Piaţa Roşie din Moscova

Cele mai multe crime sunt motivate de lăcomie, de dorinţa de îmbogăţire peste noapte şi profituri substanţiale.

Însă, ce se întâmplă cu banii obţinuţi în urma jefuirii caselor, vânzării de droguri, sau a comerţului cu femei?

Cum îşi transformă criminalii profiturile, adesea fabuloase, în fonduri legale?

Încercând să intri în culisele întunecate ale banilor spălaţi prea puţin se poate afla cine şi cum ajută la spălarea banilor murdari.

O Rusie vulnerabilă

În Piaţa Roşie, chiar şi în plină iarnă, oamenii care pândesc oportunităţi de profit dau raită permanent Moscovei.

Haosul creat de căderea comunismului a lăsat la vedere o Rusie vulnerabilă în special la spălarea de bani.

	Moscova e împânzită de infractori de calibru mare sau mai mic

O scurtă călătorie cu metroul către sudul oraşului, te aruncă într-o zonă rău famată-la orice pas poţi întâlni drogaţi, infractori şi criminali.

Oameni precum Slava, care recunoaşte că a intrat în rândurile infractorilor înşelând, escorcând şi jecmănind.

“În Rusia asta se numeşte că ţi-ai asigurat spatele. Dacă reuşeşti să te impui nu contează cum ai obţinut banii".

Slava câştiga până la 400 de dolari pe zi, bani care i-au alimentat un obicei costisitor- consumul de heroină.

Dependenţa de droguri este, de altfel, cel mai des întâlnit punct de start al operaţiunilor de spălare a banilor.

Ca să poată folosi banii obţinuţi din vânzarea de droguri, traficanţii se folosesc de cei care spală bani, ascunzând practic originea acestor bani.

Iar în Rusia, aşa cum spune Mark Galeotti, expert în criminalistica din zona de est a Europei, cei care vor să spele bani pot s-o facă în multe feluri.

"Mulţi care lucrează cu bani spălaţi în Rusia şi în afara ei nu fac parte din ceea ce noi numim crimă organizată. Ei sunt pur şi simplu oameni de afaceri care vor să evite plata taxelor către stat, ori îşi plasează banii fără a ţine cont de restricţiile guvernamentale”.

Băncile- componenta de bază a procesului

Nu se ştie cu exactitate ce sume de bani se spală anual, însă calculele sugerează că ar putea fi vorba de 2-3.000 de miliarde de dolari.

Iar în Rusia, cea mai mare problemă o reprezintă băncile.

Multe au fost înfiinţate imediat după căderea comunismului, speculându-se haosul de atunci şi lipsa legislaţiei.

"Pentru o sumă echivalentă cu preţul unei maşini la mâna a doua îţi puteai deschide o bancă, cu sediul în propriul apartament sau într-o dubiţă. Şi mulţi chiar asta au făcut. Plus că multe companii şi-au creat propriile bănci de buzunar ca să-şi facă afacerile prin băncile respective. Situaţia s-a mai îmbunătăţit dar moştenirea acelor vremuri încă supravieţuieşte", spune Mark Galeotti.

Autorităţile ruse sunt conştiente de această problemă, iar Viktor Zukov şeful Serviciul Federal de Supraveghere Financiară spune că se fac eforturi pentru rezolvarea ei.

"În 2005 au fost reclamate în jur de 800 de cazuri de spălare de bani, cu 10% mai mult decât în 2004. Au fost distruse zeci de scheme complexe puse la punct de infractori, în care băncile ocupă un loc central. Au fost retrase licenţele de funcţionare pentru aproximativ 20 de bănci".

Costume scumpe, geamantane cu bani

Dar, pentru fiecare dolar recuperat, mult mai mulţi sunt spălaţi fiindcă fenomenul este cu adevărat unul global.

Oraşul Miami Beach din sudul statului american Florida, unde vremea e-nsorită şi găseşti oameni de toate naţiile, a devenit una dintre destinaţiile de vacanţă preferate ale mafioţilor ruşi, care abia aşteaptă să scape de iernile grele de acasă şi de autorităţi.

Plus că se află aproape de o zonă cunoscută drept un rai al spălării de bani- Caraibele.

Imaginea clasică a celor care spală bani este bine-cunoscută: oameni în costume scumpe, care zboară cu avioane mici până în centrele bancare din zonele unde nu se percep taxe şi poartă un diplomat plin de bani gheaţă.

Timp de zece ani, Ken Rijock a fost unul dintre aceştia.

"Îmbrăcam, de obicei, un costum albastru închis. Arătam precum un om de afaceri care merge la o conferinţă. Însă, în mână aveam o servietă cu aproximativ 6 milioane de dolari. Zburam către Statele Unite total neobservat. Plasam apoi banii într-o bancă off-shore şi petreceam câteva ore până ce aveam certitudinea că sunt în siguranţă într-un depozit, la fel cum procedează orice om de afaceri".

Ken Rijock spune că autorităţile din Caraibe nu l-au întrebat niciodată despre provenienţa banilor sau despre activităţile pe care le desfăşura.

Dar a fost prins până la urmă şi aruncat la închisoare.

Poliţiştii specializaţi spun că banii spălaţi se găsesc peste tot- de la parcările supermarketurilor până la treptele catedralelor, iar prinderea infractorilor este o luptă dificilă.

Dar cum profiturile sunt greu de imaginat, iar posibilitatea de a i se pune capăt este minimă, spălarea de bani rămâne o activitate infracţională extrem de atractivă.