Raluca Dana Cotruţă realizatoarea emisiunii Arena

Din biografie lipsea pagina finală a carierei politice a lui Elţîn, neaşteptata demisie pe 31 decembrie 1999, anunţată în loc de mesaj de Anul Nou.

Se poate spune că a fost cel mai puţin protocolar mesaj adresat naţiunii cu o astfel de ocazie.

Fie şi pentru faptul că Boris Elţîn le-a cerut ruşilor iertare pentru greşelile guvernării sale.

"Vreau să vă cer iertare pentru visurile pe care vi le-aţi făcut şi care nu au mai apucat să ajungă realitate", a spus Elţîn, invocînd o necesară schimbare de gardă la Kremlin în pragul unui nou secol.

Chirr de a doua zi, presa începea să se aplece, fără prea multe menajamente, asupra moştenirii politice a celui devenit fost preşedinte al Rusiei.

Titluri ale unor ziare occidentale, precum "Elţîn pleacă, nesiguranţa rămâne" sau "Ce moştenire a lăsat Elţîn Rusiei? O nefericire stabilă" arătau atunci că prima reacţie a fost foarte critică.

Unda de şoc o dată trecută, săptămînalul britanic The Economist consacra epocii Elţîn un studiu intitulat "Imperfectul reformator al Rusiei", în care Elţîn era numit un "personaj unic", dar posedând şi toate caracteristicile conducătorilor ruşi din ultimele trei secole.

E neîndoielnic că Elţîn a prezidat peste o perioadă extraordinară din istoria Rusiei, dând lovitura de graţie Uniunii Sovietice şi partidului său comunist.

Imaginea emblematică a acelui moment este cea a lui Boris Elţân suit pe tanc, în faţa parlamentului, denunţând sfidător puciul împotriva lui Mihail Gorbaciov.

După dezmembrarea Uniunii Sovietice, Elţân încercat apoi să aplice vechiului sistem un tratament radical.

Cât de mult a reuşit şi cât de mult a cântărit în tot ceea ce s-a întâmplat lipsa unui "trecut utilizabil" ?

Cum a ajuns un politician care a început prin a inspira devoţiune să îşi atragă atâtea critici ?

Emisiunea Arena din 28 aprilie despre Boris Elţîn şi Rusia vremii lui, îi are ca invitaţi pe politologii Vladimir Tismăneanu şi Nicu Popescu.