Maxim interes în ţările unde sunt angajate trupe americane

În Irak şi Afganistan, guvernele locale speră că îndepărtarea lui Donald Rumsfeld de la conducerea ministerului apărării să nu fie însoţită de o reducere a prezenţei trupelor americane în aceste zone. Însă în multe ţări musulmane, schimbarea ministrului american a fost primită cu satisfacţie.

Conducerile unor state precum Irakul sau Afganistanul sunt dependente deocamdată de prezenţa trupelor străine, de aceea oficialii din cele două ţări
s-au grăbit să îşi exprime speranţele că victoria democraţilor în Congres nu va atrage renunţarea la promisiunile anterioare.

Purtătorul de cuvânt al guvernului irakian a afirmat că Bagdadul ştie că tratează direct cu administraţia de la Casa Albă, iar ideea a fost adâncită de ambasadorul american în Irak, Zalmay Khalizdad, care a amintit că preşedintele este arhitectul politicii externe şi comandantul forţelor armate. Iar ministrul de externe irakian Hoshiar Zebari crede că obiectivele Statelor Unite în Irak rămân neschimbate.

Construirea forţelor armate irakiene, testarea acestora, îndepărtarea elementelor subversive din ministere, astfel încât trupele locale să poată prelua controlul de la cele ale coaliţiei. Acesta e obiectivul, care însă deocamdată nu a fost atins, a declarat ministrul de externe irakian.

Demisionarul Donald Rumsfeld a fost şi principalul promotor al ofensivei din Afganistan, care a dus la îndepărtarea conducerii talibane. Un purtător de cuvânt al preşedinţiei afgane, Jawi Ludin, este însă încrezător că schimbarea ministrului nu va duce la modificarea strategiei Washingtonului în relaţia cu ţara sa.

Fie că este sau nu o schimbare la Pentagon, nu cred că aceasta va influenţa semnificativ strategia lor în Afganistan. Guvernul şi Congresul american vor rămâne receptive la necesităţile noastre, financiare sau militare, a afirmat purtătorul de cuvânt al preşedinţiei afgane.

Însă în multe ţări arabe, îndepărtarea lui Donald Rumsfeld va fi celebrată în mod deschis. Acesta era considerat de mulţi un simbol a ceea ce ei numesc aroganţa Washingtonului şi tendinţa de a folosi forţa în detrimentul dialogului.

Guvernele arabe speră ca schimbarea din Congres să facă Washington-ul să asculte mai mult şi să dicteze mai puţin.

Forţele radicale, inclusiv Al Qaida, vor jubila, pretinzând că America, o supraputere, plăteşte costul electoral al luptei cu islamismul radical.

Guvernele autoritare arabe răsuflă uşurate, pentru că speră că pierderea puterii de către republicani va duce la abandonarea obiectivului promovării democraţiei în Orientul Mijlociu.

Pe de altă parte, cu excepţia Iranului şi Siriei, guvernele din regiune se tem că o retragere prematură a americanilor ar arunca Irakul în haos. Ele sunt neliniştite şi de eventualitatea ruperii Irakului în trei părţi - sunită, şiită şi kurdă - ceea ce ar duce la un război civil.

Cât despre situaţia palestinienilor, prea puţini cred că schimbarea din Congres va face administraţia să se implice mai mult în negocierile dintre Israel şi conducerea teritoriilor autonome plaestiniene.