Delia Radu, realizatoarea programului Arena

Alexander Valterovich Litvinenko s-a născut în 1962, la Voronezh, în sud-vestul Rusiei; a intrat în armată direct din şcoală, şi aici a dobândit gradul de locotenent-colonel. În perioada de agonie a URSS-ului, în '88, a intrat în KGB, la contra-informatii. Zece ani mai târziu, avea să denunţe public corupţia din interiorul serviciilor secrete şi să se întoarcă împotriva sistemului pe care îl slujise.

Un oponent plin de curaj, un defector care a tras un important semnal de alarmă - au spus unii. Alţii, însa, l-au văzut ca pe un fel de om de casă al oligarhiei încurajate pe vremea preşedintelui Yelţin, măturate apoi de Vladimir Putin.

În 2000 a primit azil politic in Marea Britanie; în 2006 - la mijlocul lui octombrie – cetăţenia britanică. La 1 noiembrie, otrăvit cu o misterioasă substanţă radioactiva, poloniu 210, intră într-o lungă agonie.

Alarmate, autorităţile britanice vor închide şi izola o mulţime de locuri publice londoneze contaminate radioactiv. În jur de 680 de persoane au venit în atingere cu poloniul - fără a fi puse în pericol. Se crede că 16 riscă să aibă probleme - se spera nu mari - de sănătate.

Alexander Litvinenko moare la 23 noiembrie, lăsând în urmă un mesaj plin de acuzaţii sfidătoare la adresa preşedintelui Putin.

O moarte dramatică, o carte republicată

S-a spus că, fiind nebăutor, nefumator şi atletic - avea titlul oficial de candidat-maestru sportiv în pentatlon modern, combinaţia de sporturi dragă militarilor - organismul lui s-a luptat cu otrava mai bine şi mai îndelung decât planuiseră asasinii şi s-a putut afla cauza morţii; chipul lui, dramatic tranformat de boală şi lupta lui televizată cu moartea au făcut înconjurul lumii. În 2007, i se republica cartea - "Aruncând Rusia în aer" "Blowing up Russia".

Primul program ARENA din seria consacrată cazului Litvinenko prezintă această carte, pe care Litvineko a scris-o în colaborare cu Yuri Felştinski.

"Aruncând Rusia în aer" face un tablou sumbru al unei Rusii a lui Putin dominate de servicii secrete cinice şi criminale, o lume a mitei si a omorurilor la comandă, operate, potrivit autorilor, de “structuri paralele”.

În septembrie ‘99 au loc în Rusia atentate de mari proporţii, blocuri de locuinţe sar în aer şi mor în jur de trei sute de oameni. Atacurile sunt puse în seama rebelilor ceceni. Voci critice ridică ipoteza posibilei implicări a statului rus în atentate – prin serviciile secrete - spre a justifica al doilea război din Cecenia, menit să cimenteze popularitatea premierului de atunci Putin, pe cale de a deveni preşedinte. Semnele de întrebare au apărut din cauza unui episod neclar - Ryazan, 22 septembrie 1999 - care e, practic, tema centrală a cărţii lui Litvinenko. Atunci, s-a vorbit iniţial de un complot terorist dejucat – descoperit de cetăţeni – pentru ca ulterior serviciile secrete să anunţe că presupusul explozibil a fost zahăr şi că totul a fost un exerciţiu.

Dar autorii cărţii afirmă că la prima expertiză chimică a fost vorba de hexogen; că FSB-ul local i-a prins pe atentatori şi constatat cu surpriză că erau colegi de la FSB-ul central; cartea demonstrează că nu s-au respectat reglementările privind exerciţiile de apărare şi că explozibilul – fie el de jucărie sau nu – a fost adus la Ryazan cu o maşină furată, ceea ce ar proba intenţia organizării unui atentat, nu a unui exerciţiu.

Cine 'aruncă Rusia în aer'?

Dar daca exerciţiul n-a fost exercitiu, atunci şi celelalte explozii - cele soldate cu victime - ar fi putut avea alţi autori decât cei oficial condamnaţi în Rusia pentru aceste atentate ? Răspunsul dat de Litvinenko şi Felshtinsky e afirmativ şi reprezintă teza centrală a cărţii.

După cum văd eu lucrurile, numai un bolnav mintal poate să creadă că guvernul Rusiei ar arunca în aer casele propriilor cetăţeni. Dimitri Peskov

E ea adevărată? Dmitri Peskov purtătorul de cuvânt al Kremlinului consideră ea e produsul unei creier bolnav: "După cum văd eu lucrurile, numai un bolnav mintal poate să creadă că guvernul Rusiei ar arunca în aer casele propriilor cetăţeni."

Marele punct slab al cărţii "Aruncând Rusia în aer": a fost finanţată de magnatul Boris Berezovsky, adversar declarat al lui Putin şi a fost concepută ca o armă în această luptă, scrisă în ton pătimaş şi în stil telelologic, care porneşte de la concluzii către fapte; editura care a publicat-o, Gibson Square, explică din start în propriul website ca e interesată întâi de toate să scandalizeze.

E greu să nu remarci, când te uiţi cine e pomenit şi citat, că această carte e o mare galerie de reciclati la vârf prin rotirea cadrelor, de exilaţi, şi mai cu seamă de morţi de moarte violentă - unii victime, altii călăi ajunşi victime. Alţii - susţine coautorul Yuri Felştinsky, au fost omorâţi chiar de carte, sau de faptul ca au crezut în teza ei.

"Daca n-am fi fost angajaţi în scrierea acestei cărţi, ei ar fi fost în viata şi Alexander ar fi fost, probabil, în viaţă", declară Felştinsky.

Presa britanică a comentat pe larg cartea. Unii cronicari au spus că ea oferă cheia cazului. Alţii că e o neconvingătoare teorie a conspiraţiei. THE TIMES a fost de parere că, citez "poate că agonia televizata a lui Litvinenko va face mai dificilă ascunderea sub covor a tragediei cecene".