Guvernul şi FMI au poziţii ireconciliabile în domeniul politicilor fiscale şi bugetare

Cele mai răspândite opinii în legătură cu cerinţele Fondului Monetar Internaţional sunt că acestea ar fi excesiv de prudente şi că, în acest fel, ar împiedica dezvoltarea economică.

Acordul semnat de România cu Fondul Monetar Internaţional în septembrie 2004 a fost de tip stand-by preventiv.

Adică, autorităţile române aveau obligaţia de a îndeplini unele condiţii de politică economică negociate cu Fondul şi aveau dreptul - în situaţia apariţiei unor dezechilibre pe termen scurt - să împrumute bani de la FMI.

Încetarea acordului anulează respectarea angajamentelor, dar şi dreptul de a împrumuta bani de la Fond.

Autorităţile de la Bucureşti sunt de părere că România nu mai are nevoie de asistenţa FMI. Cu toate acestea, acordurile cu instituţia financiară reprezintă o notă bună în ochii comunităţii de afaceri internaţionale.

FMI şi reprezentanţii Guvernului nu au ajuns la o înţelegere din cauza divergenţelor de opinii în ceea ce priveşte construcţia bugetului pe anul viitor.

Comentatorul economic, Liviu Voinea, crede că "diferenţele dintre FMI şi guvernul României au fost mai profunde decât nişte virgule înainte, sau după zeroul de la deficitul bugetar".

"Fondul nu a împărtăşit filosofia fiscală şi nici pe cea bugetară a Guvernului, cota unică nefiind favorita Fondului Monetar," a declarat la BBC analistul economic, Liviu Voinea.

El crede că poziţiile Guvernului şi ale Fondului în ce priveşte politica fiscală şi bugetară erau foarte greu de conciliat.

Acordurile cu FMI sunt interpretate de investitori ca un semn de politică economică prudentă care, în general, fereşte statul semnatar de derapaje majore.

Lipsa unui acord, nu înseamnă automat că politicile economice nu vor avea succes. În cazul României însă, cel mai probabil efect pe termen scurt va fi o scădere a rating-ului de ţară, ceea ce va duce la diminuarea investiţiilor străine, capitol la care România stă oricum prost.

Libertatea de a creşte deficitul bugetar va însemna o creştere a investiţiilor guvernamentale. Autorităţile susţin că acestea vor duce la creştere economică, în timp ce reprezentanţii FMI spun că investiţiile vor genera un consum sporit ceea ce va duce la o creştere a inflaţiei.