Vladimir Putin cu liderii UE - Jose Manuel Barroso, Javier Solana şi Wolfgang Schuessel

Rusia susţine că trebuie să îşi protejeze interesele energetice, demonstrându-le însă ţărilor europene că nu îşi va abandona rolul de furnizor principal de energie al continentului.

Întâlnirile dintre Rusia şi Uniunea Europeană au fost până acum, de cele mai multe ori, evenimente protocolare, la care cele două părţi vorbeau despre bunele lor relaţii.

Şi de această dată, discursul preşedintelui rus Vladimir Putin a fost unul apreciativ faţă de politica europeană în chestiunile energetice.

"Aş dori să subliniez poziţia constructivă a partenerilor europeni în diverse zone ale cooperării, inclusiv în domeniul energetic", a spus preşedintele Vladimir Putin.

"Debutul construcţiei conductei de gaz de la Marea Nordului", a mai spus dl Putin, "măsurile privind întărirea securităţii energetice a continentului, toate acestea vor duce la creşterea standardului de viaţă al europenilor".

Umbra divergenţelor nerezolvate

Dincolo însă de declaraţiile protocolare, reuniunea este umbrită nu doar de divergenţe în chestiunile energetice, ci şi de o dezbatere mai amplă asupra naturii fundamentale a relaţiilor dintre Europa şi Rusia.

Cele două părţi ajung treptat la concluzia că între ele se cască o prăpastie în ceea ce priveşte modul în care abordează realitatea internaţională.

Uniunea Europeană se confruntă cu o Rusie care afişează o atitudine mai hotărâtă şi foloseşte fără ezitare arma energiei în politica externă.

Este o evoluţie care putea fi prevăzută, pentru că această abordare fusese trecută în doctrina de securitate naţională a Rusiei în urmă cu cinci şase ani.

Pe atunci însă, era doar un concept pe o hârtie, nu şi o realitate economică şi politică.

Extinderea Uniunii Europene în ţări odinioară foste membre ale blocului sovietic a schimbat şi mai mult ecuaţia din punctul de vedere al Rusiei.

Anterior, Rusia putea şi chiar a clădit relaţii strânse cu Franţa, Germania şi Marea Britanie.

Acum însă are dificultăţi în a trata cu statele baltice sau cu Polonia, ca membre ale Uniunii Europene.

Acestea sunt ţări în care sentimentele antiruseşti au fost exprimate chiar şi la nivel guvernamental.

Critici, reticenţă şi suspiciuni

Moscova acuză Uniunea Europeană că nu are o voce unitară când tratează cu Rusia, dinspre organismul comunitar venind mai curând un cor în care se amesstecă criticile cu declaraţiile prietenoase.

Mulţi politicieni ruşi resping categoric criticile Uniunii Europene. Chiar şi fostul preşedinte Gorbaciov, un artizan al reunificării europei, spune că se simt tendinţe de izolare a Rusiei de către ţările europene.

De cealaltă parte, ţările baltice, care şi-au dobândit independenţa de doar 15 ani, se menţine reticente faţă de Rusia.

Deşi nu au fost afectate de criza energetică din această iarnă, ele simt presiunea dependenţei totale de Rusia în chestiunea gazului, mai ales că centrala nucleară de la Ignalina, din Lituania, se va închide în 2009.

Faptul că Rusia a mărit preţul livrărilor către aceste ţări şi construieşte acum o conductă care le ocoleşte teritoriile, prin Marea Baltică, nu face decât să le alimenteze suspiciunile.