Alexandru Canţîr, corespondent BBC la Chişinău

	Marian Lupu leagă tratatul cu România de soluţionarea conflictului nistrean

Marian Lupu a reluat, de fapt, o teză mai veche a aproape tuturor guvernărilor de la Chişinău, potrivit căreia absenţa unui Tratat de bază încheiat cu România ar fi una din cauzele scindării Republicii Moldova.

Contracararea "psihozei" din Transnistria

	Marian Lupu

„Eu consider că semnarea a două tratate – Tratatul de bază şi a Tratatului de frontieră – sunt documente importamnte şi eu cred că sunt documente reprezentative în sensul ajutorului pe care ni-l poate acorda România în contextul soluşionării problemei transnistrene. Cred că înţelegeţi mult prea bine la ce mă refer eu: este vorba de această umbră de neîncredere, este vorba de o psihoză care este susţinut şi dezvoltat pe malul stâng şi aceste acţiuni sunt posibile pe motivul inexistenţei acestor două documente extrem de importante pe dimensiunea politică în contextul problematicii transnistrene”, a declarat Preşedintele Parlamentului de la Chişinău.

Potrivit lui Marian Lupu, relaţiile dintre România şi Republica Moldova ar trebui să se bazeze pe elemente edificatoare, cum ar fi cooperarea comercială, diferite proiecte de investiţii ş.a.m.d., ci nu pe elemente pe care le-a calificat drept distrugătoare.

Subiectele care sunt foarte sensibile pentru Chişinău, deopotrivă şi pentru Bucureşti, a mai spus Marian Lupu, trebuie excluse, cel puţin acum, din agenda dialogului dintre Bucureşti şi Chişinău.

Subiectele sensibile, după cum se poate înţelege din aluzia lui Marian Lupu, ar cele ce ţin, de exemplu, de problema identităţii naţionale, a limbii, şi de viziunile asupra istoriei.

Discuţiile despre tratat au eşuat în teme sterile

	Senatorul PNL, Teodor Meleşcanu

Senatorul PNL Teodor Meleşcanu, ministru de Externe al României între 1992 şi 1996, consideră că finalizarea respectivelor tratate a eşuat întotdeauna în teme sterile de discuţie dintre Bucureşti şi Chişinău.

Din aceste motive, senatorul Teodor Meleşcanu consideră acum rezonabilă invitaţia preşedintelui Parlamentului de la Chişinău de-a se insista asupra unor măsuri practice de consolidare a încrederii dintre Chişinău şi Bucureşti.

Pe de altă parte, referindu-se la aşa-numita temere a transnistrenilor faţă de o eventuală unire a Republicii Moldova cu România, ca sursă şi justificare de separatism, Teodor Meleşcanu a spus că „mai degrabă este un fel de temă inventată pentru a justifica crearea unui regim care constituie în Europa cea mai nesigură zonă , cu cel mai mare trafic de arme, droguri şi crimă organizată…”

În acelaţi timp, mai crede senatorul Liberal, o eventuală unire a Republicii Moldova cu România rămâne firescă şi posibilă.

"Sigur că la ora actuală o asemenea reunificare/…/ este foarte posibilă mai ales în contextul aderării României şi a Republicii Moldova împreună la Uniunea Europeană. Asta va fi, după părerea mea, calea cea mai simplă pentru a aduce şi românilor această dorinţă firească, normală de a se putea mişca liber, până la uirmă de a trăi într-o formaţiune unde există libertatea de mişcare a oamenilor, a caspitalurilor şi a produselor. Nu e vorba de revendicări sau pretenţii teritoriale în sensul secolului trecut care se rezolvau prin războaie, ocupaţie ş.a.m.d. ", a declarat la BBC Teodor Meleşcanu.

Acord de parteneriat pentru Europa, nu Tratat bilateral

	Miniştrii de Externe ai României şi Republicii Moldova

„Noi privim în viitor şi credem că orice act care urmează să fie încheiat între cele două state, care angajează executivele celor două state şi deci voinţa claselor politice din România şi Republica Moldova are datoria să planifice viitorul şi nu să revină întotdeauna insistent şi după părerea noastră fără rezultat asupra trecutului.”, a declarat Mihai Răzvan Ungureanu acum o lună, în timpul vizitei sale la Chişinău.

Tratatul de bază moldo-român a început să se negocieze la scurt timp după obţinerea independenţei, în 1991, a Republicii Moldova şi a fost parafat în 2000, de miniştrii de Externe ai celor două ţări.

Însă odată cu venirea la putere a Partidului Comuniştilor în 2001, semnarea Tratarului a fost abandonată din cauza divergenţelor ce ţin de limbă şi identitate care au apărut între cele două părţi.