Introducere:
Ce este un retrovirus? Inhibitorii de fuziune pot salva vieþi? Faceþi click pe titlurile de mai jos pentru a afla semnificaþia termenilor asociaþi virusului HIV.

Sindromul Imunodeficienþei Dobândite (SIDA)
Consecinþa cea mai radicalã a infectãrii cu virusul HIV, care apare atunci când sistemul imunitar este practic dezactivat.

Persoanele bolnave de SIDA suferã deseori de infecþii ale plãmânilor, creierului, ochilor ºi ale altor organe. Bolnavii de SIDA pot manifesta, de asemenea, pierderi masive în greutate, diaree ºi pot dezvolta diverse tipuri de cancer.

Anticorpii
Proteine produse de sistemul imunitar cu scopul neutralizãrii infecþiilor sau a celulelor maligne.

Antigenul
Orice substanþã strãinã, cum ar fi un virus, o bacterie sau o proteinã, care induce un rãspuns al sistemului imunitar prin producerea de anticorpi.

Medicamentele antiretrovirale
Substanþe care omoarã sau inhibã multiplicarea retrovirusurilor de tipul HIV.

Celula CD4
O celulã a sistemului imunitar care joacã un rol decisiv în organizarea atacului sistemului imunitar asupra invadatorilor externi. Infecþia cu HIV duce la distrugerea acestor celule, lãsând sistemul imunitar mult mai puþin apt de a lupta împotriva infecþiilor. Numãrul celulelor CD4 într-un adult sãnãtos, neinfectat cu HIV, este de obicei între 600 ºi 1200 pe mililitru cub de sânge. La bolnavii de SIDA, numãrul acestora este în general sub 200.

Terapia combinatã
Folosirea concomitentã a douã sau mai multe medicamente antiretrovirale pentru a obþine rezultate optime împotriva infecþiei cu HIV ºi/sau a SIDA. Combinarea medicamentelor s-a dovedit a fi mult mai eficientã în reducerea cantitãþii de HIV în sânge, decât folosirea individualã a fiecãrui medicament în parte. Un exemplu de terapie combinatorie este folosirea a douã medicamente de tipul analogilor de nucleozide plus fie un inhibitor de proteazã, fie un inhibitor ne-nucleozidic de reverstranscriptazã.

Inhibitorii de fuziune (inhibitorii intrãrii)
O clasã de medicamente care împiedicã virusul HIV sã penetreze celula gazdã. La ora actualã existã doar un singur medicament de acest tip, numit Fuzeon.

ADN
Moleculele de acid dezoxiribonucleic (ADN) reprezintã “cãrãmizile” din care este construitã viaþa. Ele transportã informaþia geneticã necesarã în crearea celulelor ºi în asigurarea unei funcþionãri normale a acestora.

Enzimele
Proteine care stimuleazã anumite reacþii chimice.

Terapia antiretroviralã foarte activã (HAART)
O combinaþie de trei sau patru tratamente diferite, doveditã a fi o modalitate eficientã în blocarea progresului virusului HIV, ºi care reduce cantitatea de virus pânã la nivelul la care este nedetectabilã în sângele pacientului.

Virusul Imunodeficienþei Umane de tip 1 (HIV-1)
Virusul despre care se crede cã este cauza celor mai multe îmbolnãviri de SIDA. Infecþia apare în momentul în care virusul îºi insereazã propriul material genetic într-o celulã gazdã, oprind-o sã îºi continue funcþiile naturale ºi transformând-o într-o fabricã de producþie a HIV.

Virusul Imunodeficienþei Umane de tip 2 (HIV-2)

Un virus strâns înrudit cu HIV-1, care prodeuce ºi el SIDA. A fost identificat prima oarã în Africa de Vest.

Sistemul imunitar
Mecanismul de apãrare al organismului, care cautã ºi distruge invadatorii externi.

Inhibitorii de integrazã
Medicamente aflate la ora actualã în stadiu de dezvoltare, care interfereazã cu enzima numitã “integrazã” a virusului HIV. Integraza joacã un rol important în procesul prin care virusul HIV îºi insereazã propriul material genetic în celula gazdã pentru a folosi mai apoi aceastã celulã în crearea de noi particule virale.

Sarcomul Kaposi
Este un tip de cancer asociat îndeaproape bolii SIDA. El apare de obicei sub formã de pete nedureroase roz sau vineþii pe suprafaþa pielii, sau în cavitatea bucalã. Sarcomul Kaposi poate, de asemenea, ataca ochii sau apãrea intern.

Non-progresorul pe termen lung
Un individ care este infectat cu HIV de cel puþin 7 - 12 ani ºi care are un numãr stabil de celule CD4, fãrã a fi fost supus terapiei antiretrovirale.

Macrofagul
O celulã mare a sistemului imunitar care devoreazã material infecþios ºi alþi invadatori externi, ºi care stimuleazã, de asemenea, alte celule ale sistemului imunitar. Macrofagele pot îngloba cantitaþi mari de virus HIV fãrã a muri, constituindu-se în rezervoare ale virusului.

Infecþia oportunistã

O infecþie care apare la persoanele cu sisteme imunitare slãbite ºi care este produsã de un organism care nu produce în mod normal boli la persoanele cu sisteme imunitare sãnãtoase.

Proteina
O moleculã mare compusã din unul sau mai multe lanþuri de molecule mai mici, numite amino-acizi. Proteinele sunt necesare pentru structura, funcþionarea ºi menþinerea celulelor organismului, a þesuturilor ºi a organelor. Exemple sunt hormonii, enzimele ºi anticorpii.

Inhibitorii de proteazã
O clasã de medicamente antiretrovirale, a cãror funcþie este sã interfereze cu acþiunea enzimei virusului HIV numitã “proteazã”. Proteaza acþioneazã pe post de “foarfece chimice”, tãind nou-createle lanþuri proteice în bucãþi mai mici. Aceste bucãþele sunt folosite mai apoi în crearea de noi particule virale HIV.

Rezistenþa
Experþii sunt îngrijoraþi de faptul cã virusul HIV devine imun la medicamente considerate anterior eficiente. Acest fenomen are loc datoritã capacitãþii virusului de a dezvolta foarte rapid mutaþii.

Retrovirusul
O formã rudimentarã de virus care îºi transportã informaþia geneticã sub formã de ARN (acid ribonucleic). Astfel, informaþia geneticã a virusului poate fi foarte uºor copiatã în ADN-ul cromozomilor celulei gazdã. HIV este un retrovirus – alþi membri ai familiei retrovirusurilor provoacã varii foprme de cancer.

Inhibitorii de revers-transcriptazã
Medicamente care interfereazã cu o enzimã numitã revers-transcriptazã, de care virusul HIV are nevoie pentru a-ºi copia genele în celula gazdã ºi a se reproduce. Acestea sunt cea mai veche clasã de medicamente antiretrovirale, ºi sunt fabricate în trei variante diferite, fiecare acþionând puþin diferit. Aceste medicamente sunt: inhibitori nucleozidici de revers-transcriptazã, inhibitori nucleotidici de revers-transcriptazã ºi inhibitori ne-nucleozidici de revers-transcriptazã.

ARN
O moleculã care are structura similarã cu a ADN-ului, care transmite informaþia geneticã de la ADN la alte pãrþi ale celulei ºi care controleazã anumite procese chimice din celulã.

Celula T
O globulã albã (limfocitã) care organizeazã reacþia sistemului imunitar la celulele infectate sau maligne. Celelele CD4, þinta virusului HIV, sunt un tip particular de celule T.

Transmiterea
Procesul prin care virusul este transmis de la un individ la altul. Virusul HIV este transmis prin fluidele organismului, mai ales prin sânge, spermã, secreþii vaginale ºi lapte mamar. Cele mai întâlnite forme de transmitere sunt prin act sexual neprotejat, prin folosirea în comun a acelor de seringã de utilizatorii de droguri injectabile ºi prin alãptare (virusul HIV este transmis de la mamã la bebeluº).

Încãrcatura viralã
Cantitatea de HIV în sânge, mãsuratã ca numãr al copiilor virusului pe mililitru de plasmã sanguinã.