|
"Deschiderea" practicată de Sarkozy dezbină stânga | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
S-a spus despre Nicolas Sarkozy înainte de alegerea sa ca preşedinte al Franţei că e sectar, partizan, chiar rasist şi extremist, dar acum, politica sa de "deschidere" către stânga pune Partidul Socialist într-o grea dilemă. Politica de "deschidere" a început prin numirea în guvern a mai multor politicieni asociaţi cu stânga, fie ca opinii, fie chiar membri ai Partidului Socialist. Cel mai proeminent exemplu este ministrul de externe, Bernard Kouchner, a cărui carieră politică a avut ca vârfuri participarea în calitate de ministru în mai multe guverne Socialiste ale anilor '80, '90 şi 2000. "Bernard Kouchner îşi îndeplineşte rolul în mod impecabil. Sunt mândru de imaginea Franţei pe care o proiectează", a declarat Nicolas Sarkozy într-un interviu acordat săptămânalului Journal du Dimanche (JDD). Alături de Bernard Kouchner mai fac parte din executivul lărgit Jean-Pierre Jouyet, Eric Besson, Jean-Marie Bockel şi Fadela Amara, foşti sau chiar actuali membri ai Partidului Socialist. Iar Nicolas Sarkozy supralicitează: recent, el l-a numit pe fostul ministru de externe Socialist Hubert Vedrine în fruntea unei comisii care evaluează impactul globalizării asupra Franţei. În sfârşit, el l-a invitat pe fostul ministru al culturii şi actual deputat PS, Jack Lang, să facă parte din comisia care redactează un proiect de modificare a Constituţiei. Zâzanie în PS În interviul său din JDD el a confirmat faptul că susţine candidatura lui Dominique Strauss Kahn, deputat PS şi fost ministru al economiei şi finanţelor pentru funcţia de director general al FMI.
Această politică de deschidere a prins Partidul Socialist pe picior greşit, reacţia oscilând între un refuz net şi o acceptare prudentă. Prim-secertarul Partidului Socialist, Francois Hollande, a declarat că miniştrii socialişti sunt "soldaţi pierduţi" ai PS. El l-a avertizat pe Nicolas Sarkozy să nu numească unilateral personalităţi de stânga în comisia de redactare a proiectului de Constituţie, deoarece la votul din parlament va avea nevoie de voturile PS pentru amendarea Legii fundamentale. Alţii au fost şi mai categorici în opoziţia lor: liderul grupului PS din Adunarea Naţională, Jean Marc Ayrault, l-a avertizat pe Jack Lang să nu se angajeze într-o "aventură individuală". Liderul deputaţilor Socialişti a spus că prin gestul său fostul ministru al culturii se pune în afara grupului parlamentar. Politică populară Reacţia lui Jack Lang a fost promptă şi vehementă. Folosind în public pronumele "tu", extrem de neprotocolar în acest context, el i-a replicat lui Jean Marc Ayrault că nu are de luat de la el lecţii de fidelitate şi solidaritate.
Jack Lang consideră că astfel de reacţii sunt expresia unei grave crize prin care trece Partidul Socialist. Iar unele voci, ca de pildă aceea a senatorului PS, primar de Lyon, Gerard Collomb, sunt laudative la adresa lui Nicolas Sarkozy, atrăgând atenţia că o reacţie de refuz categoric a colaborării cu puterea poate avea efecte negative. În fapt, sondajele arată că majoritatea populaţiei aprobă politica de "deschidere" practicată de Nicolas Sarkozy şi îl plasează pe Bernard Kouchner în fruntea topului de popularitate printre politicieni. De la înfrângerea Segolenei Royal în alegerile prezidenţiale din mai, urmată de înfrângerea Partidului Socialist în alegerile parlamentare din iunie, în partid are loc o dezbatere mai degrabă haotică cu privire la viitorul PS. Înfrângerea de la parlamentare nu a fost însă atât de gravă încât să provoace un congres extraordinar, astfel încât Socialiştii sunt în continuare divizaţi între tentaţia continuităţii pe linia unei stângi nereformate şi virajul către centru, aşa cum a făcut Partidul Laburist din Marea Britanie sub Tony Blair în 1994. Politica de deschidere nu este o noutate, ea a fost practicată şi de Francois Mitterrand cu prilejul realegerii sale în funcţia de preşedinte în 1988. Preşedintele "tuturor francezilor" Atunci, el a atras câteva personalităţi izolate, nu de primă mărime, de centru şi de dreapta, în administraţia sa, în contextul unui guvern Socialist minoritar în Adunarea Naţională.
Acum situaţia este cu totul alta, după cum declară Nicolas Sarkozy în interviul acordat în Journal du Dimanche. "Pentru a pune în practică marile reforme, e nevoie de o largă majoritate. Ca preşedinte trebuie să mă desprind de legături partizane. Să fiu preşedintele tuturor francezilor este pentru mine o obsesie. Iar deschiderea a fac cu atât mai uşor, cu cât din punct de vedere al aritmeticii politice nu aveam nevoie de ea", spune preşedintele Franţei. Dar politica de deschidere nu face unanimitatea în sânul partidului de guvernământ, Uniunea pentru o Mişcare Populară (UMP). La reuniunea consiliului naţional, premierul Francois Fillon şi secretarul general al UMP, Patrick Devedjian, au încercat să convingă activiştii de justeţea politicii practicate de fostul lider al partidului, Nicolas Sarkozy. Nu toţi au fost convinşi: "Aş vrea şi eu să fiu secretar de stat, dar nu fac parte din partidul care trebuie", spunea un membru al consiliului naţional al UMP. Iar un deputat declara ironic cotidianului Le Figaro, sub acoperirea anonimatului, "Sarkozy adună toate talentele de la stânga. Dacă continuă aşa, o să mă înscriu în PS, poate aşa am o şansă la viitoarele alegeri, în 2012". Cum comentaţi "politica de deschidere" practicată de Nicolas Sarkozy? Răspunsuri la [email protected] | LEGĂTURI Nicolas Sarkozy refuză graţierea colectivă08 Iulie, 2007 | Ştiri Guvernul Franţei - Fillon 2 - ia un start lansat 20 Iunie, 2007 | Ştiri Nicolas Sarkozy cere guvernului să acţioneze energic19 Mai, 2007 | Ştiri Francois Fillon a anunţat lista cabinetului său18 Mai, 2007 | Ştiri LEGĂTURI LA SITE-URI EXTERNE BBC nu este răspunzător de conţinutul paginilor de Internet ce nu îi aparţin | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||