Demonstranţii au protestat împotriva "blocadei economice"

Numeroşi cetăţeni puteau fi văzuţi îndreptându-se încolonaţi către miting, dar în piaţă erau şi mulţi tineri, unii studenţi la Universitatea din Tiraspol. De la tribună s-au ţinut discursuri de către deputaţi în Sovietul Suprem al autoproclamatei Republici Moldoveneşti Nistrene, dar şi de către reprezentanţi ai diferitelor categorii socio-profesionale, pensionari, funcţionari, studenţi, cadre didactice, care s-au solidarizat cu conducerea nistreană şi au promis să nu cedeze în faţa "agresiunii" Republicii Moldova.

Pe pancartele din Piaţa Teatrului puteau fi văzute lozinci precum "NU blocadei" sau "Mulţumim Rusiei pentru sprijinul acordat", ca şi steaguri ale regiunii nistrene şi Federaţiei Ruse.

	Tribuna de la care s-au adresat protestatarilor mai multe oficialităţi transnistrene

În discursul oficial de la Tiraspol, ca şi în cel al oamenilor de rând, Occidentul, mai ales Uniunea Europeană şi Statele Unite, întreţin acest conflict, luând partea Republicii Moldova.

Deputatul Grigore Mărăcuţă, fost Preşedinte al Sovietului Suprem între 1990 şi 2005, a declarat la BBC că NATO are un interes important în Republica Moldova, unde autorităţile s-ar pregăti să pună la dispoziţie aeroportul militar de la Mărculeşti pentru aviaţia Statelor Unite.

"Stat suveran şi independent"

Grigore Mărăcuţă spune că armata Federaţiei Ruse trebuie să rămână în Transnistria până la rezolvarea finală a conflictului. Întrebat dacă agrează propunerea unui deputat din Duma de Stat ca regiunea nistreană să devină parte a Rusiei, deputatul transnistrean a spus că ţelul autoproclamatei republici Moldoveneşti Nistrene este să devină un stat suveran şi independent.

Grigore Mărăcuţă a mai declarat la BBC că în 1940, atunci când Stalin a creat Republica Socialistă Sovietică Moldovenească, prin alipirea fâşiei din stânga Nistrului unei părţi a Basarabiei, el nu i-a întrebat pe locuitorii de pe ambele maluri ale Nistrului dacă vor să trăiască împreună. El a adăugat că este foarte greu ca acum, după 15 ani de conflict să se mai poată trăi într-un stat comun, fie chiar şi unul confederativ.