Petru Clej

	Preşedintele României poate fi suspendat cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor

Constituţia reglementează la art.95 această procedură:

"1. În cazul săvârşirii unor fapte grave prin care încalcă prevederile Constituţiei, Preşedintele României poate fi suspendat din funcţie de Camera Deputaţilor şi de Senat, în şedinţă comună, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor, după consultarea Curţii Constituţionale. Preşedintele poate da Parlamentului explicaţii cu privire la faptele ce i se impută.

2. Propunerea de suspendare din funcţie poate fi iniţiată de cel puţin o treime din numărul deputaţilor şi senatorilor şi se aduce, neîntârziat, la cunoştinţă Preşedintelui.

3. Dacă propunerea de suspendare din funcţie este aprobată, în cel mult 30 de zile se organizează un referendum pentru demiterea Preşedintelui".

În condiţiile actualului Parlament, este nevoie de 157 de semnături pentru a declanşa procedura de suspendare din funcţie şi de 235 de voturi din totalul de 469 pentru suspendarea din funcţie a Preşedintelui României.

Procedură împotriva lui Ion Iliescu, eşuată în 1994

	Procedura de suspendare din funţie a lui Ion Iliescu a eşuat în 1994

Procedura de suspendare din funcţie a fost folosită o sngură dată, în 1994, împotriva Preşedintelui României la acea dată, Ion Iliescu.

Parlamentarii opoziţiei au invocat încălcarea gravă de către Ion Iliescu a Constituţiei, atunci când a declarat, în aprilie 1994, la Satu Mare, că deciziile judecătoreşti definitive şi irevocabile de recunoaştere a dreptului de proprietate asupra imobilelor naţionalizate nu au temei legal şi ca atare nu ar trebui executate.

Moţiunea a fost respinsă prin votul majorităţii de atunci, PDSR (azi PSD) - PUNR - PRM - PSM - PDAR.

Ulterior, aceeaşi majoritate avea să legifereze recursul în anulare în materie civilă, folosit de Procurorul General împotriva deciziilor criticate de Ion Iliescu.

Recursurile au fost admise în serie de Curtea Supremă de Justiţie până în 1997.

Foştii proprietari s-au adresat Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a constatat că prin introducerea şi admiterea acestui recurs li s-a încălcat dreptul de proprietate şi dreptul la un proces echitabil.

Originile procedurii

	Bill Clinton a fost pus sub acuzare în 1998 de Camera Reprezentanţilor, dar Senatul l-a achitat

Procedura de suspendare şi cea înrudită de "punere sub acuzare" îşi au originea în Anglia, unde parlamentul a deţinut acest drept - "impeachment" - încă din perioada medievală.

Iniţierea procedurii împotriva Regelui Carol I în 1625 şi dizolvarea Parlamentului de către monarh au dus în final la războiul civil, câştigat de adepţii puterii legislative.

Carol I a fost judecat, condamnat şi executat pentru înaltă trădare în 1649.

Procedura există şi în Constituţia Statelor Unite, unde a fost folosită până acum de două ori.

În 1868, Andrew Johnson, devenit preşedinte după asasinarea lui Abraham Lincoln în 1865, a fost pus sub acuzare de Camera Reprezentanţilor.

Senatul a eşuat la un singur vot atingerea majorităţii de două treimi care determină vinovăţia şi pe cale de consecinţă demiterea.

În 1974, Preşedintele Richard Nixon a demisionat pentru a evita o iminentă punere sub acuzare şi demitere de către Congres, când a devenit evident că încălcase grav Constituţia în afacerea Watergate.

În 1998, Preşedintele Bill Clinton a fost pus sub acuzare pentru două delicte: sperjur în faţa unui juriu federal şi obstrucţionarea justiţiei (în afacerea Lewinsky).

Votul din Camera Reprezentanţilor a fost unul pur partizan 221 - 212, Republicanii votând pentru, iar Democraţii împotrivă.

Bill Clinton a fost judecat de Senat, prezidat cu această ocazie de Preşedintele Curţii Supreme, dar l-a achitat, niciunul dintre cele două capete de acuzare neîntrunind cele 67 de voturi (din 100) necesare - voturile au fost 50 - 50 şi 45 - 55, deşi Republicanii erau majoritari.

În epoca recentă, 4 preşedinţi au fost destituiţi din funcţie: Fernando Collor de Mello, în Brazilia, în 1992, Carlos Andrés Pérez, în Venezuela, în 1993. Raúl Cubas Grau, în Paraguay, în 1999 şi Rolandas Paksas, în Lituania, la 6 Aprilie 2004, cu mai puţin de o lună înaintea aderării ţării la Uniunea Europeană.

"Butonul nuclear al Constituţiei"

	Preşedintele Băsescu se poate baza pe popularitatea din sondajele de opinie

În România, procedura de suspendare din funcţie a Preşedintelui este una extraordinară, un fel de "buton nuclear al Constituţiei", folosit in extremis împotrica persoanei care este chemată să fie garantă a legii fundamentale.

De altfel, spre deosebire de Statele Unite, Parlamentul nu-l poate destitui pe Preşedinte, ci doar electoratul o poate face, printr-un referendum, dacă moţiunea de suspendare este adoptată.

Dar această procedură, spre deosebire de moţiunea de cenzură împotriva guvernului, nu reprezintă exprimarea unei sancţiuni împotriva incompetenţei politice, ci o pedeapsă pentru încălcarea gravă a Constituţiei.

Este de aşteptat ca parlamentarii să cântărească foarte bine argumentele pro şi contra vinovăţiei Preşedintelui Băsescu, întrucât decizia finală o are electoratul.

Dacă alegătorii percep măsura ca pe o răfuială politică, de natură partizană, atunci este puţin probabil că referendumul va confirma suspendarea.

Mai trebuie luat în considerare faptul că mulţi alegători nu stau să analizeze, şi în majoritatea cazurilor nici nu au competenţa să o facă, dacă Preşedintele a încălcat sau nu Constituţia - lucru pentru care sunt de fapt chemaţi la urne - ci exprimă sprijin sau dezaprobare faţă de persoana Preşedintelui Băsescu.

Cum sondajele de opinie îi dau în mod regulat lui Traian Băsescu o cotă de popularitate de peste 50 la sută, parlamentarii se vor gândi probabil cu şi mai mult grijă cum vor vota în cazul unei ipotetice moţiuni de suspendare, în cazul unor acuzaţii de încălcare a Constituţiei care nu par de loc evidente la prima vedere pentru omul de rând.