Hip Hopul este un gen muzical care îşi are originile în anii '70 în cartierul New Yorkez Bronx, în epoca muzicii disco. Deşi în general este considerat sinonim cu muzica rap, termenul „hip-hop” se referă la o întreagă cultură, alcătuită din patru elemente: „deejaying”; rapping, care este cunoscut şi sub numele de MC-ing (cineva vorbeşte sau cântă pe ritmurile muzicii); graffiti-uri şi în final „B-boying” care include dansuri hip-hop, stilul vestimentar şi atitudinea virilă adoptată de interpreţii acestui gen muzical. Cum hip-hop-ul îşi are originile în comunitatea Afro-Americană din Bronx, care era la vremea respectivă un cartier extrem de sărac, originile acestei mişcări sunt învăluite în mituri şi enigme.

Interpreţii hip-hop se considerau un fel de „poeţi” sau „tălmaci” ai comunităţii. Acest nou stil muzical le oferea o metodă de exprimare non-violentă acestor tineri negri care trăiau în condiţii destul de grele. De atunci, muzica rap a devenit un fenomen de succes care a influenţat limba vorbită pe ambele maluri ale Atlanticului şi se află la originea unui stil de viaţă cu acelaşi nume.

Argoul modern se bazează pe cuvintele cântecelor hip-hop şi a fost adoptat rapid de tineri din jurul lumii, pe măsură ce muzica rap a devenit din ce în ce mai populară. În Marea Britanie, programe precum „Da Ali G Show”, „Bo Selecta” şi „The Catherine Tate Show” au participat la popularizarea acestui limbaj chiar şi atunci când l-au ironizat.

Veţi observa că deşi mulţi dintre termeni reflectă realităţile dificile ale vieţii din Bronx, (cuvinte precum bag-up, sau zooted), există şi termeni mai tandri sau mai pozitivi precum boo sau bodacious, precum şi unii termeni care se referă la modă, mulţi rapperi punând foarte mare accent pe ţinuta lor –g’d up sau bling bling.

Cert este că limbajul evoluat din cântecele hip hop a fost adoptat de tinerii de peste tot din lume care vor să fie „cool”.