuie să se amestece în problemele PNL.
Se vede de la o poştă că Tăriceanu nu spune adevărul când afirmă că e îngrijorat de soarta românilor de peste hotare, şi în plus nu-i în sarcina lui, nici nu are timpul fizic să se ocupe. Dar dacă demite un intelectual de valoare, competent şi, pe cine pune în loc? Pe Atanasiu? Pe Norica Nicolai? Pe Ludovic Orban? Modul neelegant de a anunţa demisia încă nedată şi aplicarea unor unităţi diferite de măsură în acest caz (vezi cazul ministrului Şereş, care NU a fost demis din cauză că a oferit informaţii false despre stocuri, ci din alte motive), dovedesc, încă o data, că Tăriceanu a luat o decizie în principal pe motive de antipatie personală. Este dreptul lui să ceara demisia unui ministru cu care nu colaborează bine, dar are şi obligaţia să se gândească la eficienţa ministerelor şi la consecinţe, obligaţie de care nu s-a achitat. Vad în ultima vreme că d-l Tăriceanu se pricepe la toate. Acum îmi pun întrebarea, oare mai avem nevoie de miniştri?
Premierul Tăriceanu îşi continuă neabătut politică să distructivă, urmărind orice, numai binele României nu. În acest context se încadrează şi acţiunea de demitere a unui ministru extrem de capabil şi valoros, respectiv M.R.Ungureanu. Cred că informarea preşedintelui şi premierului se face în acelaşi timp. Nu înţeleg cum informaţia a ajuns la preşedinte şi la premier nu. Problema e cusută cu aţă albă. Cineva a încurcat iţele. Există un interes politic pe care nu-l înţeleg. Dacă tot v-aţi înhămat la jug pentru a face ceva în ţara aceasta, ce mai aveţi de împărţit domnilor? Şeful are întotdeauna răbdare. Şi alţi subalterni din guvern ar trebui demişi şi apoi ar trebui să se meargă şi mai jos prin ministere şi prefecturi. Este prea mult haos în administraţie.
Într-un cadru civilizat Băsescu îl putea anunţa pe Tăriceanu de îndată ce a aflat despre incident. Vezi că ministrul tău de externe în loc să te anunţe pe tine care eşti şeful lui direct, m-a anunţat pe mine. Era simplu să repari stângăcia unui ministru de externe. Ca între colegi. Dar se pare că Băsescu nu este un bun coleg pentru că el tot timpul trebuie să sape. Ce este mai trist este că Băsescu se comportă ca şi cum ar fi în opoziţie. Este mai periculos decât Geoană din acest punct de vedere. Dacă într-adevăr muncitorii români au fost arestaţi sub acuzaţia de spionaj, mi se pare că situaţia ar deveni automat de competenţa preşedintelui, comunităţii de informaţii şi a MAE, iar primul ministru nu ar trebui implicat. Îmi pare rău să-l văd pe domnul Ungureanu plecat de la guvern. Constituţia României a avut probleme încă de când a fost ea aprobată. Românii nu ştiu prea bine legea fundamentală a unui stat democratic. Aş putea merge mai departe cu această afirmaţie spunând că nici preşedintele actual nu ştie să pună în aplicare aceasta lege. În orice caz se vede foarte clar că legea fundamentală a statului român a fost făcută să i se potrivească ca o mânuşă lui Iliescu. Când Iliescu nu mai e, Constituţia nu mai poate fi aplicată. Este o meteahnă a românilor să facă legi fundamentale dupa cine e la putere.
Este evident că dl. Ungureanu este împins afară pentru apropierea de Băsescu. Sunt evidente greşeli ale ministerului de externe (şi implicit ale ministrului de externe) dar impactul acestor greşeli este mult mai mic decât ceea ce face Norica Nicolai regulat, fără să fie sancţionată. Altfel, ar fi un act de normalitate şi doar faptul că este o excepţie ridică semne de întrebare. Pentru dl. Ungureanu este momentul perfect să părăsească PNL care se scufundă, sa înveţe din greşeli şi să se distanţeze de incompetenţă şi impertinenţă. Cred că suntem în situaţie unică, preşedintele fiind în mod declarat duşman al guvernului pe care îl sabotează în tot felul, inclusiv prin aservirea unor miniştri manipulaţi de servicii. A procedat bine premierul, iar preşedintele trebuie suspendat şi apoi demis, cu tot riscul.
Gafele se plătesc. Primul Ministru trebuie în primul rând să se gândească la ce-i mai bine pentru ţară, nu să se lase influenţat de primul impuls. Păcat, căci Ungureanu este un Ministru de Externe de talie internaţională. În general am o părere foarte bună despre d-nul Ungureanu. Din păcate de această dată a greşit extrem de grav. Cred că întru-cât este un apropiat al preşedintelui, iar mai nou este un război între instituţiile statului (preşedinţie prim ministru)a omis oarecum intenţionat şi informarea primului ministru. Din păcate acest război preşedinte-premier începe să afecteze şi cetăţeanul de rând şi asta nu este ok. Oricum sunt de părere ca MAE trebuia să informeze şi cancelaria Primului Ministru. O demisie nu ar fi oportună deoarece Răzvan Ungureanu este unul din puţinii miniştri capabili ai actualului guvern. Dacă într-adevăr aşa stau lucrurile şi premierul nu a fost informat, atunci dl. Ungureanu a greşit. Totuşi, consider că nu ar trebui să-şi dea demisia, căci este un excelent diplomat. Acum e momentul când Mihai Răzvan Ungureanu poate decide care va fi viitorul său. Intră în jocul politic sau se va întoarce printre cărţi şi manuscrise? Este un tânăr care promite însă e departe de politica de "tip dâmboviţeană" care se practică la Bucureşti. Răzvan are un singur defect. S-a nascut prea repede pentru vremurile astea. Cu siguranţă că dacă nu se va lepăda de eleganţa şi bunele maniere care îl caracterizează va fi înghiţit de marea masă a politicienilor mărunţi. Probabil că Ungureanu nu merită să fie tras pe linie moartă. Comunicatul MAE este un motiv în plus ca să afirm că MAE a procedat (aproape) corect, iar singurul lucru imputabil ar fi neinformarea premierului, deşi, repet, premierul tot nu putea face nimic. Deci cel mult scăpăi la capitolul transparenţă...Aşa că Tăriceanu să nu mai facă din ţânţar armăsar ! Această întâmplare ne demonstrează că autorităţile române şi mai ales tânărul Ungureanu nu s-au rupt încă de racilele trecutului când statul comunist nu era interesat de soarta cetăţenilor săi aflaţi în afara graniţelor României. În toate statele civilizate şi dezvoltate, MAE prezintă nu numai în mass media ci şi pe sit-urile lor semnale de avertizare privind pericolele din diverse alte state şi în plus prezintă şi particularităţile din fiecare stat în care ar putea călători cetăţenii lor. Aţi văzut aşa ceva şi la noi? Nu. Tăriceanu s-a pripit cerând demisia unui ministru care nu era nici măcar în ţară. MAE, ca orice alt minister sau instituţie este guvernat de regulamente, proceduri şi sarcini de serviciu. A verificat cineva dacă D-l M.R.Ungureanu a intervenit direct în această chestiune? Este infernal să-ţi desfăşori activitatea atunci când şefii care te coordoneaza sunt în duşmănie. D-l Ungureanu merită o soartă mai buna. Una mai europeană, pe măsura capacităţilor sale. Este nedrept ca minisrul Ungureanu să plătească pentru iresponsabilitatea de care au dat dovadă cei doi. Bazele militare au reguli stricte, care trebuie respectate. Cei doi români s-au crezut într-un SRL de familie, iar acum au pus pe jar întreaga scenă politică românească. Cred că premierul s-a grabit cerându-i demisia ministrului de externe, mai ales că acesta are o bună vizibilitate în exterior. Păcat! Mihai Răzvan Ungureanu este un ministru capabil şi îşi face foarte bine datoria. Cred că ar trebui schimbat primul ministru. Indiferent de faptul că domnul Ungureanu a făcut o gafă intenţionată, din neglijenţă sau este mazilit politic de către "vulturii" PNL, care nu pot digera deloc orice formă de originalitate şi independenţă a opiniei care i-ar pune eventual în umbră, este important ca românii să înţeleagă "pagubele colaterale" însemnate pe care le provoacă României o eventuala plecare a domnului Ungureanu. Ar trebui ca domnul Băsescu să cântărească şi să argumenteze public avantajele de a-l menţine pe domnul Ungureanu în funcţia de ministru de externe. Ministrul de externe este un ministru capabil şi mă îndoiesc foarte mult de demiterea sa deoarece externele au multiple situaţii delicate, iar cei doi români cred că s-au dus să muncească, nu să facă fotografii în unităţi militare americane unde situaţia este una de război. Cred în această situaţie că se fac de vină aceşti doi muncitori români, pentru faptele lor nesăbuite şi neserioase. Nu sunt de acord cu demisia acestui tânăr şi capabil ministru.
Personal cred că dl. ministru Ungureanu a facut o "gafă" intenţionată, provocând pe dl. Prim Ministru să-i ceară demisia. Oricum nu prea era simpatizat în interiorul PNL. Urmatoarea mişcare a d-lui Ungureanu va fi, cred, demisia din PNL. Eu nu cred în Tăriceanu! El este exponentul unui grup dur din PNL (Norica Nicolai, L.Orban, C. Antonescu, etc.), grup care impune, s-a vazut în destule cazuri, eliminarea a "tot ce mişcă în formaţie", respectiv, a acelora care au altă părere în PNL. Ungureanu a fost persoana nedorită, încă de la dezacordul său cu Tăriceanu în problema trupelor din Irak! Păcat de Ungureanu, păcat de ceea ce reprezintă în diplomaţia română. Sunt sigur, în cariera lui nu acesta va fi punctul final. Băsescu ar putea să-l cheme consilier, diminuând efectul în străinătate al demiterii. Şi ca om, şi ca specialist, şi ca imagine, această demitere e un act de loc onorant pentru ţară.
Dacă dl.ministru Ungureanu avea datoria să-şi anunţe superiorul în problema reţinerii celor doi muncitori români de către americani, atunci avem de a face cu un caz de insubordonare. Astfel de lucruri nu se aduc la cunoştinţa preşedintelui şi se ascund primului ministru. Dl.Traian Băsescu poate crea o noua criză refuzând să semneze decretul de demitere a d-lui Ungureanu, dar ar fi interesant de aflat dacă în calitatea sa de fost căpitan poate încuraja deschis un caz de insubordonare recunoscută chiar de cel care a comis-o. Demisia d-lui ungureanu va avea ca efect imediat asupra întăririi coeziunii şi disciplinei în aparatul executiv. Imaginea negativă pe care Tăriceanu o pregăteşte României - prin intenţia de a forţa demisia ministrului de externe M.R.Ungureanu - se va întoarce, ca un bumerang, asupra sa şi, din păcate, asupra PNL. De necrezut cum poate reacţiona atât de infantil şi de infatuat acest prim-ministru, care mimează inabil interesul fata de cetăţenii români aflaţi în "dificultate" peste graniţă (sunt peste şapte mii de asemenea cazuri!). Încă un moment de tensiune intreţinut ca să amplifice focul vrajbei dintre palate. Cui foloseşte? Primul ministru trebuie sa ştie ce se întâmplă în curtea lui. Daca ministrul de externe a greşit trbuie sa plătească, indiferent de culoarea politică. Demisia este rezultatul firesc al unei greşeli şi Preşedintele nu are a se opune. Există însă un aspect mult mai important. Cei doi au fost acuzaţi de spionaj, fapt care, teoretic, putea să creeze o problemă României în raport cu SUA. Comunitatea de informaţii, special construită pentru informarea vârfurilor ţării nu a funcţionat. De ce?
Domnul ministru Ungureanu a greşit din toate punctele de vedere: a tratat o situaţie potenţial explozivă din punct de vedere mediatic cu superficialitate, a informat pe preşedintele Băsescu, dar nu a informat premierul despre aceasta. Dar, în acelaşi timp, a avut o activitate foarte benefică României pe plan extern. Cred că acceptând să-şi dea demisia, ministrul Ungureanu se arată ca singurul politician normal din guvernul României: are multe realizări, dar a făcut o greşeala de abordare a relaţiilor instituţionale din guvern şi pleacă. Nu acelaşi lucru putem spune despre Premierul Tariceanu care a călcat în picioare cele mai elementare reguli de separare democratică a puterilor în stat şi care rămâne cu neruşinare lipit de scaun. Nu ştiu cine are dreptate dar ştiu că am fost foarte deranjat de afirmaţia ministrului Ungureanu că arestarea DE CĂTRE UN ALIAT (SUA) sub acuzaţii de spionaj a doi cetăţeni români este un lucru minor şi excesiv mediatizat. Mai ales când perioada de detenţie a celor doi în custodia armatei americane a fost atât de lungă. Mă bucura faptul că, dincolo de jocurile care se fac în culisele politicii, un MINISTRU român este forţat să demisioneze pentru că nu a protejat un ELECTRICIAN şi un TÂMPLAR. Cred că democraţia începe în sfârşit să funcţioneze în România.
Regret ca singurul om capabil, destept cu mari sperante de viitor pentru aceasta tara nenorocita care se numeste Romania, i se impune demisia. Domnului Tariceanu nu-i este rusine. El de cind trebuiea sa-si dea demisia.?Nu fac politica, dar in regimul trecut cind un subaltern era mai capabil decit seful, cauta sa scape de el sa nu-i ea locul. Credeam ca sa schimbat ceva in tara asta. Dar nu mai apuc eu sa vada asta. Este vorba de Dl.Ungureanu, ministru de externe. Fiecare post are o fişă a postului: sarcini, obligaţiuni ale postului respectiv. Poate arăta Tăriceanu că în fişa postului de la externe este o astfel de obligaţie şi nu şi-a îndeplinit-o. În caz contrar se comite un abuz datorat luptei politice. Nu cred că arestarea a doi salariaţi români este un motiv de demitere a ministrului de externe, chiar dacă evenimentul s-a petrecut în Irak. Sunt peste două milioane de români în străinătate, unii în Irak, alţii în Afganistan, Kosovo, Nigeria, Israel, Congo şi alte zone de conflict. Nu cred că prim ministrul trebuie să fie personal informat de fiecare situaţie. Este la curent Guvernul României de câţi cetăţeni români au fost arestaţi, persecutaţi, alungaţi în Europa de Vest cu sau fără motiv şi fără să le fi citit drepturile? Dl Prim Ministru a vrut să găsească un ţap ispăşitor şi să dea un exemplu.
Mă îndoiesc foarte serios că Ministrul de Externe “trebuia” să-l anunţe pe Primul Ministru imediat. La ce avem un Ministru de Externe dacă Primul Ministru trebuie să supravegheze soarta oricărui cetăţean român în străinătate? Mi se pare de aceea mult mai logic să îl bănuiesc pe domnul Tăriceanu de răzbunare (a marcat încă un punct în războiul cu Preşedinţia). În acest context, cred că domnul ministru Ungureanu ar trebui mai degrabă lăudat că a încercat mai întâi să îşi facă datoria pe cont propriu. Pe de altă parte sunt sigur că la o analiză mai atentă a ieşi la iveală numărul mare de funcţionari de modă veche (ceauşistă) care continuă să lucreze in cadrul MAE, funcţionari care cred că au jucat un rol principal în această gafă. Este regretabil că pe zi ce trece apar noi indicii ce confirmă faptul că România se transformă (sau poate continua să fie) într-un regim autoritar, în care toţi funcţionarii se închină şi îl informeaza exclusiv pe Preşedinte... Îmi afirm susţinerea pentru Premierul Tăriceanu şi pentru lupta lui împotriva "băsescizării" României. Ministrul Ungureanu este demis din cauza Irakului. Dar nu pentru cei doi muncitori imprudenţi, ci fiindcă s-a opus în urmă cu câteva luni iniţiativei aberante a PNL de a retrage trupele, în afara oricăror consultări cu aliaţii militari ai României. Cred că prim minstrul îl aştepta de mult la cotitură pe Mihai Ungureanu şi a profitat de prima greşeală a acestuia pentru a-i cere demisia. Nu cred că merită o sancţiune atât de dură domnul Ungureanu şi cred că Preşedintele Băsescu NU ar trebui să-i confirme demisia prin decret. România va pierde cel mai bun ministru de externe din ultimii 17 ani.
Excelentul diplomat şi foarte inteligentul ministru de externe nu putea comite o asemenea eroare de procedură decât fiind constrâns. Situaţia are precedent în chestiunea retragerii trupelor române din Irak. Sugestia preşedintelui că premierul minte, căci altfel ar fi demis pe ministrul de externe, este de fapt o autoinculpare. A devenit evident că dl.Ungureanu nu mai putea naviga în doua luntre. Nici Pleşu n-a rezistat. Poate Tăriceanu ar fi trebuit să reziste şi la acestă provocare de dragul salvarii carierei politice a unui foarte bun diplomat care acum ar fi îndreptăţit să părăsească PNL. Să uram succes în continuare domnului Mihai Răzvan Ungureanu. Problema celor doi români arestaţi este una minoră şi nu justifică cererea de demisie. Demisia este cerută după o o agendă ascunsă, în tradiţie mioritică. Demisia d-lui Ungureanu, pe motivul declarat de Prim Ministru, duce în derizoriu instituţia ministerială. Şi asta tot o apucatură mioritică. Nu e clar dacă premierul demite ministrul de externe pentru eroare sau pentru a-şi ascunde propriile minciuni. Nu clar nici că ministrul de externe demisionar spune adevărul când recunoaşte că nu a informat premierul la timp. E clar că premierul e disperat; să demiţi un ministru bun, care şi-a făcut bine treaba, precum Mihai Răzvan Ungureanu nu e decât sinucidere politică. Pentru mine e clar că actualul şi întâmplătorul prim ministru nu o să mai stea mult în funcţie; probabil doar săptămâni dacă nu chiar zile. Deşi am un respect imens pentru domnul Ungureanu, mai precis pentru pregătirea şi erudiţia domniei sale, nu pot să accept apropierea domniei sale de Preşedintele Băsescu nu mi se pare normal. De aici şi disfuncţiile de comunicare, şi tot de aici situaţia în care s-a ajuns. Aşadar, cu tot regretul, demisia domnului Ungureanu mi se pare binevenită. Şi arată şi faptul că acest ministru are onoarea pe care puţini politicieni români o au.
Domnul Ungureanu a acceptat imediat să-şi înainteze demisia, pentru că şi-a dat seama că a încălcat o regulă fundamentală a oricărei democraţii parlamentare: responsabilitatea colectivă şi solidaritatea guvernamentală. Aceasta este esenţa chestiunii, disputa Tăriceanu - Băsescu sau soarta celor doi muncitori din Irak sunt amănunte. Dacă nu ar fi intervenit mass-media românească, ar fi continuat tergiversarea lucrurilor. Dl.Ungureanu crede că ne poate păcăli confundând pădurea cu copacii. Pădurea însemnând cei 7000 de cetăţeni români arestaţi, iar cei doi "copaci" cei doi arestaţi în Irak, o zonă de conflict militar, ceea ce nu e acelaşi lucru. Învăţămintele: aceleaşi ca şi până acum: românule, nu avea iluzia că statul român se sinchiseşte de tine în afara graniţelor mai mult decât se sinchiseşte de tine în România. Vacarmul creat în jurul acestui caz mi se pare cu totul exagerat. Situaţia celor 2 muncitori era, desigur, neplăcută, dar situaţia României al cărei prestigiu este terfelit de mii de alţi români - infractori peste hotare este mult mai revoltătoare. Dar se vede că analiştii sau / şi "formatorii de opinie" au alte criterii si priorităţi decât bunul renume al ţării. Cea mai regretabilă este plecarea d-lui ministru M.R. Ungureanu.
Păcat că unul dintre cei mai tineri şi mai capabili politicieni a comis o asemenea gafă pentru care trebuie să plătească. Băsescu trebuie să confirme prin decret chiar daca nu-i convine. Oare ce gafe mai trebuie să facă actualii guvernanţi pentru a ne da seama de haosul total în care ne împing? Cu tot respectul pe care l-a dobândit prin activitatea sa, ministrul de externe a demonstrat că preţuieşte interesul de grup deasupra intereselor guvernului, înţelegând gaşca, dar nu şi spiritul de echipă. Păcat! Orice organizaţie sau firmă, (publică sau privată) ar fi luat o decizie identică cu a prim ministrului. A nu informa din timp prim ministrul de situaţia "specială" din Irak arată slăbiciunile pregătirii administraţiei de stat în general şi nu doar din cadrul MAE. Domnii miniştri trebuie să priceapă că a trecut de mult timpul când se făcea autocritica şi se luau angajamente în mod solemn în faţa conducătorului suprem. Contează pregatirea specifică, organizarea şi nu carnetul de partid. Sper să se schimbe modul de numire în funcţii de conducere punând în primul rând capacitatea profesională şi nu partidul de origine. În general, cine greşeşte, plateşte.
Acţiunile premierului Tăriceanu din ultimul timp nu par să fie foarte utile României. Răzvan Ungureanu este unul dintre puţinii guvernanţi care se bucură de respect şi speranţă din partea multor români, dar şi altor europeni cunoscători ai jocurilor politice şi intereselor de grupuri de la Bucureşti. Călin Tăriceanu ar putea să considere serios şi propria demisie sau demitere, de la acest punct mai departe. | LEGĂTURI  Premierul şi demisia ministrului de externe03 Februarie, 2007 | Ştiri PNL îi retrage sprijinul politic lui Ungureanu03 Februarie, 2007 | Ştiri | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
M.R.Ungureanu a procedat corect. A greşit grav şi trebuia să-şi depună demisia. Greşeala lui Ungureanu n-ar fi fost o atât de mare, dacă n-ar fi exagerările lui Băsescu. 
