|
50 de ani de la revolta anti-sovietică de la Budapesta | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
În 1956, nivelul de trai din Ungaria ajunsese sub cel din 1938. Ani de-a rândul, autorităţile comuniste investiseră o bună parte a bugetului în industria grea, care crescuse pe seama consumului. Revolta a izbucnit pe 23 octombrie - o demonstraţie a studenţilor a atras tot mai mulţi participanţi, până când numărul lor a crescut la 200.000. Primele tancuri sovietice au intrat în Ungaria o zi mai târziu. Revolta a fost înăbuşită în mai puţin de două săptămâni - pînă pe 4 noiembrie au fost ucişi peste 2.600 de cetăţeni (potrivit altor statistici, numărul ar fi mult mai ridicat) şi au fost răniţi peste 20.000. Apelurile la ajutor din partea Occidentului - şi în special a Statelor Unite - au rămas fără răspuns. Administraţia Eisenhower nu a riscat să pornească al treilea război mondial.
După înăbuşirea revoltei, a urmat pedepsirea celor care luaseră parte la ea - au fost executaţi mai bine de 200 de oameni, 20.000 au fost trimişi la închisoare, iar 180.000 au părăsit Ungaria. Printre cei executaţi s-a numărat, în 1958, premierul Imre Nagy, care fusese judecat în secret. “Consider nedreaptă pedeapsa cu moartea, atât timp cât nu pot face recurs. Mă linişteşte doar gândul că mai devreme sau mai târziu se va face dreptate şi nu cer iertare”, spunea Imre Nagy. Rămăşiţele sale, îngropate în grabă în curtea unei închisori, au fost deshumate în 1989, când lui Imre Nagy i s-au făcut funeralii de stat. | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||