Faţă de ultimul raport, notele acordate României s-au îmbunătăţit

Raportul arată că în general în ultimii doi ani libertatea presei a avut de suferit, în principal datorită conflictelor locale şi regionale, şi mai cu seamă în state din Asia, în fostele republici sovietice şi în unele ţări din America Latină.

România continuă să figureze la categoria ţărilor unde presa este "parţial liberă".

Raportul arată că dintre ţările Europei centrale şi de est, statele baltice sunt cele care acordă cea mai mare libertate presei.

Tot pe locuri fruntaşe se situează Republica Cehă, Slovacia, Ungaria, Slovenia şi Polonia. Acestea sunt ţări în care presa este calificată ca fiind liberă.

Urmează statele cu "presă parţial liberă": aici intră, în ordine, Bulgaria, Croaţia, Muntenegru, Serbia şi România.

În următoarea categorie, a statelor în care presa nu este liberă, figurează 10 dintre fostele republici sovietice, inclusiv Republica Moldova.

În clasamentul general, România se află pe locul 90, după mai multe state din America Latină, printre care Brazilia, Nicaragua şi Peru, în timp ce Republica Moldova ocupă locul 144.

	Republica Moldova figurează în categoria statelor în care presa nu este liberă

România figurează în categoria ţărilor cu presă parţial liberă din anul 2001. Faţă de ultimul raport, notele acordate României s-au îmbunătăţit.

La capitolul presiuni economice raportul menţionează că presa din România, mai cu seamă cea din provincie, este încă dependentă de publicitatea de stat.

Situaţia este mai gravă în provincie, unde piaţa publicităţii e mai redusă, iar autorităţile publice locale deţin în acelaşi timp şi o mare parte din piaţa media.

Nu în ultimul rând, în evaluarea gradului de libertate a presei din România au fost luate în considerare şi presiunile politice.

Raportul menţionează o îmbunătăţire "substanţială" a situaţiei după anul 2004, când a fost ales preşedintele Traian Băsescu.

Acesta s-ar fi dovedit mai puţin interesat în a controla şi a manipula presa decât predecesorii săi.

Cu toate acestea, raportul menţionează câteva cazuri în care jurnalişti români au fost anchetaţi sau chiar închişi sub diverse acuzaţii legate de activitatea lor profesională.

Cu toate că presiunile politice au scăzut, în continuare consiliile de administraţie ale televiziunii şi radioului public sunt numite pe criterii politice.