Liliana Nicolae şi Mirela Rus

	„Abia am sosit, însă mi se pare că e cam multă mizerie" spune o turistă din Israel

Pentru că mulţi dintre cei aproape 28.000 de străini care au vizitat Delta vara aceasta au făcut-o la recomandarea prietenilor.

Haya are 38 de ani şi este din Israel. În drum spre locul de unde vaporaşele pleacă din Tulcea spre Sfântu Gheorghe, Haya povesteşte că a ales Delta pentru că „un prieten a fost aici anul trecut şi i-a plăcut foarte mult. Aşa că am venit şi eu să văd. Abia am sosit, însă mi se pare că este cam multă mizerie".

„Am venit aici să scăpăm de cavalcada globalizării"

Şi Paolo, un italian de 23 de ani, a venit în Deltă după ce cineva i-a povestit că „în această zonă e mai puţin turism de masă şi mai mult natură sălbatică. Aşa că am venit aici, cu mai mulţi prieteni, să scăpăm de cavalcada globalizării."

	Pentru că nu circulă decât două trenuri pe zi, casa de bilete a gării din Tulcea are program redus

Faptul că este o zonă mai „sălbatică" are însă şi dezavantaje. Resimţite, în special, tot de turiştii străini obişnuiţi să aibă la dispoziţie ceea ce se cheamă „infrastructură turistică".

Plecând de la faptul că, pentru a ajunge de la Bucureşti la Tulcea – punctul principal de intrare în Deltă – există un singur tren direct pe zi, în tot timpul anului, pentru care trebuie să te trezeşti cu noaptea în cap.

Iar pe timpul verii mai circulă încă un tren, spre seară. Există varianta microbuzelor care, e drept, circulă toată ziua, însă autogările de unde pleacă sunt mai greu de reperat pentru turiştii străini.

„Uneori este un pic cam greu să ajungi undeva"

Nici după ce ajungi la Tulcea „orientarea turistică" nu devine mai uşoară.

Atunci când ajungi în gară, sunt oameni care vor să-ţi ofere cazare şi e un pic cam neplăcut, pentru că sunt cam agresivi.

Cele trei centre de informare turistică, existente la Tulcea, în satul Crişan şi la Sulina, nu sunt deschise de dimineaţa până seara nici măcar vara.

Şi nu găseşti toate informaţiile care te interesează, se plâng doi studenţi danezi.

"Uneori este un pic cam greu să te descurci, să ajungi undeva…dacă nu ştii dinainte unde se află. De exemplu, atunci când ajungi în gară, sunt oameni care vor să-ţi ofere cazare şi e un pic cam neplăcut, pentru că sunt cam agresivi."

	Studenţi danezi pe faleza din Tulcea

"Aşa că preferăm să căutăm singuri cazare însă asta s-a dovedit cam dificil...pentru că birourile de informaţii turistice nu oferă şi informaţii privind locurile mai ieftine de cazare, iar noi nu ne permitem să stăm într-un hotel adevărat."

Cei doi studenţi danezi au venit în Deltă după ce au citit un articol în ziarul lor local.

„Am vizitat Sulina şi ne ducem acum să vedem la ce oră pleacă vaporaşul spre Crişan. Scria în ziar că este un sat unde putem găsi cazare într-un fel de camping sau la localnici, aşa că ne bazăm pe asta."

„Birdwatching" – un hobby care aduce turişti în Deltă….

Deşi a doua ca mărime din Europa, după cea a Volgăi, Delta Dunării se poate lăuda însă cu cea mai mare biodiversitate.

Aici îşi face cuibul cea mai mare parte a populaţiei europene de pelican comun şi pelican creţ.

De asemenea, 60% din populaţia mondială de cormoran mic şi 50% din populaţia mondială de gâscă cu gât roşu.

	Plăcerea cunoscătorilor este cu atât mai mare cu cât este vorba de specii rare de păsări

Faptul că Delta Dunării reprezintă „casa", permanentă sau temporară, a peste 300 de specii de păsări reprezintă o atracţie pentru cei care practică „birdwatching"-ul.

Adică cei care sunt dispuşi să călătorească la distanţe mari şi apoi să stea nemişcaţi ore şi chiar zile întregi pentru a observa, în mediul lor natural, păsările.

Plăcerea cunoscătorilor este cu atât mai mare cu cât este vorba de specii rare de păsări.

Considerat de unii sport, de alţii hobby, birdwatching-ul în Delta Dunării este practicat în general de turiştii străini deşi, în ultimii ani, lor li se alătură tot mai mulţi români.

…şi bani localnicilor

Multe agenţii de turism includ deja în oferta lor şi posibilitatea de a practica „birdwatching"-ul.

În general, turiştii vin aici axaţi pe anumite specii de păsări, care la ei în ţară nu există. Vin să vadă habitatul şi comportamentul păsărilor, comportament care se schimbă în funcţie de zonă.

Şi localnicii au început să îşi „vândă" serviciile ca ghizi pentru cei care vin în Deltă pentru a observa păsările.

Cristi este din Sulina şi, deşi are numai 23 de ani, este un ghid experimentat. Ştie toate canalele din Deltă şi locurile de cuibărit ale diferitelor specii de păsări.

„În general, turiştii vin aici axaţi pe anumite specii de păsări, care la ei în ţară nu există. Vin să vadă habitatul şi comportamentul păsărilor, comportament care se schimbă în funcţie de zonă. Cei mai mulţi vin pentru păsări de pradă, precum vulturul sau heretele, dar şi pentru lopătar sau ibis. Nu toţi cei care vin aici sunt profesionişti, pentru mulţi birdwatching-ul este un hobby."

Birdwatching-ul este o sursă de venituri pentru localnici şi în timpul iernii.

„În noiembrie, decembrie nu e aşa de frig, cu condiţia să nu fie o iarnă grea. Şi, în această perioadă vin cei interesaţi să vadă gâsca cu gât roşu sau gâsca canadiană, care hibernează în Deltă", spune ghidul Cristi.

	"Mulţi turişti vin din Belgia, Olanda, Norvegia – ţările nordice. Delta e un paradis pentru ei, au la discreţie tot ce vor şi preţuri acceptabile."

Turiştii pe care el îi plimbă pe canalele şi în bălţile Deltei sunt cazaţi într-un mic camping pe care familia sa l-a deschis în apropiere de Sulina.

Iar mama lui găteşte pentru musafiri. Bineînţeles, mâncăruri tradiţionale din peşte, pe care turiştii le adoră.

„Un sejur de o săptămână, în care sunt incluse cazarea, masa, transportul în Deltă şi serviciile de ghid, costă 200 de Euro. Însă anul acesta a fost cam prost", spune Cristi.

Locul unde Dunărea chiar se întâlneşte cu marea

Poate cel mai cunoscut sat din Deltă, Sfântu-Gheorghe este şi un loc căutat pentru vacanţă. Romanticii vin să vadă locul unde Dunărea se întâlneşte cu marea.

	Romanticii vin la Sfântu Gheorghe să vadă locul unde Dunărea se întâlneşte cu marea

Cei sătui de aglomeraţia şi gălăgia oraşului vin pentru linişte. Gurmanzii pentru deliciosul borş pescăresc sau pentru „storceac", o ciorbă „mai dichisită, cu peştele tăiat cubuleţe, zarzavaturi, zer şi smântână", după cum ne-a explicat o localnică.

Iar, mai nou, la Sfântu Gheorghe vin în luna august peste o mie de cinefili, români şi străini, la festivalul internaţional de film „Anonimul".

Festivalul se desfăşoară într-un spaţiu special amenajat, un fel de mini-staţiune în mijlocul satului, unde s-au construit anul trecut spaţii de cazare care, deşi cu un aspect rustic, au toate utilităţile.

Deşi satul Sfântu-Gheorghe are, graţie unei finanţări de la Banca Mondială, reţea de apă curentă, foarte puţini săteni au reuşit să modernizeze casele, să facă băi şi duşuri.

Iar cei care nu au investit pentru a-şi aduce apa în case nu pot să şi le înscrie, în mod oficial, în circuitul agro-turistic.

Aşa se face că mai puţin de 15 pensiuni din Sfântu-Gheorghe au primit mult-râvnitele margarete (similare stelelor care se acordă hotelurilor).

	Primarul comunei Sfântu Gheorghe, Dumitrel Dimache

Primarul din Sfântu-Gheorghe, Dumitrel Dimache, spune că marea majoritate a celor care oferă condiţii bune de cazare sunt investitori din afara satului, în special din Bucureşti.

Localnicii sunt însă încurajaţi, spune primarul.

„Ca administraţie, nu i-am obligat deocamdată pe sătenii care primesc turişti ocazional să plătească impozit pe venitul pe care îl realizează pentru că ştim că nu au un profit foarte mare."

"Îi sfătuim să reinvestească banii pe care îi câştigă cât de cât, în ideea de a-şi îmbunătăţi condiţiile. Abia atunci când vor practica agro-turismul ca pe o activitate permanentă îi vom obliga să se autorizeze", spune primarul Dumitrel Dimache, care este de părere că, în doi-trei ani, ocupaţia principală a consătenilor săi va deveni turismul.

Cu hotelul plutitor prin Deltă

Familia Diaconu este proprietara unui astfel de hotel: 9 camere, fiecare cu baia proprie, terasă, sală de mese care poate fi folosită şi pe post de sală de conferinţe, bucătărie.

Specialitatea bucătăresei este ştiuca umplută. Turiştii sunt plimbaţi prin Deltă, li se pune la dispoziţie şi o şalupă rapidă pentru intrarea pe canale şi mers la pescuit.

Chiar şi ustensilele de pescuit sunt asigurate de gazde. Iar pe terasa superioară se află panouri solare, folosite pentru încălzirea apei. Energia eoliană asigură necesarul de energie electrică.

	Turişti pe hotel plutitor, pregătindu-se de o partidă de pescuit

„Facem asta de patru, cinci ani de zile, însă e o afacere de plăcere pentru noi", spune Doina Diaconu.

„Soţul meu, care nu fusese niciodată în baltă şi pescuise niciodată, a devenit un pescar împătimit, mai ales la răpitori. Mergem ori eu, ori soţul meu aproape în fiecare cursă, tocmai pentru a ne asigura că clienţii noştri se simt foarte bine."

„Unii vin să se simtă bine cu prietenii, să se plimbe şi seara să facă petreceri pe terasă. Alţii vin să să admire natura, de exemplu ornitologii. Vin cei care vor să încheie afaceri, este un loc foarte bun, ai timp să te gândeşti foarte bine ce contract semnezi. Vin pescarii şi vânătorii, primăvara şi toamna. Ba am mers şi iarna la pescuit la copcă, cu vinul fiert şi grătarul cald după oaspeţi" spune Diana Diaconu, tulceancă get-beget care mărturiseşte că iubeşte Delta în orice anotimp.

Dezvoltarea turismului

Cu toate că există unele reguli privind intrarea în Deltă, prea puţini sunt cei care le respectă. De pildă, orice turist care intră în Deltă ar trebui să plătească o taxa modică de mai puţin de 30 de mii de lei vechi.

	Există unele reguli privind intrarea în Deltă, prea puţini sunt cei care le respectă

Pentru asta, turistul ar trebui să se ducă la sediul RBDD şi să o achite. Nu am întâlnit nici un turist care să fi plătit taxa. Şi nu din rea-voinţă, ci pentru că habar nu avea despre asta.

Sunt, de asemenea, reguli privind accesul în zonele protejate din Deltă. De exemplu, pe unele canale intrarea este interzisă, iar pe altele este permisă doar cu barca cu vâsle, nu şi cu cele cu motor.

Regulile sunt însă făcute pentru a fi încălcate, nu-i aşa? Poate şi pentru că amenzile sunt, la fel ca şi taxele, modice şi nici nu există fermitate în aplicarea lor.

	Lângă „Dunele lui Omer", din Pădurea Letea – zonă protejată în care turiştii mai ajung, deşi oficial accesul este interzis

De altfel, din câte am aflat de la vicepreşedintele Consiliului Judeţean Tulcea, Ion Bara, autorităţile locale au demarat abia anul acesta proiectul unei strategii, pe termen lung, de promovare şi dezvoltare a turismului, nu doar în Deltă, ci în întreg judeţul Tulcea.

„Deşi se vorbeşte de mulţi ani despre asta, suntem abia la început. Până acum nu s-a făcut nimic concret, în cei 15 ani de la Revoluţie. Probabil că au gândit unii că turismul poate fi lăsat să se dezvolte la întâmplare. Şi sunt încă unii care gândesc aşa. Dar Delta trebuie protejată. Altfel nu mai putem vorbi despre valenţele ei turistice, sub nici o formă".

Însă despre protejarea Deltei de pericolele care o ameninţă, de la turismul haotic şi până la construcţiile făcute în zone protejate în ultimul episod al serialului BBC „Delta - paradisul în pericol".