BBCRomanian.com

Marea Britanie, o societate în care o serie întreagă de gesturi cotidiene, de la un apel telefonic la scoaterea unor bani de la bancomat, nu scapă de un anumit fel de monitorizare? Un nou raport, comandat de comisarul guvernului în domeniul informaţiei - şi care răspunde de apărarea dreptului la viaţă privată - avertizează că acţiunile oamenilor sunt tot mai mult monitorizate şi riscă să creeze un climat de suspiciune.

Apariţia acestui raport concide cu publicarea unui clasament, alcătuit de o organizaţie pentru apărarea drepturilor omului, în care se sugerează că Marea Britanie ar sta cel mai rău, dintre toate democraţiile occidentale, la capitolul apărarea dreptului la viaţă privată.

Nu se poate să nu observi, dacă te plimbi prin capitala Marii Britanii, camerele de luat vederi din sistemele de supraveghere - la colţul străzii, la intrarea în clădiri, în metrou sau în autobuz. Şi prezenţa lor este semnalată.

Se estimează că în Marea Britanie acestor camere de supraveghere se ridică la 4, 2 milioane - câte una la fiecare 14 persoane.

Nu numai deplasarea la modul fizic poate fi monitorizată. Tranzacţiile financiare, comunicaţiile la locul de muncă, tabieturile la cumpărături cad şi ele sub incidenţa acestei supravegheri.

Tot mai multe date sunt strânse şi înmagazinate, atât de diverse companii private, cât şi de stat.

Richard Thomas răspunde de apărarea dreptului la viaţă privată - el este şeful unui organism care a fost înfiinţat tocmai ca să protejeze informaţiile cu caracter personal şi să promoveze accesul la informaţiile oficiale.

Iar domnul Thomas spune că temerile pe care şi le-a exprimat acum doi ani - că Marea Britanie riscă să se transfrome fără să îşi dea seama într-o aşa numită societate a supravegherii - au devenit realitate.

După cum se spune în raportul pe care l-a comandat, o astfel de societate este una în care se recurge pe scară largă şi în mod curent la tehnologie pentru monitorizarea şi înregistrarea activităţilor şi mişcărilor noastre.

Richard Thomas spune că e nevoie de o dezbatere publică asupra implicaţiilor unei astfel de societăţi.

"Trebuie să spunem, unde vrem să se tragă linia? Cât de mult vrem ca ţinerea sub observaţie să schimba natura societăţii într-un mod democratic?"

"Trebuie să vedem unde ne duce această tehnologie, şi să fim siguri că suntem mulţumiţi - nu ne opune schimbării, nu suntem tehnofobi, dar spune, să nu uităm importanţa fundamentală a protejării datelor, de care răspund", spune Richard Thomas.

Comisarul pentru protecţia informaţiilor recunoaşte că monitorizarea ar putea fi necesară, chiar de dorit, în lupta împotriva terorismului şi a infracţiunilor grave, dar spune el, monitorizarea nevăzută şi necontrolată ar putea da naştere unui climat de suspiciune.

"Nu mă deranjează, nu fac nimic rău, aşa că nu am nimic de ascuns", spune o femeie.

"Nu cred că e mare scofală", declară un bărbat. "Cine ar vrea să ştie ceva despre mine."

Parlamentarul Nick Palmer spune că în cei nouă ani de când a fost ales, nici unul dintre oamenii din circumscripţia lui electorală nu i-au cerut să fie mai puţine camere de supravehere sau să se demonteze vreuna.

Dimpotrivă, spune Nick Palmer, singura problemă este că s-ar simţi mai siguri dacă ar şti că şi cei care le-ar putea face rău se află şi ei sub acelaşi tip de observaţie.

Dar Austin Williams, de la Proiectul pentru Oraşele Viitorului, o grupare care crede că oamenii ar trebui să îşi poată duce viaţa fără să fie spionaţi, afirmă că măsurile de monitorizare nu îi fac pe oameni să se simtă mai apăraţi şi să construiască o societate mai stabilă.

"Cred că de fapt o subminează - hrăneşte paranoia - şi de fiecare dată când vezi că statisticile privind delicvenţa nu cresc sau scad, vezi totuşi că teama de delicvenţă creşte", spune Austin Williams.