Oana Lungescu corespondent BBC pentru afaceri europene

	Majoritatea liderilor europeni preferă scenariul Sarkozy

Cu toate acestea, Franţa are un cuvânt important de spus pe arena mondială, fiind o putere nucleară cu drept de veto la Consiliul de Securitate ONU, precum şi membră fondatoare a Uniunii Europene.

Viitorul preşedinte, fie că se va numi Nicolas Sarkozy sau Segolene Royal, va negocia tratate internaţionale, va fi comandantul-şef al unei armate importante şi se va aşeza la masa liderilor Uniunii Europene.

Aici e aşteptată în primul rând o schimbare, după paralizia declanşată acum doi ani de referendumul din Franţa, şi apoi de cel din Olanda, care au dat lovitura de graţie Constituţiei Europene, cea care urma să instituie reformele necesare unei Uniuni Europene cu 27 de membre.

	Cancelarul german Angela Merkel spera să relanseze Constituţia Europeană

Ambii candidaţi sunt de acord ca prima vizită a noului preşedinte al Franţei va fi în Germania, principala partneră a Franţei în integrarea europeană şi ţara care deţine în prezent preşedinţia Uniunii.

Cancelarul german Angela Merkel spera să relanseze Constituţia Europeană, sub un nume mai modest, în luna iunie, deci nu a mai rămas prea mult timp.

Majoritatea liderilor europeni preferă scenariul Sarkozy.

Candidatul conservator e în favoarea unui mini-tratat, conţinând esenţa reformelor - de exemplu un preşedinte permanent al UE şi o Comisie Europeană cu număr mai mic decât cel al ţărilor membre.

Un asemenea tratat, spune el, ar urma să fie ratificat de parlamentul francez.

Segolene Royal propune o variantă diametral opusă, mult mai problematică pentru partenerii săi europeni - un tratat mai amplu, cu mai multe prevederi sociale, inclusiv un salariu minim pentru toată Europa.

	Segolene Royal propune un tratat mai amplu, cu mai multe prevederi sociale

Dar la ce nivel al trebui stabilit acest salariu minim, a întrebat-o centristul Francois Bayrou, marele învins al primului tur.

La nivelul Franţei, ar omorî economiile est-europene, iar la nivelul est-european, ar crea revolta muncitorilor francezi, argumenta el, fără a obţine un răspuns clar din partea candidatei socialiste.

În plus, ea a promis un al doilea referendum în 2009, care ar putea avea consecinţe la fel de imprevizibile ca primul.

Extinderea este cealaltă temă care-i divide pe candidaţi.

Segolene Royal susţine pe termen lung aderarea Turciei, dacă aceasta aplică reformele democratice necesare.

Nicolas Sarkozy susţine ca orice extindere trebuie oprită până la soluţionarea crizei constituţionale, ceea ce se întâmplă de fapt oricum, şi că Uniunea Europeană trebuie să-şi fixeze graniţele odată pentru totdeauna.

	Extinderea UE este altă temă care-i divide pe candidaţi

Între aceste graniţe n-ar încăpea însă Turcia, care, în opinia lui, e in Asia Mică şi nu în Europa.

Dl Sarkozy îi oferă Turciei însă un parteneriat privilegiat în cadrul unei noi uniuni euro-mediteraneene, alături de ţări din Orientul Mijlociu şi Africa de nord.

E probabil una din puţinele idei din programul candidatului conservator care suscită îngrijorare la Washington, unde dl Sarkozy e văzut ca marea speranţă a îmbunătăţirii relaţiilor franco-americane.

În ciuda unei vizite simbolice în SUA anul trecut pentru a marca 11 septembrie şi a unei strângeri de mână la fel de simbolice cu preşedintele Bush, dl Sarkozy s-a văzut nevoit să-şi modereze tonul pro-american în ultimele luni pentru a câştiga cât mai multe voturi.

Vorbind aproape în aceeasi termeni ca dna Royal, el a descris războiul din Irak, drept o eroare istorică şi i-a avertizat pe americani să nu repete aceeaşi greşeală atacând Iranul.

Ambii candidaţi spun că doresc să pună drepturile omului în centrul politicii externe a Franţei, inclusiv în relaţiile cu Rusia şi China.

	Veteranul Chirac avea relaţii de prietenie personală, adesea controversate, cu mulţi lideri africani şi arabi

Dar e de crezut că schimbările vor fi mai curând de ton decât de substanţă, căci oricine va fi ales va fi un novice pe scena internaţională în comparaţie cu Jacques Chirac.

Veteranul Chirac avea relaţii de prietenie personală, adesea controversate, cu mulţi lideri africani şi arabi.

De altfel, după plecarea din palatul Elysee el va locui o vreme într-un luxos apartment parizian, împrumutat de unul din fiii fostului premier libanez asasinat Rafik Hariri.

S-ar putea însă ca liderii japonezi să fie uşuraţi de plecarea dlui Chirac, care îi punea adesea în încurcătură cu întrebările lui mai mult decât avizate privind arta niponă clasică şi meciurile de sumo.