Preşedintele Vladimir Putin găzduieşte summitul G8

Preşedintele George Bush se află în Rusia, pentru a lua parte la întâlnire, dar relaţiile dintre Rusia şi Statele Unite s-au răcit şi mai tare în ultimele luni.

Washingtonul e îngrijorat de aparenta tendinţă a preşedintelui Rusiei, Vladimir Putin, a de lua măsuri împotriva opoziţiei şi a presei.

Preşedintele Bush a promis chiar că va deschide acest subiect şi că îi va cere lui Vladimir Putin să pornească pe calea reformelor democratice.

Rusia traversează o perioadă de revitalizare. Se autodescrie ca o superputere energetică, iar summitul G8 îi oferă o platformă specială liderului său Vladimir Putin.

O relaţie ambivalentă

Însă relaţia Washingtonului cu Moscova este una macată de contradicţii.

Pe de o parte, Rusia este considerată un partener în campania globală împotriva terorismului, pe de alta, vicepreşedintele american Dick Cheney spunea recent că Rusia dă semne că se întoarce spre un trecut autoritar.

Faptul că Moscova dă înapoi de pe calea democraţiei este perceput cu mare nelinişte de congresmenii americani.

Unii dintre ei cred că este o greşeală că i s-a permis Rusiei să organizeze reuniunea.

	Preşedintele Bush a sosit la Sankt Petersburg după o vizită în Germania

Preşedintele Bush trebuie să arate că este preocupat de soarta democraţiei ruseşti.

Însă el are nevoie să îşi păstreze şi relaţia cordială cu preşedintele Putin.

Pe fondul crizelor din Irak, din Orientul Mijlociu, din Coreea de Nord sau Iran, Rusia şi dreptul său de veto în Consiliul de Securitate ONU joacă un rol extrem de important.

În ultimele zile s-au semnalat progrese în negocierile de aderare a Rusiei la Organizaţia Mondială a Comerţului. Se vorbeşte despre un acord nuclear civil ruso-american şi se creează treptat un consens potrivit căruia Iranul trebuie adus în faţa Consiliului de Securitate ONU.

Însă tensiunea dintre Washington şi Moscova rămâne şi va fi nevoie de mai mult decât un weekend la Sankt Petersburg pentru a reface relaţia ruso-americană.

Relaţia Rusiei cu europenii

Preşedintele Putin susţine că Rusia poate deveni o sursă vitală de aprovizionare cu energie a Europei, dar că europenii trebuie să accepte - în schimb - condiţiile politice puse de Moscova.

Între acestea se numără permisiunea de a avea un cuvânt mai greu de spus în legătură cu teritoriile fostei Uniuni Sovietice care - în mare parte - cochetează acum cu Occidentul.

Rusia vrea, de asemenea, să devină o putere semnificativă care să contracareze folosirea unilaterală a puterii militare de către Statele Unite.

Şi - în fine - mai vrea să i se permită să folosească monopolurile de stat, precum Gazprom, pentru a controla distribuţia infrastructurii energetice - de la pompele de petrol sau gaze din Siberia şi până la maşinile de gătit din căminele occidentalilor - via conductele care transportă gazele şi petrolul între cele două puncte.

Preşedintele Putin a respins în trecut plângerile formulate de europeni în legătură cu presupusele presiuni aplicate de Rusia vecinilor săi care - precum Ucraina - depind de livrările de energie ruseşti.

Reuniunea G8 va testa hotărârea Europei şi a aliaţilor ei de a forţa Rusia să se angajeze să respecte un set de principii - inclusiv flexibilitate în stabilirea preţurilor energiei şi accesul la conductele vitale care transportă petrol şi gaze din est spre vest.

Rusia are nevoie de Europa, care este cel mai important client al său în domeniul energetic, dar este de aşteptat ca negocierile să fie extrem de dure.

Ce pot face statele din G8 în privinţa crizei din Orientul Apropiat?

Însă agenda reuniunii G8 va fi cel mai probabil dominată de criza aflată în desfăşurare în Orientul Apropiat.

Dar ce pot face statele din G8 pentru a pune capăt violenţelor, mai ales având în vedere că între liderii statelor puternice din lume nu există neapărat un consens privind atitudinea faţă de Orientul Apropiat?

În Orientul Apropiat, situaţia este întotdeauna mai complicată decât pare şi întotdeauna sunt implicate mai multe state.

În consecinţă, o criză care pune Israelul faţă în faţă cu gruparea militantă libaneză Hezbollah sau cu cea palestiniană Hamas va implica inevitabil şi Siria şi Iranul, state care susţin puternic organizaţia libaneză Hezbollah.

Aceasta este, de altfel, problema care ridică obstacole în calea rezolvării crizei, dar, în acelaşi timp, arată cât de periculoase pot deveni aceste ramificaţii ale crizei, dacă luptele nu încetează.

E inevitabil deci ca evenimentele din Orientul Apropiat să nu devină prioritate pe agenda reuniunii G8.

La reuniune vor lua parte mulţi dintre liderii principali de pe scena internaţională, fiecare cu interese în regiune-lideri din Statele Unite, Rusia, mari puteri europene precum Franţa, Germania şi Marea Britanie dar şi din China.

Dar se pare că nici una dintre aceste ţări nu poate face mare lucru pentru a influenţa situaţia actuală. Diferenţele persistă. În vreme ce administraţia americană pare să fi sprijinit în mare parte ofensiva militară a Israelului, europenii şi Rusia şi-au exprimat îngrijorarea că Israelul a reacţionat exagerat.

Toate marile puteri au cerut eliberarea soldaţilor israelieni răpiţi de Hezbollah, răpire care a determinat criza actuală.

Dar comunitatea internaţională nu pare să ştie exact unde să facă presiuni, aşa că, în mare măsură, nu-i rămâne decât să privească de pe margine la cum se desfăşoară conflictul.