Pe vremea când era în funcţie, ieşirile sale în public erau atât de rare, încât agenţiile ociidentale de informaţii nu aveau nici o fotografie a lui.

Într-un interviu la BBC acum câţiva ani, Markus Wolf spunea că participarea sa ca jurnalist la procesele criminalilor de război nazişti de la Nurnberg din 1945 - 1946 i-a influenţat opţiunile politice, antifascismul devenind ţelul său principal în viaţă.

El a condus contraspionajul est german timp de trei decenii, coordonând 4000 de spioni şi infiltrând profund conducerea Germaniei de vest.

Unul dintre aceşti agenţi, Gunther Guillaume, a devenit şef de cabinet al Canclarului Willy Brandt, iar deconspirarea sa a dus la demisia şefului guvernului vest german în 1974.

Reconversie de succes după 1990

	După 1990, Markus Wold şi-a publicat memoriile

În ajunul căderii în noiembrie 1989 a zidului Berlinului, care a despărţit partea liberă de cea comunistă a oraşului timp de 28 de ani, Markus Wolf s-a refugiat la Moscova, dar ulterior a fost extrădat în Germania, judecat suib acuzaţia de trădare şi răpire şi condamnat la 2 ani de închisoare cu suspendare.

Markus Wolf susţine că în ultimele zile ale Germaniei divizate CIA i-a oferit să lucreze pentru Statele Unite, dar el a refuzat deoarece nu şi-ar fi trădat niciodată agenţii.

După 1990 el şi-a publicat memoriile, intitulate "Omul fără faţă", porecla care i-a adus renumele.

Se pare că Markus Wolf a constituit inspiraţia pentru pesonajul Karla din romanele de spionaj ale cunoscutului scriitor John Le Carre.