Crescătorii de vite din Limousin nu au cum să concureze cu importurile ieftine de carne din America Latină

Regiunea Limousin e un astfel de loc, aici a fost ales prima oară Chirac, când şi-a început cariera politică.

Dar mulţi se plâng că regiunea e acum în declin. Micii fermieri spun că ei nu au aces la fondurile pentru agricultură ale Uniunii Europene, şi că reglementările acesteia îi ruinează.

La târgul de sfârşit de săptămână dintr-un orăşel din Limousin, fermierii din jur vin în număr mare să-şi vândă produsele.

Regiunea nu e bogată şi e departe de imaginea fermierilor francezi care s-ar îngrăşa din subvenţiile pentru agricultură ale Uniunii.

Aceşti mici producători abia mai reuşesc s-o scoată la capăt.

Dar dacă locuieşti aici şi vrei să trăieşti din muncă la ţară, e din ce în ce mai greu.

O femeie vinde sfeclă, praz şi nişte varză şi toată viaţa a lucrat în agricultură.
E îmbăcată în haine uzate şi pantofii îi sunt tociţi.

Spune că înainte mai creştea vaci, dar autorităţile i-au expropiat pământul, pentru construcţia unei autostrăzi.

Câteva tarabe mai încolo, un ţăran crescător de păsări pe nume Koufi se plânge că numai marii fermieri primesc subvenţii de la Uniunea Europeană. El nu are acces. Micii producători sunt pe ducă, mai spune el.

"Sigur că e frumos la ţară, natura şi restul, mai ales dacă vii aşa, doar la sfârşit de săptămână. Dar dacă locuieşti aici şi vrei să trăieşti din muncă la ţară, e din ce în ce mai greu", spune ţăranul.

El mai spune că nu poţi supravieţui ca mic producător decât dacă munceşti din zori până-n noapte. Şi nu doar ca să creşti animalele. Trebuie să prelucrezi produsele, ca să poţi să le vinzi.

La ferma lui de păsări, găinile şi gâştele se mişcă liber pe câmp, nu sunt înghesuite ca la marile crescătorii, dar el şi soţia sunt foarte îngrijoraţi că modul tradiţional de a creşte animale şi tot modul lor de viaţă sunt ameninţate.

"Noi nu prea mai avem viitor. E mai uşor s-o laşi baltă decât să mai încerci să faci ceva, cu toate reglementările astea. E foarte scump dacă e să le respecţi pe toate, şi noi bani nu avem. Avem copii, dar nu i-am îndemna în nici un caz să se facă fermieri", spune domnul Koufi.

Reglementările Uniunii urmăresc să reducă poluarea în agricultură şi să prevină răspândirea bolilor. Dar micii fermieri spun că sunt sufocaţi tot mai mult de birocraţie.

"Toate restricţiile astea ale Uniunii ne împovărează din greu. Vin toţi birocraţii ăştia, şi toţi funcţionarii, şi inventează reglementări după reglementări. Or să ne termine în cele din urmă", spune agricultorul.

Toate restricţiile astea ale Uniunii ne împovărează din greu. Vin toţi birocraţii ăştia, şi toţi funcţionarii, şi inventează reglementări după reglementări. Or să ne termine în cele din urmă.

Domnul Koufi şi soţia lui simt că pe oameni ca ei nu îi ascultă nimeni şi unii politicieni, încearcă să obţină capital politic din asta. Mulţi dintre micii fermieri votează cu dreapta.

Spun că n-au de ce să voteze cu socialiştii, care nu înţeleg că animalele n-au program de lucru de 35 de ore pe săptămână. Dar ei mai spun şi că nici nu prea contează cine e ales, fiindcă tot birocraţii de la Paris sau Bruxelles fac legea.

Ceva mai încolo, lângă ferma lui Koufi, Felipe Babadou şi câinele lui adună oile pentru noapte. Babadou e purtător de cuvânt al uniunii fermierilor, înfiinţată de Jose Bouve. El spune că fermierilor le merge tot mai rău şi unii au fost împinşi chiar la sinucidere.

"Fără îndoială, e multă nelinişte în rândul fermierilor. Sunt probleme sociale şi între altele, a crescut rata sinuciderilor", spune Felipe Babadou.

El crede că agricultura ar trebui protejată de forţele globalizării. Crescătorii de vite din Limousin, spune el, nu au cum să concureze cu importurile ieftine de carne din America Latină.

Şi chiar dacă agricultura e şi ea o activitate economică, ea merită totuşi să fie tratată altfel. Fiindcă e legată de două lucruri foarte importante: calitatea hranei şi
calitatea mediului.

Din acest motiv, consideră Babadou, nu poţi lăsa pieţele financiare să decidă soarta agriculturii.

Dar imaginea unei agriculturi franceze puternice, promovată cândva de De Gaulle şi apoi de Chirac dispare. Stilul de viaţă pastoral, lăudat de ei, e pe cale de dispariţie.

Tot mai multe din terenurile agricole din Limousin sunt cumpărate de străini, mai ales din Anglia, veniţi să guste stilul vieţii rurale franţuzeşti. Numai că acelora care au păstrat viu acest ideal, ţăranilor de aici, le e tot mai greu să îl menţină.