Celulele organismelor pluricelulare, dar şi ale unelor fiinţe unicelulare au unele compartimente interne specifice.

Aceste compartimente, numite organele, îndeplinesc la nivelul fiecărei celule, diferite funcţii metabolice foarte clar stabilite.

Acum, cercetătorii elveţieni de la Universitatea din Basel au utilizat asemenea organele artificiale pentru a îmbunătăţi calitatea unor celule umane vii în mai multe culturi de celule.

Cercetătorii au creat organelele dintr-un polimer special, pe care l-au înconjurat apoi cu o substanţă care atrage celulele albe, care mai apoi le-au asimilat.

Organelele artificiale au dimensiuni infime, fiind de 400 de ori mai subţiri faţă de un fir de păr.

Cum testele au arătat că enzimele din ele pot fi controlate chimic astfel încât să secrete diferite substanţe la cerere, cercetătorii le-au asemuit unor camere de reacţie de foarte mici dimensiuni. Sau, mai pe scurt, nanoreactoare.

Dar - cum vor să utilizeze cercetătorii elveţieni aceste nanoreactoare?

Echipa din Basel ţinteşte la dezvoltarea unei metode de tratament revoluţionare, prin care celulele canceroase ar trebui să fie ţinute sub control de către substanţele generate de către organelele artificiale.

Acestea ar trebui să identifice şi să ţintească doar celulele canceroase, ceea ce ar însemna că restul ţesuturilor ar fi neafectate.

O altă posibilă utilizare a organelelor de plastic priveşte tratarea deficitului unor anumite enzime. Autorii studiului au dat ca exemplu tratarea persoanelor care au intoleranţă la lactoză, prin injectarea unor organele care au enzime ce pot digera lactoza.

Care este stadiul cercetărilor acestor nanoreactoare?

Până acum, studiile au fost făcute pe culturi de celule, iar pasul următor presupune testarea noii tehnologii pe animale.

Iar până la testele pe voluntari umani va mai trece mult timp.