Candidata socialistă Segolene Royal este şefa administraţiei din regiunea Poitou Charentes, şi spune că regiunea a fost un teren de probă pentru măsurile economice pe care le-ar aplica ea în toată Franţa dacă este aleasă.

Aşadar ce cred alegătorii de acolo despre Segolene Royal?

Fabrica de lenjerie de la Aubade e faimoasă în Franţa pentru sutienele dantelate şi sloganul reclamelor care îndeamnă: "învăţaţi regulile seducţiei".

Dar mai recent, Aubade a devenit cunoscută pentru alt motiv - decizia patronilor de a muta o bună parte a producţiei în Tunisia, reducând costurile şi concediind peste 100 de salariaţi.

Ca preşedintă a regiunii, Segolene Royal a promis să intervină dar nu a putut salva locurile de muncă.

Doamna Roselyne Thefault este printre cei concediaţi în luna februarie.

Scepticism

Ea nu o condamnă pe Segolene Royal pentru eşecul în salvarea locurilor de muncă, dar e un motiv să se îndoiască de posibilitatea ca ea să facă mai mult ca preşedintă.

"A fost un moment foarte greu. E dureros, după 36 de ani, să fii aruncat aşa la groapa de gunoi fără nici o explicaţie", spune Roselyne Thefault.

"În cei priveşte pe candidaţi, sunt sceptică", spune doamna Thefault.

Ea crede că va fi greu să fie repusă Franţa pe picioare, sau să găseşti pe cineva care are soluţii. Ar vrea să spere că noul preşedinte poate aduce speranţă, dar se îndoieşte.

Locurile de muncă, sau mai bine zis lipsa lor, a devenit principala temă a campaniei electorale. Tot mai multe firme hotărăsc să-şi mute producţia în străinătate.

Segolenel Royal a afirmat că regiune Poitou Charentes a fost terenul ei de testare pentru măsuri la nivel naţional, dar adversarii ei afirmă că n-a reuşit nimic acolo. Primarul satului St Benoit Dominique Clement nu o prea îndrăgeşte.

"Femeie frunoasă, deşteaptă, dar nu de treabă"

"Doamna Royal arată ca o icoană - femeie frumoasă, deşteaptă, dar nu de treabă. Asta înseamnă că poate câştiga în alegeri, dar nu ar şti ce să facă după victorie. E vorba de ambiţie", crede domnul Clement.

"Vrea să aibă putere, dar în folosul ei, nu în folosul ţării. Foarte periculos. Şi cred că francezii încep să vadă adevărul în spatele icoanei", afirmă Dominique Clement.

Pe de altă parte, în piaţa principală din Poitiers, capitala regiunii, starea de spirit e mult mai favorabilă socialiştilor.

Studenţii care s-au întâlnit la o bere în după-amiaza însorită spun că îl urăsc pe candidatul de dreapta Nicolas Sarkozy.

Toţi cei de faţă spun că se vor duce să voteze ca să fie suguri că nu ajunge Sarkozy preşedinte - să nu se mai întâmple ca în 2002 când apatia stângii a dus la victoria lui Chirac.

Julien Vielard e un tânăr de 24 de ani, care a condus în 2006 protestele împotriva unei măsuri a guvernului, privind locurile de muncă pentru tineret.

El spune că e timpul ca stânga să preia din nou conducerea în Franţa.

"O sprijin pe Segolene Royal. Bayrou nu este o soluţie, el nu are program. Iar Sarkozy este candidatul populist, la fel ca Jean Marie le Pen, dar mai tânăr."

Teama de Sarkozy

"Segolene este alegerea raţională. Eu sprijin programul socialist", crede Julien Vielard.

"Cred în serviciile publice. Pentru mine, Sarkozy e la fel ca Margaret Thatcher în Anglia - acelaşi program", spune Julien Vielard.

Tânărul mai crede că o Franţă cu Sarkozy preşedinte ar deveni ca Marea Britanie sau Statele Unite - pentru el, o perspectivă groaznică, ţări unde el spune că triumfă capitalismul sălbatic.

Dar nici el nu e sigur că Segolene Royal ar putea reduce şomajul altfel decât creînd noi posturi la stat.

Mulţi dintre studenţii de aici cred, ca şi muncitorii de la fabrica Aubade, că ar trebui introdusă o lege în Uniunea Europeană care să interzică salariile mai mici în alte ţări, ca să nu mai fie mutată producţia din Franţa.

Dar chiar şi unei conduceri socialiste franceze s-ar putea să-i fie cam greu să obţină aşa ceva în lumea competitivă de astăzi.

Ce candidat preferaţi, pe Segolene Royal sau pe Nicolas Sarkozy?

Răspunsuri la [email protected]

Dl. Sarkozy cred că merită să câştige. Îi urez mult succes.
Paloma, Piteşti

Dl. Sarkozy este primul om politic francez care realizează că o creştere economică este sănătoasă atunci când apare natural dintr-un mediu comercial şi industial lăsat să evolueze liber. Atunci când dimpotrivă, este rezultatul unor măsuri artificiale, de constrângere economică prin intervenţia brutală a statului precum propune Dna. Royal, rezultatul nu poate fi decât falimentul. Până în prezent Franţa a aplicat capitalismul cu pipeta şi acum a ajuns la acel punct de răscruce din care fie are curajul să aplice o reformă cu adevărat liberală pentru a reduce şomajul şi deficitul bugetar record, fie alunecă în prăpastie. Sper din tot sufletul să câştige Sarkozy...dincolo de dezbaterea politică şi de rezultatele economice, se află o societate cu prea mult bun simţ.
Alexandru Cojocaru, Franţa